marți, 2 august 2011

în orașul cu salcâmi


Dacă vrei să  să cunoști, cu adevărat,  un oraș, studiază atent privirea femeii, spunea cândva, cineva.
Dacă vrei să cunoști cu adevărat poezia tăinuită a unui loc,   nu te lăsa copleșit  de prima impresie.//
Două au fost motivele, pentru care, într-o seară fierbinte de iulie, am ajuns  în  Brăila-invitația prietenei mele virtuale, Cati Lupașcu, creatorea orașului de cuvinte  și  rugămintea  unei nepoate, proaspăta  studentă, împreună cu care am împărțit emoțiile  bacalaureatului, de a o însoți la festivalul de muzică populară  de dragoste.   Așa am  suportat destul de ușor multele ore de mers ,  în compartimentul  unui  accelerat, având compania unor manierați  studenți bucureșteni- nu este deloc valabilă   vorba ah, tinerii   de astăzi! boboci și ei,  plecați să-și viziteze  rudele și să  se bucure  de plaja însorită a Lacului  Sărat.//
Un oraș, ca oricare altul, la început de mileniu III- blocuri cenușii, tatuate de ploi și de zăpezi, străzi sparte, prăfuite, buldozere și macarale, praf,  lume grăbită, comunitari căutându-și covrigii în colbul zilei. 
Câteva panglici,  agățate la înălțime,  anunțau   două evenimente – concursul internațional de muzică populară de dragoste și,  de acum,  tradiționalul  festival Hariclea Darclee.
Cam asta ar fi prima impresie pe care ți-o lasă  o plimbare pe străzile Brăilei.//
 Cati și-a  împărțit cu mare  grijă solicitantul ei program, pe   care munca de redactor   la Obiectivul brăilean i-o cere zilnic, de dimineață , până seara târziu, încredințându-mă deopotrivă celor două surori, niște gazde absolut extraordinare.
Ele își zic regățence, cu toate că în vorbire  descoperi  imediat dulceața  moldovinească. 
Cum lesne era de înțeles, prima zi, începută  pe la asfințit  cu o  delicioasă ciorbă, dreasă cu borș, pe care una dintre surori,  bunica de Chercea,   ne-a servit-o sub umbrarul de viță deasă,  de  sub ale cărei frunze purceluși dolofani de struguri se răsfață  în voie,    s-a prelungit cu mult  dincolo  de miezul nopții. 
Povești, râsete, viața este , totuși, foarte  frumoasă, doamnelor!
Dimineața și-a deschis genele devreme, în bătăile picamerelor , care lovesc  nemilos străzile. Nu era chiar o noutate,  doar  veneam dintr-un oraș , în care tot timpul se găsește câte o stradă  de spart/ înlocuit țevi/ schimbat  instalație etc.
Știam din postările lui Cati fântâna,  în jurul căreia se adună brăilenii, alungați de căldura din case și de pe străzi. Am coborât  treptele parcului, prin fața scenei care își aștepta seara concurenții, oprindu-ne la o terasă liniștită cu vedere spre Dunăre.
Aici fluviul pare obosit, își poartă  leneș  cursul printre sălcii. Din când în când,  câte un vas  își strecoară trupul  de gândac  plutitor , cu burta plină.  
Peste două seri, aveam să simt altfel plimbarea pe faleză-  ceva venind parcă dintr-o altă lume, adieri dulci, răcoroase, în parfumuri florale, pantofi eleganți,  rochii foșnitoare,  costume lejere. 
Dunărea ascunde povești, deasupra puzderie de stele, pași  stinși pe alei, poezia depărtărilor, gânduri  răzlețe..uite cum te fură  gândul..//
Peste tot, comercianți, pregătiți să-și atragă, în zilele de concurs cumpărătorii străini- suveniruri, vată pe băț, porumb copt, mici, frigărui,  floricele, costume de baie, papuci, jucării, cosmetice, înghețată, turtă dulce, obiecte casnice, fluierașe, gogoși, clătite,  bere din belșug.
Seară brăileană  sub ploaia de stropi colorați, peste căldura toropitoare a  zilei. Amfiteatrul este insuficient pentru mulțimea  îndrăgostiților de muzica populară.
 Voci tinere, costume populare dintre cele mai frumoase,  vioara vrăjită a maestrului Botgros, ovaționat îndelung , spectatori în horă,  fum de grătare, amestecat cu aromă de clătite, copilași împiedicându-se printre pașii grăbiți  ai celor dornici de petrecere, bere la halbă, mici  cu muștar, fum, tineri și mai puțin tineri  petrec!..
În  tăcerea ei solemnă, catedrala strălucește sub poleiul lunii!//
Dacă n-ai  făcut până acum baie în Lacul Sărat, musai trebuie să-ți faci timp, într-o vară!
Lume de tot felul-  bătrâni, copii,  tineri, fiecare cu motivele lui- reumatism/romantism / odihnă. 
 Apa are finețea unei rochii de mătase, blândă, sfioasă,  nici  prea caldă, nici prea rece.
Vile cochete,  flori, muzică, terase primitoare.
În parcul liniștit,  o mănăstire de măicuțe.
Chiar ai de unde să alegi! Condiții, de! asta este în funcție de cât de bine îți arată portofelul. //
Când soțul lui Cati  ne-a propus o vizită în centrul vechi al orașului, nici nu știu dacă în sinea mea, am fost prea entuziasmată.
Fără să vreau, gândul m-a purtat la povestioara    cu femeia  care , trimisă de bărbat să vândă făina la Brăila, i-a dat primului cumpărător, pe lângă toți sacii,  scurteica ei de blană. 
Să-l recunoască mai ușor la următoarea întâlnire. Cam asta știam despre vechiul oraș dunărean..//
 Lumea Brăilei  se împarte. 
Lași în urmă orașul cu zgomotul, praful și lumea lui grăbită și  poți rătăci în voie printre case tăcute, una mai frumoasă decât alta. Arhitectură exterioară  nespus de frumoasă- stâlpi, creneluri, scări sculptate, porți monumentale, ferestre mari, cu margini dăltuite în piatră colorată. 
Civilizația  apusă își  ascunde între aripi obosite  parfumul  și eleganța, case unice prin construcție și farmec   își dorm  liniștea dincolo de geamuri  sparte, balcoane gata să cadă, arcade crenelate, înnegrite de ploi .
Asculți cu urechea sufletului mersul în trap al trăsurilor din care  , cândva, doamne cochete- românce, turcoaice, bulgăroaice, grecoaice, coborau la brațul bărbaților  eleganți în fața teatrului sau a  multelor restaurante de lux.
Nimeni nu mișcă nimic- urmași pierduți pe alte meleaguri își  pierd anii prin procese interminabile de revendicări. Între timp,  o lume de splendide construcții  își pleacă umerii, altădată zvelți, sub povara anilor./
Raze lungi, blânde își cern sulițele printre copacii înalți  ai Grădinii publice. Vestitul ceas de flori funcționează . Renovat, parcul își arată  ceva din eleganța de odinioară, o anume liniște boemă, a  protipendadei tinere, de acum   două secole-  scriitori,  artiști, avocați,  militari, armatori, negustori –trăindu-și  farmecul clipei.
 Amenajată  de curând, într-un colț al grădinii, Casa Panait Istrati ne întâmpină cu o nefirească grație, contrastând cu  agitația lăuntrică a  uluitorului scriitor autodidact, Panait Istrati, născut în august 1884,  la Brăila, dintr-o mamă spălătoreasă.

