luni, 27 iunie 2011

lucrurile nu se schimbă,

 noi ne transformăm-H.T. Thoreau .
Telefoane, mailuri, cine pe cine a mai găsit, vești  de toate felurile, bucuria redescoperirii unei foste colege, a cărei   voce n-ai mai auzit-o  de pe vremea când  întrebările aveau cam aceeași temă- ce ne dă la teză?ne ascultă la geografie? câte note ai? ce carte ai citit?  mai ești prietenă cu..? ți-a adus flori? primim învoire sâmbătă?
A plouat fără întrerupere.
Noaptea de vineri a fost  agitată- neîmblânzitele  iele au trimis fulgere și tunete, nu prea am pus geană pe geană.
Dimineața  s-a ivit  grăbită și rece.  
Aceleași emoții.
Un telefon , o voce cunoscută- știi, Florinela a făcut preinfarct, viața nu este chiar roz, orele trec, m-am tot sucit, plouă, bate un vânt ca de primăvară nehotărâtă. //
Liceul nu mai păstrează nimic din aerul lui romantic de odinioară, s-a colorat modern,  ferestrele  au jaluzele portocalii, în curte s-au asortat dale  și bănci.//
  Printre  stropi grei, multe autoturisme, figuri vesele.
Vântul întoarce umbrelele.
Prindem  câteva raze răzlețe, ne așezăm pentru poza de grup, cu toate că sunt prea puțini dintre cei care și-au anunțat venirea..
Fără vizită în școală, nu cred că  doar eu sunt tristă.
Doina- organizatoarea- face prezența.
Ploaia se întețește.
Puține fotografii, zâmbete, amintiri la repezeală,  amabilități- ce bine arăți, nu te-ai schimbat, ce rețetă ai, dragă? 
Se poartă  burtă peste curea, păr albit , fără voie,  culori din toate anotimpurile.
Umbrela este articolul cel mai solicitat.//
Restaurant  redecorat în pripă,  fiecare prinde  un loc pe unde  poate, gânduri  triste,  pentru cei plecați ,  muzică asurzitoare,  lumea a cam uitat să danseze, nelipsitele fripturi, clinchet de pahare, mulți ani trăiască! blițuri,  sârba ca la Crovu, hora mare, valsul a fost uitat, lipsește domnul Rozner,  moleșeală- restaurantul nu are aer condiționat, singura ospătăriță  face față cam greu,   fulgere  printre perdele. 
Aș fi vrut Demis Roussos..
Ca pe vremuri, eu și Rodica vorbim de toate, cât de extraordinară ne-a fost diriginta, doamna Diana Alexandrescu, doamne, câte ne-a învățat, cât de blândă era doamna Nicoleta Nancă, profesoara noastră de română, ce ne-a mai speriat Babacu cu aldehidele lui, Codilă cu mașina de plantat cartofi, domnișoara Lupescu  cu   ale ei taifunuri, cutremure și cei mai cunoscuți vulcani. Nu l-am uitat pe domnul Carp, profesorul de muzică, nici de pantofii motorizați ai profesorului de filozofie, nici de suplețea franțuzicăi, de care toți colegii erau îndrăgostiți..
Vorbim și de-ale noastre- cum am ajuns atât de repede mami, apoi  buni, cum   am vrea noi  să învețe  rebelii noștri pici..
Dincolo de fereastră, asfințitul aduce raze piezișe. 
În curte, câțiva tei își freamătă floarea.
Schimb de adrese, la anul ne vedem altundeva, orele fug, s-a mai potolit ploaia.
Plecăm pe rând.
Așa cum am sosit.//
Îmi lipsea ceva.. ca și cum vântul trântise o ușă.
Târziu, când ploaia s-a oprit, mi-am rugat cumnata să mă însoțească într-o plimbare prin oraș. Așa am descoperit noul parc, în care sala de sport a primit numele  profesorului nostru de sport Miu Dumitru.
Pașii ne-au dus în curtea liniștită a liceului, cineva uitase,  parcă anume, poarta deschisă.
Căutam ceva, nu știu ce,  poate eternitatea clipei! 
Cred că am atins-o!
Mi-este de  de ajuns!
  
p.s. ți-ai revăzut vreodată colegii de liceu?



