miercuri, 13 iulie 2011

cuvinte în tăceri

Pe blogul cuiva , chiar nu mai știu al cui,  prin înțelegere cu Carmen, se anunța un alt fel de miercuri- fotografia obiectului care se află lângă computer. 
Și semnificația lui.//
Vremea , loviturile, jocurile, mângâierile fără cuvinte i-au șters trăsăturile.
Are vârsta mezinului  meu, Alex.
 Jucăria lui preferată!
A purtat-o peste tot, până și la primul lui examen a stat cuminte în penar. 
Apoi, când,  brusc,  băiatul a devenit bărbat, a uitat de bătrânul coșar.
Îl păstrez aici, lângă mine. 
Când mi se face dor, trag cu ochiul la figura lui,  pe care  râsul- plâns își curge vremea. ..
Știai că și jucăriile vorbesc?

51 de comentarii:

  1. e un cosar care stie multe povesti din viata ta. :) Happy WW GIna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,spune foarte multe! Și faptul că ați păstrat-o spune de asemenea foarte multe despre dumneavoastră!

    RăspundețiȘtergere
  3. Eiii, draga mea, ce dor iti e... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. acum te pazeste pe tine si amintirile tale, happy ww!

    RăspundețiȘtergere
  5. pazitorul amintirilor :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Unele mici obiecte, simple, poartă multe, multe vise şi amintiri.

    RăspundețiȘtergere
  7. Cosarul care aduce noroc....frumos ca l-ati pastrat! O zi senina!

    RăspundețiȘtergere
  8. daaaaaaa! stinm, am vorbit atitea impreuna,
    doar ca de la o vreme sau tot mai adeseori uitam

    si le uitam, pierzindu-ne

    bun regasit, Gina :)

    RăspundețiȘtergere
  9. este clar ca fiecare obiect ce ne înconjoara vorbeste. Si pentru fiecare, spune o alta poveste :)
    Dar sa revenum la Miercurea fara cuvinte... Zina a facut propunerea de astazi - cam târziu si nu oficial, dar regula este una singura: fara (prea multe) cuvinte

    RăspundețiȘtergere
  10. @Max Peter,
    poate , pentru că adevăratele esențe se păstrează în „nimicuri„!

    RăspundețiȘtergere
  11. Alice,
    Sunt unele lucrușoare care devin aproape organice, nu le poți da deoparte!
    Și ție o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  12. @fosile,
    Un prieten tăcut ca o zi de miercuri!

    RăspundețiȘtergere
  13. pandhora,
    Promit să mai aduc povești!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Ana,
    Uitarea este doar o față a realității, amintirile se păstrează , cu toate ale lor!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Carmen ,
    Cu cât mai puține vorbe, cu atât mai mult adevăr!!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mulțumesc de vizită și
    semnul lăsat la mine pe blog.
    O zi excelentă!

    RăspundețiȘtergere
  17. Jucărioare, obiecte dragi pe care le-au alunecat şi lor privirile, degetele... acoperite de acum de dorul nostru...
    Te îmbrăţişez! (chiar de ni le scriu şi ei, ştiu că nu ne sunt niciodată îndeajuns...)

    RăspundețiȘtergere
  18. Gina, emotionanta povestea acestei miercuri.
    Cred ca jucariile vorbesc,eu am alt fel de jucarii, pisicile noastre care ma mangaie, imi vorbesc, se joaca cu mine tot timpul. :)
    Cosarul tau e magic!

    RăspundețiȘtergere
  19. Jucariile ne vorbesc mereu, vorbesc o limba cand suntem mici, iar cand devenim parinti ne vorbesc o limba a amintirilor, a trecutului si reamintirii. Have a happy WW!

    RăspundețiȘtergere
  20. @ELENA,
    Cu mare plăcere, mai ales că ai adus și un buchet de lalele!!
    p.s. Știi- Simfonia lalelelor!

    RăspundețiȘtergere
  21. Danielle,
    Eu le văd ca un fel de punte magică între ieri și astăzi- copilăria lor, tinerețea noastră!
    Gânduri bune îți trimit!

