duminică, 24 iulie 2011

i se mai spune veșnicie?

Drumul spre căsuță traversează trei sate.
 Case de tot felul- vile cochete, altele , zorzonate cu multe balcoane, vopsite în cele mai țipătoare culori,  grămezi de turnulețe sclipitoare. Toate   înghesuite pe malul heleșteului , îmbâcsit  de gunoaie și mătasea -broaștei.
De prin curți  năpădite de ierburi înalte,  câte o  căsuță veche, cu număr  uitat,  un petic de carton presat,  pe locul geamului, în a cărui oglindă,   cineva, cândva, o  fi urmărit surâsul înserării și geana albastră a dimineții.
Case noi, curate, curți îngrijite.
Și multe autoturisme.
Dimineața și seara,  drumul care  șerpuiește printre dealuri și colnice, județul, oprindu-se undeva la Dunăre,  este ocupat de  mersul dezordonat al  vacilor, strânse în cireada  mânată de persoane cu priviri triste și haine ponosite,  peste care apa și săpunul au uitat să treacă.
Printre ele, își fac loc   claxoane grăbite și căruțe  de sub coviltirul cărora se  arată fețe de copii obosiți, cocoțați peste perne, pături, oale , mături , și pepeni.
De roata câte unui vehicul pestriț,   un câine stors de vlagă , vrând/nevrând , cu limba scoasă de năduf, ține pasul cu încărcătura trasă de caii, numai piele și os..//
În curtea căsuței,  toate neliniștile  fug.
Vântul mângâie blând  verdele ulmilor.
Parfum de levănțică se răsfiră în liniștea înserării.
 Roșii dolofane își arată fețele   crude  printre frunze aspre. Râd în ramuri prune oacheșe, în  orăcăitul grăbit al broaștelor din lacul de peste  drum.
În pacea amurgului de sâmbătă, dangătul clopotului mângâie blând locuri, case și oameni.
În copilăria mea,  când  se auzea toaca, orice om își oprea  munca.
Dincolo de gard, câmpul își odihnește galbenul pitic al grâului, slabă recolta..
Iulie își strecoară nopțile și diminețile printre zile fierbinți  și vijelii ivite din senin.
 p.s. îți place viața la țară?

23 de comentarii:

  1. Stiti,amintirile cele mai frumoase din copilarie sunt cele petrecute la tara cu una din noile bunici pe care le-am capatat o data cu venirea in Romania.Zile lungi de vara,pajisti de iarba verde si iubeam tare mult licuricii din tufisul cu zmeura...Ah,ce amintiri!
    Cu bune si cu rele viata la tara e frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Abia m-am întors! Satul e aşa cum îl ştiu doar dacă privesc cu aceeaşi ochi!

    Mai lasă-mi o dată mailul, Gina! Probabil am comis vreo eroare!
    anna

    RăspundețiȘtergere
  3. Vera,
    Cineva îmi reproșa că, atunci când vorbesc despre viața la țară, idilizez/idealizez.
    Cred că percepem același lucru diferit. Eu am în minte și în suflet satul copilăriei, dar și comunitatea de astăzi. Mă simt a ei, fără să locuiesc acolo.
    Satele pe care le văd , în trecere, păstrează mult din ceea ce știu.
    Vezi, tu ai undeva, în imagine un anume tip de loc!
    Tocmai asta este frumusețea- să păstrăm ceea ce este de neînlocuit!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Anna,
    Și de ce n-am prici cu aceiași ochi? La ce bun să ne întristăm?
    p.s. trimit!

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa cum o prezinti tu in imagini si cuvinte n-ai cum sa nu iubesti viata la tara.:)
    Linistea pe care ti-o ofera astfel de viata poate concura oricand cu tumultul oraselor.
    Eu sunt o fire adapdabila,asa ca m-as fi obisnuit usor si cu traiul de la oras,dar Sorinului meu nu-i place de nici o culoare viata la oras,asa ca stam si ne traim linistiti viata la tara.:)
    Imi place!

    RăspundețiȘtergere
  6. De 3 zile am revenit pe insula... O luna de zile, am strabatut pe-acasa locuri dragi si am descoperit altele noi. Dumnezeiesc de frumoase! Pe drum, am trecut prin multe sate: ardelenesti, moldovenesti, muntenesti, secuiesti si dobrogene. Au fost cateva, in care as fi dat orice sa ma pot opri definitiv... Peste altele, lipsa educatiei, lenea si mizeria si-au pus amprenta. Trist este ca exact acolo unde Natura isi revarsa din abundenta darurile. In schimb, biserici tot mai falnice, unele terminate, altele in curs de constructie, rasar dupa cele mai neasteptate colturi de drum, de multe ori in mijlocul celor mai sarace sate...
    Cred ca viata la tara, in sensul re(apropierii) de natural, de firescul vietii, este ceea ce mai poate inclina balanta catre o directie buna.
    O zi frumoasa si calda iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sărut mâna Gina !
    Orice articol al tău este o frumoasă povestioară . Îmi place foarte mult să le citesc .
    Când eram mic toate vacanţele mi le făceam la ţară , acolo am învăţat să înot , să merg pe bicicletă , mai apoi pe motocicletă .
    Acum aş sta la ţară dar tot aşa , în concediu sau timpul liber şi doar în acest sens mi-ar place la ţară , nu aş locui tot timpul . Am învăţat să depind de viaţa urbană cu toate avantajele , ca mulţi alţii dealtfel , iar locuitul la ţară m-ar satisface doar din punctul de vedere al liniştii si frumuseţii deaceea zic doar în concediu .