43 de comentarii:

  1. ce doamne dragute si elegante!

    eu una nu am avut parte de colegi asa uniti. nu ne-am mai intalnit decat intamplator sau la evenimente: nunti, botezuri.

    imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cica trebuie sa ne revedem la toamna, la Al.I. Cuza din Focsani....
    N-am sa fiu acolo cu trupul, doar cu gandul si inima pentru mare parte din cei ce vor fi sa vina. Si mai ales pentru cei ce-au plecat de multa, multa vreme de-aici.

    RăspundețiȘtergere
  3. DoarEu,
    Am avut, cumva, un privilegiu-mulți dintre colegi , după ce au terminat facultatea, s-au întors acasă, în orășelul adolescenței noastre.
    Ne-am văzut din când în când, am păstrat legătura.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Anonim,
    Am fost trei clase- în ultima vreme s-au stins mulți..
    Ceva s-a rupt, nu știu ce să zic, poate că a fost de vină vremea. Sau, culmea! politica.
    p.s. un coleg a venit din Germania.

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu am ... ratat niciuna dintre întâlnirile organizate. Citindu-te, constat că trăirile, până la un punct, ni se aseamănă... "o uşă trântită"? Am trăit clipe de ... evadare în timp, când chiar ne-am simţit din nou "cei din bănci" ... sau poate numai eu. Oricum, am luat acele clipe cu mine şi le-am pus bine. Ştiu că odată voi avea nevoie de ele...
    Da, tot mai mulţi dintre noi se sting... e dureroasă reîntâlnirea cu "personaje" mai puţine.

    Politica nu avea ce să caute între voi, nici alte probleme de natură socio-profesională...!!! Trebuia să vă lăsaţi bucuraţi, alintaţi, cuprinşi de clipa adevărată a reîntoarcerii la vârsta de demult apusă!!!
    Nu am încercat sentimentul unei noi uşi trântite ... cred că e ... dureros. Sau, poate, în aceste reîntâlniri, importante, benefice ca trăire sunt pregătirile. A nu se pune în ele prea multe ... aşteptări; ele trebuie doar trăite...
    Numai gânduri de bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bucuria revederii cu cei cu care ai impartit, poate, cei mai frumosi ani ai tineretii este evenimentul care de fiecare data ne mai intinereste.
    Nu ratati sa va simtiti din nou tineri!
    Cat de trist va fi ultimul coleg! Cel care nu va mai avea pe cine sa cheme la intalnire.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce poveste parfumată şi duioasă ne-ai spus aici .
    Nu este o poveste ieşită din comun dar este întâlnirea ce o vei ţine minte toată viaţa şi poate vor mai fi şi altele .
    Eu nu am avut aceasta şansă pentru că am fost doar băieţi şi nici o colegă care să fie sufletul acolo .

    RăspundețiȘtergere
  8. Danielle,
    Poate că nu m-am făcut bine înțeleasă..Pentru prima oară, n-au fost invitați profesorii noștri, mi-a părut rău..
    Ambiții, orgolii, eu nu le voiam. Trecerea prin școală a fost în viteză.
    Eu voiam altceva, voiam acel crâmpei de magie, pe care ți-l conferă gândul că redevii adolescentul pe care îl păstrezi în suflet.
    Aș vrea să recitești, am adăugat ceva, chiar și niște fotografii, pe care le-am făcut aseară târziu, în curtea școlii.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Plano10,
    Anii de liceu sunt, în sufletul meu, nespus de frumoși, cu toate emoțiile și vraja lor. Poate că de asta, am așteptat cu o enormă emoție clipa revederii.
    Știi cum simt acum?
    Ca și cum ,mai frumoasă a fost așteptarea!
    Au dispărut prea repede mulți colegi..și n-au fost invitați profesorii.
    N-am învățat carte fără ei, de asta încerc un sentiment confuz.
    p.s. Ai spus ceva care mă tulbură..

    RăspundețiȘtergere
  10. @Sorin,
    Întâmplările pot fi banale..contează clipa, eu așa simt! Acel ceva care nu seamănă cu nimic, tocmai pentru că este unic.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cu toate că aţi citit aceste rânduri-gânduri pe blogul meu, cu permisiune dumneavoastră, le voi posta, în loc de comentarii:
    Aşteaptă-ne, Ştefane,
    mereu la Câmpulung!
    Aici ne cheamă dorul,
    ne cheamă îndelung.
    Aici ne poartă gândul
    şi paşii, uneori,
    aici azi ţi se-nchină
    bătrânii tăi feciori.
    Aici suntem acasă,
    după atâţia ani,
    şi ne simţim iar tineri,
    Măria Ta Ştefan.