    RăspundețiȘtergere
  22. Gabi,
    Știu că adori pisicuțele!
    jucării vii!
    o zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  23. Lumi RO,
    Frumos o spui! Jucăriile au limbajul fiecărei vârste!!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  24. O fi având el mai puțină culoare dar asta este contracarată cu înțelepciunea pe care a acumulat-o lângă tine în decursul acestor ani!

    RăspundețiȘtergere
  25. @Se0cret,
    Mulțumesc pentru vorbele frumoase! Dacă mă gândesc bine, nu știu cine a înțelepțit pe cine..omulețul ăsta mi-a amintit mereu că viața este frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  26. Sarut mana, gazda noastra! Coincidenta, pur si simplu. Acum 3 zile admiram niste jucarioare de pe biroul fiicei mele. Acolo, langa calculator, erau "imprastiate" dupa niste reguli, pe care numai ea le stie. Am luat una sa o vad mai bine. Nu stiu cum s-a facut, ca am scapat-o din mana. A cazut, am luat-o, si am pus-o la loc.Dupa cateva minute de la intoarcerea fiicei meie, am auzit niste tipete stridente. M-am speriat serios! Vazuse o crapatura in portelan. Era favorita ei. O jucarie chinezeasca.
    Nu-mi mai trebuie nas bagat, unde nu-mi fierbe oala!

    RăspundețiȘtergere
  27. "Hai coşar, coşar..." spune un cântec. Mica mea prinţesă Ioana foloseşte cu mult drag jucăriile rămase de la mama ei. Cu siguranţă acele jucării îi spun poveşti frumoase.

    RăspundețiȘtergere
  28. Si eu pastrez fel de fel de nimicuri, dar fiecare are cate o poveste.

    RăspundețiȘtergere
  29. Bine te-am gasit! Mi s-a parut interesanta imaginea ta cu obiectele care vorbesc. Plina de imaginatie.

    RăspundețiȘtergere
  30. cel puţin ele ştiu să păstreze o taină!

    o seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  31. @Victor,
    Înțeleg reacția fiicei tale!
    Cred că există niște legi interioare, care dirijează „dezordinea organizată„ a fiecăruia.
    Copiii, mai ales, țin la spațiul lor, fie acesta chiar o harababură, pentru ceilalți.
    Doar ei înșiși îi știu rostul.
    La noi în casă, există un sertar, unde n-am avut voie să mă uit, decât după ce fiul meu a plecat la facultate.
    Și acum este intact.
    Acolo , se află un Univers, în care nu există loc pentru intruși.

    RăspundețiȘtergere
  32. @abbilbal,
    Să-ți trăiască Ioana , prințesa Universului ei de jucării vorbitoare!

    RăspundețiȘtergere
  33. Kid,
    Acum chiar mă întreb- universul de ”nimicuri”este al fiului sau al tatălui..
    Sau al ambilor, laolaltă!!

    RăspundețiȘtergere
  34. @minoki,
    Bine ai venit!
    Alegoria mea pornește de la un adevăr- coșarul există, iar vârsta lui este chiar cea despre care am amintit!

    RăspundețiȘtergere
  35. Ottilia,
    Da, frumos spus, jucăriile sunt martori tăcuți și prieteni devotați!

    RăspundețiȘtergere
  36. Sărut mâna Gina ! cine poate afirma că jucăriile nu au sufletul lor ?

    RăspundețiȘtergere
  37. Sorin,

    Frumoasă metaforă! Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  38. Frumoase amintiri!
    Cel mic al meu isi cara ursii cu el.Poate va veni ziua cand vor ramane cuminti pe un birou.Acum sunt inca ocupati!:))

    RăspundețiȘtergere
  39. Un paznic adevarat:) Multumesc mult.

    RăspundețiȘtergere
  40. Da, maturizarea este uneori brusca; si-i pacat...

    RăspundețiȘtergere
  41. Amintiri ce sparg barierele timpului necrutator. Fiecare jucarie isi poarta cu sine istoria, una incarcata de nostalgia anilor... O zi excelenta va doresc!

    RăspundețiȘtergere