miercuri, 27 iulie 2011

o mână întinsă către respinși

 Ore, zile, chiar săptămâni, s-a vorbit și s-a scris despre slaba prestație a multor participanți la examenul de bacalaureat 2011..
 Concluzii?
Prea grele subiectele. 
Prea multă filozofie, ca și cum de filozofi ducem noi lipsă.

Cineva, un om mare, a spus, nu de prea multă vreme, că  genul care ni se potrivește nouă cel mai bine n-ar fi liricul, nici epicul,  nicidecum dramaticul.
Este, hai că știm cu toții- și bunicii și nepoții- este genul manea.
 Tocmai de asta, cineva generos  și-a bătut mintea  și a încropit pentru sesiunea care bate la ușă un comentariu literar.
Iată-l!
Trei luni de senzaţii , de Florin Peşte - comentariu literar
Încă din primele versuri, autorul plasează acţiunea într-un mediu feeric.
Ce miracol şi ce vrajă /Stau cu gagica pe plajă.
Prin folosirea cuvintelor miracol şi vrajă, poetul ne trimite într-o lume magică, interzisă muritorilor de rând. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonişti pe plajă - trimitere directă la infinitul mării, care ar putea sugera şi iubirea nesfârşită, dar şi eternitatea. Nisipul ne duce cu gândul la scurgerea timpului, autorul reuşind astfel să îmbine prin folosirea unui singur cuvânt, atât infinitul cât şi perenul.
În următoarele două versuri, poetul doreşte să împace relativa bipolaritate dintre infinit şi peren:
Am chef de distractie/ 3 luni de senzatie
Conştient de clipa fermecată pe care o trăieşte, autorul îşi avertizează ascultătorul (cititorul) că iubirea nesfârşită, dragostea profundă, infinitultul, alfa şi omega, arde intens, asemeni razelor unei zile însorite de vară, comprimându-se în "3 luni de senzaţie". Necuprinsul este asfel încadrat în limite foarte bine delimitate - trei luni - iar profunzimea sentimentelor umane îmbracă forma senzaţiilor.
Iubirea magică nu are suişuri sau coborâşuri. Aşa cum spune şi poetul, cuvintele de ordine în cazul unei asemenea iubiri sunt cheful şi distracţia alături de gagiu sau gagică.
Folosirea cuvintelor nu este deloc întâmplătoare. Elementele de argou: gagiul, gagica vin să sugereze faptul că cel care vorbeşte este un om asemeni nouă, care însă, conform preceptului biblic, şi-a pus în valoare, talanţii, reuşind să pătrundă într-o lume de vis.
A doua strofă a cântecului descrie opulenţa de care se bucură eroul.
Dau o cheie la Mertan Si am plecat pe litoral/Mi-am pus plinul de benzina/ Si in dreapta o blondină
Merţanul face trimitere la stilul de viaţă al marilor padişahi. Folosirea expresiei plinul de benzină nu este deloc întâmplătoare. Ea ilustrează verticalitatea convingerilor personajului principal. El nu operează cu jumătăţi de măsură. Totul sau nimic pare a fi deviza după care se conduce.
Noţiunea plin, are şi un sens metaforic. Ea prezintă maturitatea dragostei dintre cei doi, care tind spre perfecţiune. Acest lucru este confirmat şi de termenii cu care este descrisă marea iubirea a personajului nostru. Fata cu care se iubeste eroul principal nu este o fată oarecare. 
Ea este o blondină - simbol al frumuseţii feminine, aşezate la dreapta bărbatului. 
Afirmaţia este întărită în versul al doilea din cea de- a treia strofă.
Am mertanul de mult timp/ Si-o blondina prototip/ E a mea numai a mea/Si-mi petrec vara cu ea.
Hiperbola "blondină prototip" descrie în profunzime calităţile greu de egalat ale iubitei, ea fiind o fiinţă unică. Prin folosirea unui termen tehnic pentru a-şi descrie iubita - prototip - autorul ne reaminteşte că dragostea lui este asemenea ţinuturilor exotice, fascinante,   încă neexplorate în profunzime, afirmaţia fiind întărită şi de plasarea poveştii în anotimpul de vară.
Ultima strofă descrie actul de iubire dintre cei doi. În primele două versuri, ne este prezentată atmosfera care domneşte între îndrăgostiţi.
Marea neagra e calduță/ Blonda-i sexy si finuță.
 Iubirea se consumă în apa caldă a mării. Cristalinul mării descrie sentimentele celor doi iar căldura apei descrie relaţia dintre ei. Dragostea dintre cei doi este imună la scurgerea timpului 
Ziua stau cu ea la soare/Noaptea o scot la plimbare
 Succesiunea zi noapte nu poate perturba trăirile profunde alte tinerilor îndrăgostiţi, dar autorul lasă o portiţă de ieşire din această idilă aproape perfectă. Folosirea termenului noaptea din ultimul vers avertizează cititorul că totul poate fi perfectibil, chiar şi iubirea, iar dacă peste iubirea dintre cei doi s-ar lăsa întunericul, eroul va trece şi peste acest obstacol.
Este vorba doar de 3 luni de distracţie.
p.s ce spui?  ( orice idee este binevenită)