    O săptămână plină de bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce frumos. Aceste întâlniri par a da timpul înapoi... Nu am avut parte de astfel de întâlniri, sincer să fiu, e clar că relaţiile dintre colegii de atunci nu au fost aşa de sudate.
    Mă bucu pentru voi şi pentru faptul că reuşiţi să ţineţi legătură după atâta vreme...
    Gânduri bune la ceas de seară, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Biliuță,
    Sunt încă sub influența stării de oarecare derută- cred că am avut așteptări prea mari.
    Știi cum este? unii dintre colegii mei văd clădirea după care eu am jinduit, zilnic. Organizatoarea a fost profesoară acolo cât am fost și eu aici, la mine în școală..
    Unii au văzut în întâlnirea de ieri o petrecere- mergem undeva, mâncăm friptură și bem vin.
    Eu am căutat altceva, mă căutam , probabil, cea de atunci..
    Vise!!
    p.s.
    Mulțumesc mult, am înțeles mesajul!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Cris,
    Da, într-un fel , așa este- o încercare de prindere a clipei!
    În fond, ce căutăm în lumea asta? Un strop de fericire, nu?

    Seară frumoasă!!

    RăspundețiȘtergere
  15. Deci asta a fost întâlnirea de care-mi spuneați!Ce frumos!Cred că ați depănat multe amintiri...Demis Roussos,ce mai voce,ce mai versuri,ce mai muzică!Grozav!

    Da,îi văd în fiecare zi.Acum mai puțin că e vacanță.

    RăspundețiȘtergere
  16. spre rusinea mea am sarit peste reuniune

    RăspundețiȘtergere
  17. Emoţia unei clipe poate face cât o întâmplare întreagă iar dacă acele clipe sunt mai multe creează o poveste parfumată cu iz de reverie , o poveste atât de emoţionantă încât îţi vei aminti fiecare clipă întreaga viaţă .
    E mare lucru să ştii să te bucuri de fiecare cuvânt din cartea vieţii şi să-l trăieşti precum o frază !!

    O seară frumoasă !

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Gina,
    Revederile cu fostii colegi de liceu, mai ales după 40 de ani, constituie cele mai emotionante manifestări ce se pot organiza . E foarte bine că ati reusit ( chiar si in conditii de criză...... ) să vă reântâlniti. Cum e in firea lucrurilor, unii n-au venit din varii motive iar altii că s-au săturat de cele intâmplate pe pământ si au plecat in locuri doar de ei stiute dar, departe de răutătile lumesti. La a 40-a aniversare a absolvirii Liceului Militar „ Stefan cel Mare ” , mai exact in perioada 21 - 23 august 2009,din cei 270 de absolventi in viată ne-am adunat acolo, pe marele platou de adunare, 164 de bărbati cu familiile lor iar atmosfera a fost de-a dreptul electrizantă si deosebit de frumoasă. Până si timpul a tinut cu noi iar SOFIA VICOVEANU , Ansamblul folcloric CIPRIAN PORUMBESCU si Grupul vocal de copii „ FLOARE DE COLT ” din frumoasa BUCOVINĂ, ne-au incântat cu prestatiile lor ( http://aliosapopovici.wordpress.com/2011/03/07/am-fost-si-eu-acolo....)
    Ma bucur pentru tine si-ti doresc cat mai multe revederi de-a lungul anilor ce urmeaza.
    Pana atunci insa, noapte buna !
    Aliosa.

    RăspundețiȘtergere
  19. Ne-am împrăştiat care încotro, ne-am revăzut prima dată după 25 de ani.
    Cine ştie dacă ne mai întâlnim vreodată...

    RăspundețiȘtergere
  20. Draga Gina:

    Frumos eveniment si redare a ceea ce traim cu totii in astfel de momente:

    "Îmi lipsea ceva.. ca și cum vântul trântise o ușă."

    RăspundețiȘtergere
  21. Ne-am reintalnit - de două ori chiar in forma organizata Se putea si a 3 oara, dar a lipsit initiativa. Oricum au fost emotionante.
    In rest salutari din mers pe strada. Unii dintre noi au mai pastrat prieteniile din liceu. Liceul ramane cu frumoase amintiri.
    In acelasi context - m-a amuzat reactia fiicei mele - liceeana - cand a auzit propunerea de a se face doi ani de scoala intr-unul : care o fi ala asa de fraier sa piarda din timpul celei mai frumoase perioade din viata!