Pe biroul lui, odihnesc  patru  uriașe   dicționare  de limbă franceză, pe care a învățat-o singur și în care și-a scris majoritatea operelor. , traduse în peste treizeci de limbi. Un pat îngust, cuierul, pălăria, bocancii, bastonul, cărți- o avere pe care n-o pot egala conturile   nimănui.
Am văzut atâtea case memoriale! Diferite, cum este și firesc, fiecare scriitor își are lumea lui interioară, experiențe speciale..casa asta este fascinantă,  oază de liniște,  într-o mare agitată, un colț de lume, într-un loc ferit de cenușiul vieții.
Dacă te grăbești și ajungi pe aici, înainte de lăsarea iernii, în spatele casei vei vedea o fâșie autentică din Ciulinii Bărăganului.
Coborâm  printre ierburi uscate. O cărăruie ne conduce către una dintre intrările în lumea  nevăzută a Brăilei- hrubele. 
Ei, da! Hrube!
Viața Brăilei de odinioară ascundea în pântece căi de refugiu spre Dunăre,  legături tainice..
Ce povești!!
 În lumina asfințitului, Strada regală își arată splendoarea- câteva palate, filarmonica, piața Lyra,  hoteluri, restaurante, biserici , o școală, Casa cu stafii, piețe vechi . 
Unele supraviețuiesc, altele, obosite plâng în orbitele lor întunecate. Teatrul Maria Filotti duce mai departe faima  de altădată.
Orașul cu salcâmi renaște  greoi din cenușa timpului.