18 comentarii:

  1. uf,ce placut e sa citesti o asemenea interpretare.
    asa ca voi trece pe blogul meu un link de trimitere la aceasta postare.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Toteu,
    Bine ai venit!!
    Zici că interpretarea va lua bacul??

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce pot să spun ?

    Îmi amintesc de o dispută dintre regretatul profesor Pruteanu şi doi manelişti.
    Îmi amintesc faptul că domnul Pleşu, a remarcat bonom, că pe cît de 'aprins' era domnul Pruteanu, pe atît de calmi erau cei doi manelişti dintre care unul, era dacă nu mă înşel, Adi Minune.
    Asta n-ar fi nimic. Dar.

    Dacă iar nu mă înşel prea tare, sub egida NEC a fost derulat un program de cercetare a manelelor, în care un cercetător francez parcă, a ajuns la nişte concluzii pe care domnul Pleşu, în binecunoscutul său mod bonom de a fi, le-a rezumat : esenţa manelismului, STĂ în versurile nemuritoare : "te iubesc, dar nu pe tine!".

    BACALORIAT ? Aşa va rămîne, cred, din moment ce posesorii de diplome de bacalaureat au absolvit universităţi, au susţinut doctorate, şi au devenit profesori universitari care conduc la rîndul lor, doctorate.

    RăspundețiȘtergere
  4. O asemenea interpretare m-a lasat...masca:).
    Nu stiu cati vor mai lua bac-ul,dar sper sa nu se introduca un astfel de"gen literar" in programa.
    Daca si o astfel de manea se poate comenta atat de literar,cred ca Romania e tara tuturor posibilitatilor.De ca sa mai plecam de aici?:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Tibi,
    De obicei, când mă lansez în abordarea unei teme, mă documentez, încerc să-mi exprim opiniile personale, în care , sigur, există, cu sau fără voia mea, mult din ceea ce am aflat de la alții- prin lectură, discuții.
    Recunosc- nu sunt o prea bună cunoscătoare a acestui gen muzical, unii refuză termenul, este dreptul lor..Știu emisiunea la care te referi. Regretatul profesor Pruteanu numea vehement manelele un fel de ” mucegai pentru pâine„, ceva care face rău igienei spirituale românești„.
    Vag , îmi vine în minte o altă discuție, cândva intr-o emisiune dragă sufletului meu „Serata muzicală„, a maestrului Iosif Sava , în care se dezbătea aceeași temă.
    Ce mi se pare mie total nejustificat și nepotrivit când vorbim despre manele este faptul că deși sunt turcești, cuvintele folosite sunt ale noastre, adică, așa, o combinație care nu justifică, în fond, nimic.
    Nu zic că toată lumea ar trebui să asculte Beethoven. Nici să danseze după nu știu ce doină.
    Eu ador dansul.
    În dans- tango, vals- bărbatul îți conduce elegant partenera. Se simte ceva, acel farmec al împlinirii.
    La manele, femeia este un fel de expozeu, mișcările provoacă, incită, de fapt, devin vulgare..poate că greșesc. Și , de ce să nu -mi spun gândul până la capăt, maneaua este rudă bună cu grandomania.