    RăspundețiȘtergere
  22. Vera, draga mea, dacă e să-mi placă ceva cu adevărat pe lumea asta, valsul ar ocupa un loc în față de tot..Nu , n-a fost Demis Roussos deloc, prima oară îl scrisesem așa, că m-am gândit, apoi am spus chiar cum a fost- mi l-am dorit.
    Nu totdeauna avem parte de ceea ce ne dorim.
    Mi-am găsit , cumva, clipa rătăcită.
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  23. Sophie,
    Acum nu știu ce să mai spun- bine nu este, dar nu se știe niciodată..

    RăspundețiȘtergere
  24. @Sorin,
    Clipa aceea se creează/, există sau nu.
    Fără ea, orice întâmplare este seacă.
    Astăzi cred că sunt cam tristă..

    RăspundețiȘtergere
  25. @Alioșa,
    Fără să fi fost pomenită, criza a fost prezentă, nu o criză financiară/economică ..o criză interioară.
    Poate că mi-am dorit prea mult..
    Viața merge mai departe spune o vorbă.

    RăspundețiȘtergere
  26. Arcadia,
    La prima revedere, viața are culori speciale. Mai apoi, culorile se pierd..

    RăspundețiȘtergere
  27. Irina,
    Mi-ar fi plăcut să simt că o fereastră rămâne mereu deschisă.
    Cine o fi schimbând lucrurile??

    RăspundețiȘtergere
  28. Elise,
    Am o mare bucurie- păstrez două mari și adevărate prietenii din acei ani !
    Asta înseamnă cel mai mult!
    O zi bună !!
    p.s. îmi place liceana ta!

    RăspundețiȘtergere
  29. Au ele farmecul lor,aceste intalniri.Chiar daca vremea nu tine tot timpul cu clipa,tot frumos e.
    Fiecare moment al vietii e tare frumos.Acum esti licean,apoi student ca mai apoi sa poti deveni o "mami" ,care inevitabil se transforma intr-o "buni".Asa trece viata noastra!
    Frumoase amintiri!

    Ma uit la cele doua poze.Iti place sa-ti pastrezi locul,chiar daca timpul trece:).

    RăspundețiȘtergere
  30. Frumos. Plin de amintiri dragute postul tau...

    RăspundețiȘtergere
  31. Angi,
    Este un picuț mai complicat..sunt frumoase, mai degrabă, ar putea rămâne frumoase.
    Romantismul trebuie să fie întreținut cu sufletul. De atitudine vorbeam.S-a întâmplat ceva, acel ceva , care îi dă omului o altă dimensiune, pentru care nu prea este pregătit să și-o asume.
    O să vezi cum va fi..
    Locul spui? Să nu mă confunzi- în poza de grup am rochie pepit cu bust alb-hihihi!!
    O zi frumoasă, mămică de licean!

    RăspundețiȘtergere
  32. @Rappa_ru,
    Tocmai citeam pe la cineva despre războiul între generații.
    Uite că se poate și fără!

    RăspundețiȘtergere
  33. Greetings from Finland. This, through a blog is a great get to know other countries and their people, nature and culture. Come take a look Teuvo images and blog to tell all your friends that your country flag will stand up to my collection of flag higher. Sincerely, Teuvo Vehkalahti Finland

    RăspundețiȘtergere
  34. Salut Gina ,
    Ma bucur ca prin intermediul tau am simtit atmosfera revederii. Am cautat in poza de grup figuri cunoscute ,dar pe f.putine le-am recunoscut . Tu ,Doina Visinescu ,Elena Popa,Olguta Radu si cam atit. Mi s-a facut inima cit un purice cind am citit de Florinela Popescu. Imi pare rau.:( Sper ca acum este bine .Ma rog la Dzeu pentru sanatatea ei. Sunt multe lucruri pe care nu le stiu . Spre ex., nu stiu despre d-l Miu. Sper ca nu s-a intimplat ceva grav cu el . Din ce vad ati fost destul de putini . Nu am putut veni si-mi pare rau . Vad insa ca ati preconizat sa fie o alta intilnire la anul. Doamne Ajuta ,sa traim pina atunci!

    RăspundețiȘtergere
  35. Simt o dezamagire. Dar in final, totul e frumos . Amintirile trebuie si ele dezmierdate.

    RăspundețiȘtergere
  36. @Teuvo Vehkalahti,
    Mulțumesc pentru vizită și gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  37. Steluța,
    Cred că vom discuta pe mess. Îți dau multe vești!

