joi, 30 iunie 2011

peste gard

Nu suntem nici măcar ceea ce vrem să fim, ar zice  unii.//
La cei aproape optzeci de ani,  doamna Cornelia  pare un titirez, înfășurat  în bermude violet.
 În fiecare lună, joi după-amiază, își  cheamă coafeza acasă. Este ziua ei bună.
 Domnu Mitu nu are voie să intre în sufragerie, își face de lucru în micul lui atelier, repară o veioză, un scaun, o conductă  de apă, mai mult le strică, zice consoarta.
S-au stabilit aici, în casa ei părintească, în urmă cu vreo douăzeci de ani,  veniți tocmai din inima Ialomiței. 
Domnu Mitu a fost toată viața inginer-mecanic la un IAS, dumneaei, contabilă.
Prima s-a pensionat Cori, așa o alinta mămica..l-a așteptat doi ani, nu putea să-l  lase  acolo, prea îi fugiseră mereu ochii după fustele învățătoarelor, umblau tot felul de vorbe,  Cori s-a prefăcut că nu aude, ce era să facă? 
Domnu Mitu stă cuminte în curte,  iese  doar  dimineața la pâine. Dacă uită ceva de pe listă, se mai duce o dată. 
 Atât.
 Își cumpără ziarul, a rămas fidel  Adevărului.
Doamna Cornelia  a făcut de toate la viața dumneaei- spălat, călcat, croitorie,  gătit, dulcețuri,  plus  grădină de zarzavat.
Gata! Îi ajunge! Nu mai vrea  să trebăluiască în curte.
 Asta îl  necăjește rău de tot pe domnu Mitu, câțiva puișori, un purcel..n-ar fi rău. 
Nici prea greu.
Chestia cu  venirea coafezei o înțelege, l-a convins fecioru-său,  rămas  burlac, la cinzeci de ani, mereu plecat în delegații  - mama are și ea drepturile ei! las-o, domle, în pace.
Doamna Cornelia  vorbește subțirel, mai mult ciripește.  Îl bate la cap, se plânge el.//
 Se întorc din grădină. Stropiseră niște răsaduri. El, în spate, cu un  bidonel în mână.
-Mână măgaru..
Vorbele rămân suspendate  undeva.
Proaspăt coafată, doamna Cornelia  face o piruetă pe un călcâi și pleosc ! o palmă pe obrazul nebărbierit al domnului Mitu.
-Porc bătrân!        //
Ușa bucătăriei se lovește zdravăn de perete.
Printre frunze, un soare cu dinți răsfiră   raze gălbui  în vârful degetelor obosite.
Dincolo de gard, vecina își face cruce și trage repede perdeaua.
p.s.  tu ce spui?

30 de comentarii:

  1. Mi-a fost dat sa am garduri;de tot felul, insa nici unele nu-mi asigura confortul. Am si postat:
    “Eu stiu calul cand se fura/…
    http://daurel.wordpress.com/2009/11/22/eu-stiu-calul-cand-se-fura/

    Referitor la comportamentul la batranete zic doar ca ar trebui sa fie incurajator pentru familiile (mai) tinere

    RăspundețiȘtergere
  2. @Daurel,
    Înainte de (re)citi-știu eu calul când se fură/noaptea pe fulgerătură/, aș zice că au și gardurile rolul lor, doar să fie trainice, înalte, de piatră, terminate cu sârmă..
    Nu vedeți cum au americanii casele(prin filme, în realitate nu știu)- înconjurate cu gard viu..

    Ziceți că totdeauna vârstnicii sunt bune modele ?
    Nu vă contrazic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Că mi-aș fi dorit să îi cunosc...