    O să povestesc ceva personal.
    La o petrecere de sfârșit al unui ciclu școlar- elevii respectivi sunt studenți, era o clasă foarte bună- am cerut , categoric, să nu vină nimeni cu manele( se știau cei câțiva împătimiți).
    Am lipsit vreo jumătate de oră.
    Când m-am întors, se dansa după manele. Dansa un singur băiat- bătea podeaua cu atâta împătimire, ca și cum era un om extrem de revoltat, care se răzbuna amarnic pe ceva. Ceilalți îl priveau uimiți.

    Dacă este să ne referim la categoriile sociale care ascultă manele, spun doar că mă intrigă total cei care merg cu mașina și cu aparatul de radio dat la maxim..ascultă muzica lor preferată.
    Da, treaba lor, o pot asculta în căști, fără a-i obliga pe ceilalți să-i suporte grandomania.

    RăspundețiȘtergere
  6. Angi,
    Îți înțeleg starea- tu, dansatoare desăvârșită , asculți muzica altfel decât multă lume, sădești un anume cult pentru armonie. Te revoltă, desigur , ceva care tulbură echilibrul.
    Ai înțeles, cu siguranță, că în cazul de față este o parodie..Dar chestiunea ar fi că genul despre care vorbim ar putea avea atâția adepți, încât „conținutul unor piese„ ar putea fi trăit/înțeles etc. , mai repede decât cel al unei poezii.
    Ajungem din nou, la educație- ce vrem să le transmitem urmașilor/cât reușim/ ce se poartă/ ce are succes.

    Să-mi spun părerea în legătură cu numărul celor care vor promova bacalaureatul în toamnă? Din experiență, cred că vor fi foarte puțini. Spun asta, pentru că , lăsând corigenți- corigenții mei au fost totdeauna cei care chiar nu voiau să învețe, am constat că prea puțini citesc câte ceva în timpul verii.
    Să dea Dumnezeu să fie bine la bacalaureat- să se trezească , brusc, dorința de a învăța .

    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Dupa cum am mai spus, pe ici pe colo, am lucrat (si) la IOR, inclusiv la ochelari.
    Dupa stiinta mea, fata din imagine are nevoie de ochelari.
    PS. Decat un intelectual ofticos, mai bine un OM sanatos

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce dorinta sa mai aiba un tanar sa-si ia bacul, mai ales cand are ocazia sa urmeze o postliceala, fara sa i se ceara diploma... Mai auzisem de o facultate particulara care isi primeste viitori studenti, fara bac. Ce nu fac unii pentru bani?
    Multi nici nu s-au mai inscris la a doua sesiune de bacalaureat...

    RăspundețiȘtergere
  9. Am exact aceeasi "temere" ca si tine.Nu multi s-au pus cu burta pe carte in vara asta.:( Mai repede au ascultat cateva menele,s-au simtit bine la o bere si vara a trecut.

    RăspundețiȘtergere
  10. Din pacate sau din fericire poate, fiecare traieste conform universului sau propriu, un univers pe care si-l formeaza inca de cand se naste, fiind influentat in mare masura de mediul social in care traieste, clar. Chiar si taria de caracter e ghidata dupa universul propriu.
    Eu ma rog la Dumnezeu sa ne ierte pacatele si sa ne ajute sa devenim un popor bun, cu credinta si niste oameni frumosi interior, pentru ca indiferent de om, daca sufletul lui e unul frumos, va vedea chiar si in niste versuri de manea, o lume a sperantei si a iubirii de viata si semeni.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Daurel,
    Dacă aș cunoaște-o personal, chiar i-aș transmite sugestia!
    Despre rest, ce să zic, vă dau dreptate!( într-un fel)

    RăspundețiȘtergere
  12. Cristina,
    Sistemul ar cam trebui zdruncinat din temelii.
    Bacalaureatul este primul mare examen important din viață.
    Eu cred în valoare! Și sunt convinsă că va veni vremea, când toți își vor reordona țintele.