    RăspundețiȘtergere
  8. Off topic . Încercă să faci ca formularul de comentarii să se deschidă în aceeaşi pagină cu articolul sau în subsolul articolului pentru că uneori şi mai ales la felul cum povesteşti tu toate vrei să ai articolul în faţă în timp ce scrii un mesaj/comentariu .

    Aceasta se poate modifica de la Design > setări > comentarii > Plasarea formularului pentru comentarii > fereastră de tip pop-up sau încorporat sub postare .

    Este doar părerea mea !

    RăspundețiȘtergere
  9. Bine te-am regăsit, Gina, la început de săptămână. Aşa după cum am mai spus-o, citesc cu mare plăcere aceste texte ale tale. Şi remarc:
    "Dincolo de gard, câmpul își odihnește galbenul pitic al grâului, slabă recolta..
    Iulie își strecoară nopțile și diminețile printre zile fierbinți și vijelii ivite din senin."

    O săptămână cât mai frumoasă să ai, alături de cei dragi! La bună recitire!

    RăspundețiȘtergere
  10. Angi,
    După cum vezi, și eu sunt ușor adaptabilă, mă împart.
    Viața la țară este doar vacanță.
    O vacanță activă și frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  11. Ruxi!!!
    Cât de bine îmi pare că ai fost acasă! Simt în cuvintele tale ceva special.
    Cât despre satele noastre, așa sunt, exact cum le-ai văzut. Nu încerc să caut motivații, nici nu cred că pot găsi.
    Și la ce bun?
    Zile frumoase își doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  12. SoriN,
    Am colege și cunoscuți , care s-au mutat definitiv la țară.
    Este foarte greu, deși ei spun că le este bine.
    Eu fur doar părticele!
    Cu poezia lor !
    p.s
    Încerc să aplic ce-mi spui, deși , la „tehnică„, sunt corigentă.

    RăspundețiȘtergere
  13. Cris,
    Mă bucur să aud că verile mele îți trezesc amintiri dragi!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Toata viata mea nu am putut dialoga cu un profesor. Eram ca si cainele si pisica. Acum ma asculta si pe mine fara sa imi dea nota.
    Am glumit.
    Cine traieste de mic la tara , cu greutatile vietii rurale, nu realizeaza ce fericit este cu linistea, aerul curat, florile, fructele , legumele care ii multumesc pentru munca .
    Noi orasenii ne tragem acum spre sate fiindca vrem spatiu si liniste. Ei, taranii plecati mai demult la oras nici nu vor sa auda despre revenirea definitiva ,, acasa ,,.
    Iarna ai zapada alba si curat mirositoare. Frigul parca nu este asa aspru ca atunci cand intri si iesi, intri si iesi din cladirile mohorate ale orasului.
    Primavara coloreaza retina si curtea se umple de mirosuri neasemuite.
    Daca mai ai si niste animalute care sa-ti delecteze ochii si sufletul , esti castigator. Munca nu se pune la socoteala.
    Eu salut pe ulita pe toata lumea, dar cu regret spun ca tinerii, marea majoritate, se uita fix in ochii tai si asteapta sa ii saluti. Buna cuviinta si educatia aleasa , simpla a copilului de satean a disparut. Cel putin in zona aceasta.

    RăspundețiȘtergere
  15. @Dorin,
    Dacă spui că dialoghezi cu un profesor, nu pot să mă adresez cu un „nume „care nu-ți aparține. De asta îți voi spune chiar pe nume.
    Să revenim la tema noastră. Eu am crescut la țară. Am trăit acolo , până când m-am dus la facultate. Toți anii aceia îi am în suflet! Mi-aș fi dorit să am catedră într-un sat de munte.
    Vezi? Mi-aș fi dorit, n-a fost să fie.. Atâția ani , m-am tot adaptat, fără să reușesc. Sufletește , aparțin satului meu, de pe Argeș, cu tot ce a însemnat și înseamnă el!
    Noul sat, unde avem căsuța, nu-mi aparține. Absolut deloc. Nici eu lui.
    Căsuța, curtea, pomii, florile sunt o mică insulă , în mijlocul unei lumi, pe care n-o cunosc.
    Cam asta este cu viața mea la țară.
    Despre salut-vrei să știi opinia mea? Sunt niște indivizi rău -crescuți, ca să nu spun altfel. În satul meu, toată lumea salută pe toată lumea!
    Este minunat să-ți descrețești fruntea, să zâmbești cuiva, care îți dă binețe!
    La bloc, acești tineri despre care vorbești, se fălesc pentru stupidul motiv că trec pe lângă ”tine„, fără a saluta.
    Sau mai rău , încercând să treacă primii.
    Îmi este milă de ei.
    Sincer!