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred ca este cazul ca domnul sau doamna sa plece periodic de acasa , asa o saptamana sau doua. Si sa faca asta de cate ori incep sa se uite urat unul la altul.
    Apoi, uneori, este bine ca domnul Mitu sa apara din atelierul sau cu un buchet de flori, fiindca se pare ca doamna vrea sa fie frumoasa.
    Si ar putea sa cumpere un leagan, pe care sa bea amandoi cafeaua de dimineata, dar obligatoriu sa il aseze undeva unde au flori.
    Principalul lucru este ca domnul Mitu sa/i mai spuna seara din cand in cand ca o iubeste. Pana la urma o sa creada si el, sau poate dragostea chiar revine.
    In ceea ce priveste exemplul pentru tineri, cred ca multi ar vrea sa ajunga impreuna la varsta doamnei.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu zic ca vecina care-si facu cruce si trase perdeaua este o ipocrita, face si ea la fel dar nu in vazul lumii,atat.
    In rest, daca batranii nu se bat in parte, asa, cu cate-o soparlica de dragul umorului, merge.
    Sper ca Mitu nu s-o luat-o, o fi invatat sa se fereasca de....imprevizibil :))))))
    ps. nu stiu daca am scris coresct "s-o", sa-l intrebam pe funeriu :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Vera,
    Pe doamna o știu, pe domnul l-am zărit în treacăt!
    Sunt foarte nostimi!

    RăspundețiȘtergere
  7. @Micutzul,
    Chestia este că abia s-au întors dintr-o stațiune.
    Flori au destule, doar că domnul uită să le pună în buchet.
    Un tei absolut fermecător acoperă curtea și strada cu mireasmă..
    Cine știe când/ de ce/ unde a fugit tandrețea..

    RăspundețiȘtergere
  8. Elise,
    Nu este ipocrizie, îndrăznesc să spun, ci doar întâmplarea.
    Nu cred că se bat, sunt doar doi tipi foc de simpatici, luați separat.
    Dincolo de ușă..cine știe??
    Știi ce zic- doamne, ferește!
    Lasă-l pe Funeriu, este ocupat cu bacalaureatul zilele astea- camere de luat vederi, poliție..Cred că a pierdut și ce mai știa..

    RăspundețiȘtergere
  9. Sophie,
    bine zis! doar că domnul uită chestia asta..

    RăspundețiȘtergere
  10. Povestea ta mi-a amintit de o scenă căreia i-am fost martoră, într-un supermarket Doi soţi, în vârstă, la cumărături. Părea că se consultă în privinţa cumpărăturilor. El a ales un produs.
    - Nu din aia, boule!
    :O :O :O


    Ce m-a uimit încă şi mai mult e că "boul" n-a reacţionat în niciun fel, nu i s-a clintit nici un muşchi, n-a clipit. Semn că poezia era veche...

    RăspundețiȘtergere
  11. Bine te-am găsit, Gina.
    "La cei aproape optzeci de ani, doamna Cornelia pare un titirez, înfășurat în bermude violet".

    Frumos început, iată o imagine deosebită, mai ales bermudele, he, he...
    "Mai mult le strică" - de câte ori nu spun asta "consoartele"? De multe ori...
    Am citit cu plăcere - o altă poveste scurtă a unor vieţi normale, într-o lume anormală...

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu am gard dar am pereţi subţiri.

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Gina
    Da ! Dar au fost impreuna in statiune !

    RăspundețiȘtergere
  14. Arcadia,
    S-ar zice că nu în chiar toate cuplurile cântă cocoșul!
    Sunt și găini „basiste”, na a ieșit ce-a ieșit!

    RăspundețiȘtergere
  15. Cris,
    Acțiunea se petrece într-un orășel! Persoana feminină are grijă de imagine, restul nu prea știu..
    Cuplu normal , zici? Limbajul și atitudinea nu prea s-ar potrivi normalului, dar la noi, orice devine posibil, se apropie de normal!
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Costea,
    Și viața asta de bloc!!
    nu prea ar fi multe secrete..

    RăspundețiȘtergere
  17. @Micutzul,
    Deci acesta este secretul?
    Cum să plece doi octogenari separat, când așa , se țin unul de altul?
    Rețin ideea.