    RăspundețiȘtergere
  13. Angi,
    Chiar am un material primit de la o prietenă despre cum s-ar dori bacalaureatul. Cred că voi scrie ceva despre asta.
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  14. Știu și eu, Ancuța..
    De unde să apară frumusețea?
    Nu am nimic cu ascultătorilor de manele, dar conținutul unei asemenea piese este searbăd, ce mesaj ar putea transmite??

    RăspundețiȘtergere
  15. Nici un fel de mesaj. Eu nu suport manelele de nici o culoare si chiar veneam intr-o zi cu ocazia de la tara si soferul asculta manele. Nu mai retin versurile, ca nu m-a preocupat, dar mi-am dat seama de starea de melancolie si tristete profunda in care te baga astfel de versuri si muzica aceasta.
    E trist, foarte trist, dar alaturi de dumneavoastra care credeti in valoare si sunteti convinsa ca intr-o zi sa ne reorientam tintele, si eu stiu ca intr-o zi ne vom indrepta sufletele si alegerile si ca Dumnezeu ne va ajuta sa vedem frumosul si sa il apreciem cu adevarat; sa fim in stare sa facem diferenta cu adevarat, intre rau si bine, intre curatenie sufleteasca si intinare, intre adevar si minciuna, intre frumos si distrugator de frumusete. Si atunci sa le putem alege linistiti pe cele frumoase si placute lui Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  16. Ancuța,
    Mă bucură încrederea ta într-un mâine frumos!
    Și eu am speranțe!
    Zile bune îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Am ascultat si ascult manelele de la bloc - cu feretsre deschise spre gradina mea :) - si pot sa spun ca ele transmit multa jale. Jale care place saracului, jale specifica romanului vaicacios, jale din nefericire, desi textele sunt optimiste, melodia este jalnica.
    Apoi, daca nu chiar in primul rand, multa ipocrizie, chiar mai multa decat la politicieni: se tanguie cantaretii pe versurile alea de mai sus ca sa impresioneze, ca sa se faca simtita nevoia, dusmania, durerea, dragostea, ea insasi este dureroasa , nu tu bucurie (apropo de" Oda Bucuriei") , nu tu fericire ( asta in melodie, zic, ca textele nu le prea stiu :))))))) ) doar jale si tanguire. Mie mi se par manelele mai bune pentru priveghi, incantatii la inmormantarile lor, ale etniei caracteristice nicidecum potrivite la distractii (nunti si alte evenimente fericite ).
    Cat despre tema aleasa de tine - comentariu literar pe textul unei manele - tare! Foarte tare! (ca sa fiu si eu pe-aproape de subiect :)))))))) )

    RăspundețiȘtergere
  18. Recunosc că am „descoperit” cam târziu maneaua, ca formă de exprimare, într-un fel, prin dans , a unei atitudini. Eram la o nuntă, cu musafiri, în general, licențiați. După tot felul de dansuri, orchestra a început să cânte ceva , care nu-mi era deloc cunoscut...și-au făcut apariția pe ring mai mulți tineri( dintre invitați) care dansau într-un fel anume. Ceva străin mie. Era în gesturile lor ceva trist, jalnic, deși erau la nuntă.
    Despre texte ce să zic...amestec de vorbe- supărare, cum spui tu, jale pentru nimic, ba da, se plângeau banii, iubita/iubitul/ nevasta/ drumul...

    După o vreme, dirigintă fiind la clasa a VIII-a, a trebuit să organizez ”banchetul„. Am spus DA, dar să nu aud manele., asta,pentru că, deși era o clasă foarte bună, ( cu predare intensiv -engleză) auzisem eu că ar fi pe acolo și niște iubitori ai genului.
    Toate bune, ei dansau, eu îmi vedeam de ale mele, m-am gândit să mai și plec din sală.
    Când am revenit, mare mi-a fost uimirea: într-un colț, unul dintre ei bătea podeaua într-o disperare cum rar mi-a fost dat să văd. Ca un țăran, care își punea acolo toată obida- textul era despre o iubire trădată.
    Ceilalți copiii îl priveau și ei năuci, parcă.

    Ce poți spune??
    Cam ce spui tu!

    RăspundețiȘtergere