    RăspundețiȘtergere
  16. Astazi este pentru mine ziua mirarilor. In afara de faptul ca sunt prins vorbind ,, urat,, ( ? ) in timpul orelor mai sunt descoperit si sub pseudonimul respectiv. Pot sa intreb de unde stiti ? Chiar daca nu scap de scaderea notei la purtare .

    RăspundețiȘtergere
  17. Sigur că da, este simplu- de la „persoane interesate”( de blog).

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu am trait niciodata la tara, am fost fata de oras. Dar m-a atras natura de cand ma stiu si imi invidiau prietenele care aveau bunici la tara si isi petreceau acolo verile...simteam ca e ceva special, ce eu nu aveam.

    Am fost de curand in Ro, am fost la tara. La tara asa cum e undeva in fund de lume, intr-un sat uitat de multi, unde sotul meu si-a petrecut ani din copilarie. Putini din pacate, motivele au fost multe. Casa de acolo e locuita numai in we-uri de matusa lui, dar o parte din casa aceea e si a noastra. Si sufleteste. Eu am adoptat-o pentru ca e ceva ce nu am avut niciodata...asa mica si darapanata, e un loc ca si cel la care visam in copilarie...

    Iar aici unde locuiesc e ca la tara. O "la tara" civilizata insa, cu multa natura si aer curat. Animalele sunt la ferme, e un alt fel de "la tara" dar pe undeva asa ne simtim...si e tare bine.

    Deci da, imi place viata la tara, luata cumva altfel...

    o saptamana frumoasa Gina!

    RăspundețiȘtergere
  19. Salmi,
    Tu ai construit două imagini, total diferite! Fiecare are frumusețea ei!
    Cum spuneam , casa mea de la țară este aceea în care m-am născut și pentru care voi plânge ctotdeauna.. Căsuței i-am construit tot ce trebuie, trăim civilizat! Locul nu-mi aparține sufletește, este ceva, dincolo de mine.

    Fiul meu cel mare și-a construit o casă superbă în afara Bucureștiului- aer, un lac absolut extraordinar, de condiții nu mai vorbesc!
    Toata , fiecare colțișor i-a trecut prin mână! A pus în casa lui toată dragostea!
    Da, cred că sufletul decide!!
    O seară frumoasă, draga mea!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Este mai mult o problema de destin, decat de vointa.
    Cu scuzele de rigoare aduc aici o postare

    “Prietene crescut la oras/…


    …/fãrã milã, ca florile in fereastrã”/… (Blaga)

    Am postat cândva (si) asta:
    “Cãtre cititori

    Aici e casa mea. Dincolo soarele si gradina cu stupi./

    Voi treceti pe drum, va uitati printre gratii de poarta/

    Si asteptati sa vorbesc. – De unde sa-ncep?/
    Credeti-mã, credeti-mã,/

    despre ori si ce poti sã vorbesti cât vrei:/
    despre soarta si despre sarpele binelui,/

    despre arhanghelii cari arã cu plugul/ gradinile omului,/
    despre cerul spre care crestem, /

    despre urã si cãdere, tristete si rãstigniri/
    si inainte de toate despre marea trecere./…"

    (din nou, Lucian Blaga)

    http://daurel.wordpress.com/2010/04/27/prietene-crescut-la-oras/

    RăspundețiȘtergere
  21. @Daurel,
    Mulțumesc frumos pentru momentul poetic matinal-

    ”Când mă privesc într-o fântână
    ştiu că-n adâncuri foste mume
    îmi ţin oglindă, ochi de lume.

    Când mă privesc într-o fântână
    îmi văd şi soarta, uit de nume.„
    Lucian Blaga!

    RăspundețiȘtergere
  22. Un sfat
    Daca puteti renunta la stressul si mizeria din oras pentru ... o farama de tara, va sfatuiesc sa o faceti! Eu am incercat acum 3 ani si cred ca e una din deciziile cele mai inteligente pe care le-am luat.

    RăspundețiȘtergere
  23. @Elena,
    Mulțumesc pentru sfat- ne petrecem vacanțele în căsuța de la țară, de vreo opt ani.
    Avem o gospodărie completă, frumoasă, civilizată și îngrijită!!

    RăspundețiȘtergere