    RăspundețiȘtergere
  18. Sărut mâna Gina
    Nici nu-ţi poţi închipui cât de mult seamănă aceşti doi bâtrânei cu socrii mei . El 84 ea 80 , ea asemeni unui titirez , dacă-ţi spun că drumurile dintre bucătăria de vară şi cealaltă le face alergând nu mă vei crede. El genul cocoş , tot timpul cu pieptul înainte . Nu-mi amintesc săi fi dat el vreodată flori în schimb nu fac nimic decât împreună şi se înţeleg în şoaptă ca doi adolescenţi . Sunt doi oameni pe care eu îi admir , sunt exemple pentru oricine !

    RăspundețiȘtergere
  19. @SoriN,
    Din câte înțeleg, cele două perechi seamănă doar fizic; în cazul de față, dincolo de aparențe , există ceva greu de explicat- o tinerețe apăsătoare devenită o bătrânețe conflictuală..
    Felicitări pentru socrii tăi!

    RăspundețiȘtergere
  20. Uneori asemenea comportamente fac parte din rutina zilnica a unor batrani.Peisajul descris de dv. este incantator...flori...tei inflorit ...lipsind insa tandretea,desi, poate pentru unii,acele epitete si gesturi sunt un alint.
    A inbatrani frumos impreuna, este un vis al fiecarui cuplu.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Liliana,
    Problema se complică- la început , cei doi au speranțe și opțiuni comune.
    Cu timpul, în unele situații- multe/puține- nu știu, diferențele de opinii/gusturi/ pasiuni etc. cresc.Așa apare lipsa de comunicare. Ea se poate adânci.
    Cred că toți- femei/bărbați avem nevoie de tandrețe- să oferim, dar să și primim.
    Fără ea, viața în doi se reduce dramatic la singurătate în doi.
    Așa cred..

    RăspundețiȘtergere
  22. în primul rând, e o performanţă să ajungi la asemenea vârstă.
    apoi, sunt mulţi factori care pot duce la discordii şi la manifestările eferente:
    iubirea, educaţia, stilul de viaţă...
    desigur că nu e frumos să se adreseze în felul acela, nici ca vreunul dintre ei să-şi arate "talentele" în public.
    în fine, viaţa e destul de complicată, îşi mai bagă nasul şi vecinii, prietenii, rudele... ceea ce nu ştim niciodată cât de benefic este pentru cuplu (oricare ar fi el).
    subiectul este real şi bun pentru o dezbatere mult mai largă.

    o noapte liniştită, fără boi, măgari şi... alte animale! :)

    RăspundețiȘtergere
  23. eu spun ca... fiecare stie cel mai bine ce este de facut în cazul lui. Daca d-na Cori a acceptat "micile escapade" ale sotului, pâna a ajuns la 80 de ani, atunci are motivele ei... Exista "ceva" acolo, ce este mai important decât "o fusta de învatatoare" :))
    Noapte buna Gina! :-*

    RăspundețiȘtergere
  24. Imi plac garduletele mici din scandura, imi plac si garduletele vii.Bineinteles ca imi imaginez si o casuta cu o gradina de flori si una de zarzavaturi.Mi-ar placea ca garduletul sa fie acoperit de plante agatatoare. :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Ottilia,
    Că bine zici, toate-s complicate pe lumea asta!

    Să vedem partea plină a existenței!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  26. Carmen
    Cine le știe pe toate?
    Dincolo de ceea ce se vede, adesea, sunt adâncuri nebănuite..
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  27. Gabi,
    Sunt niște flori absolut superbe- roșii, o prietenă le spune- lulule!
    Sunt absolut fermecătoare!
    Zile bune îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  28. Poate pentru ei asta e o distracţie şi îşi demonstrează unul altuia ca mai sunt vii !

    RăspundețiȘtergere
  29. Zina,
    Scuze, abia acum văd comentariul tău!
    Nu prea cred că se distrează..

    RăspundețiȘtergere