    RăspundețiȘtergere
  38. @Micuțul,
    N-am învățat nici până acum să iau toate lucrurile așa cum sunt.
    Dezamăgire , ziceți? da, între timp s=a preschimbat în duioșie pentru fiecare, trec anii, ne schimbăm , fără să ne dăm seama.
    Adunăm amintiri, le învârtim pe o parte și pe altă, vin altele, timpul curge necruțător..
    Mulțumesc pentru gânduri!

    RăspundețiȘtergere
  39. Cu scuzele de rigoare, profit de ocazie si raspund astfel:
    Nostalgia cincinalelor

    Posted by daurel pe mai 10, 2009

    Celor care s-au gandit, chiar fugitiv, la ce m-am gandit si eu, le reamintesc o parodie la o lozinca comunista: ” Vom realiza planul cincinal integral, chiar daca ne vor trebui pt. asta sase ani!” Cincinalul meu dureaza intre anii calendaristici terminati in 9, pana la cei terminati in 4; si invers. 2009 este un an in care astept ca, cel putin unul din cei vreo 100 de fosti colegi, sa ma sune in ideea unei intalniri, in mai- iunie, pentru a canta “Gaudeamus igitur…” in ALMA MATER, ca pe vremuri…Sa-i sun eu? Voi raspunde cu o judecata evreiasca. Cica Itzic se plimba agitat prin curte. Strul l-a intrebat ce s-a intamplat. “Mi-a nascut nevasta pe data de 3 luna curenta si trebuie sa declar copilul . Sa-l declar pe 2, ce castig?. Sa-l declar pe 4, ce pierd?” ” Declara-l pe 3, conform realitatii!” il indemna Strul. Zice Izic: “Ei, ei, numai la asta nu m-am gandit!” Nici eu nu m-am gandit, pana azi, sa-i sun pe fostii colegi. M-am obisnuit sa fiu invitat! Am mers la intalniri mereu fara sotie si bine am facut! Odata, la Valea Marii, in Tara Oasului, nu ne-am inteles la costul consumatiei si a trebuit sa fugim spre autobuz urmariti de chelneri…Osenii nu au avut curajul sa distruga autobuzul! Autobuzul era atunci “bun al intregului popor”, iar distrugerea acestor bunuri se pedepsea mai aspru decat un cap spart…Sunt 15 ani de cand nu am mai fost invitat…Am mai vorbit cu cativa la telefon, dar nu-mi convine sa provoc evenimente de grup. Am o banuiala: nici unul dintr-o suta(!) nu avem cu ce ne lauda, adica cu ceva vrednic de a fi invidiat. Stiti cum este: “nimeni nu este pe deplin fericit, pana nu-i cineva, care sa-l invidieze”.

    http://daurel.wordpress.com/2009/05/10/nostalgia-cincinalelor/

    RăspundețiȘtergere
  40. @Daurel,
    Au trecut, deja, câteva zile de la evenimentul despre care am vorbit. În timp ce așteptam să fie sâmbătă, am avut o vagă idee că s-ar putea să fie mai frumoasă așteptarea. Chiar a fost.
    A fost a patra ..total diferită de celelalte. S-a întâmplat ceva, nu-mi pot permite să detaliez..Am rămas cu un gust amar, poate că n-ar fi trebuit să mă aștept la prea mult.
    Chestia este că timpul curge înainte, este de la sine înțeles, nu? m-am încăpățânat să cred că este și el uituc.
    Ziceați odată, dacă îmi aduc bine aminte , că nu prea ar trebui să privim mereu în urmă, acum vă dau dreptate. Nu chiar total.
    Ar fi multe de spus, le țin , undeva, sper că nu vor lăsa urme..
    O zi bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  41. Gina, e vorba de postarea de aici? Caci e in engleza...

    RăspundețiȘtergere
  42. @Salmi,
    Nu știu la care postare te referi- aici am vorbit despre revederea cu colegii mei de liceu!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  43. Gina ma rugasesi mai demult, intr-un comentariu la mine pe blog sa trec pe la tine, la postul cu revederea din liceu si sa traduc un comentariu al cuiva care scrie intr-o limba nordica. Eu am fost plecata in cincediu, am revenit de doua zile si am trecut abia acum. Probabil ca ai uitat ;). Comentariul ce l-am gasit aici e in engleza insa :).
    te imbratisez, numai bine!

    RăspundețiȘtergere