Eeei, știi ce spun acum?  Dacă vrei , cu adevărat, să retrăiești ceva din farmecul unei lumi apuse,   frumoasă  până la amestec de real și poveste, nu fugi  la mare, neapărat, apă și plajă poți găsi oricând , atmosferă fabuloasă  n-ai să întâlnești decât dacă vei străbate Brăila  pe jos.  
Brăila duce o viață triplă.
Așa am simțit-o în doar câteva zile- orașul nou  în mereu  agitata luptă pentru un  astăzi , străfulgerat de  seri muzicale, pentru toate gusturile și pentru un mâine mai bun .
 Dincolo, către Dunăre, o viață tăcută, o civilizație într-o uriașă ladă de zestre, cu parfum de epocă, splendori  cu luciu tocit, de pe vremea  când abia  apăruse tramvaiul.
 

Dedesubt, frica de necunoscut,  hrubele.
Am refuzat să citesc  informații despre orașul din care abia m-am întors.
L-am povestit, așa cum l-am simțit, cu ochiul și cu sufletul.

Cati  are orașul ei- orașul de cuvinte.
 Eu am mai câștigat  ceva-un oraș de suflet!

p.s.ai vrea să cunoști Brăila?

44 de comentarii:

  1. Foarte frumos Gina, ma bucur ca ati avut zile pline si incantatoare! O saptamana frumoasa mai departe.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Gina,
    Superbă prezentare in imagini si cuvinte a orasului BRĂILA de pe malul DUNĂRII bătrâne.Mă bucur că te-ai intâlnit cu prietena noastră de blogroll, CATI LUPAȘCU , mă bucur că ai avut timp frumos dar cel mai tare mă bucură că talentul tău de povestitor si eseist autentic se dezvoltă pe zi ce trece.
    Am văzut BRĂILA de mai multe ori dar as vrea s-o revăd din nou poate tot la un concurs de muzică populară sau concert de operă ......
    O seară cât mai frumoasă !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Salmi,
    A fost doar un colțișor de vacanță, dar mi-am hrănit sufletul!!
    Seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Alioșa,
    Mă răsfeți!!
    Da, uite că grație internetului, chiar se nasc prietenii adevărate!!
    În spatele tastelor, pot fi, de cele mai multe ori, suflete deosebite!!
    p.s.chiar acum este festivalul Haricleea Darclee. Într-un fel, regret că a trebuit să merg înainte, dar, așa a fost să fie.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumoase imagini şi ce frumos alese. Sper să ajung cândva să vizizez acest oraş deosebit. Până acum n-am reuşit, deşi sunt de prin ..apropiere!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alexandru,
    Am ales multe imagini, sper să mai găsesc loc pentru ele!
    p.s. Brăila merită cunoscută, câtă vreme frumusețile ei arhitecturale se țin pe picioare( am comis o rimă..)

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu ai promis deloc prea mult! :)
    Adevarat, tu ai trait nu doar o noapte magica, ci o întreaga zi magica. Frumos reportaj!

    RăspundețiȘtergere
  8. "Şi la pod, la Brăiliţa
    Mi-au furat hoţii căruţa
    Şi mi-au dus-o la obor
    Şi-au vândut-o pe un pol...
    Hoţii, măi!!"

    aşa era odinioară...

    Adolescenţă
    Mihu Dragomir

    Vânt, dumbrăvi, şi optsprezece ani ...
    Strada cu salcâmi sau cu castani,
    primăvară-n balta renăscută,
    zile ce-amintirea le sărută ...

    sau aşa

    cert este că oraşul meu are farmec şi eu sunt mândră de asta; cert e că te-am cunoscut aşa cum te-am simţit în scrieri şi eşti un om minunat!
    cu respect, anna

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu cunosc Braila decat din poze si din cele citite sau de la televizor.Despre festivalul Hariclea Darclee am auzit si ma bucur ca exista astfel de evenimente.Ma bucur si ca exista (inca) Opera la Braila.
    Multumita tie am facut si eu o mica plimbare prin Braila si minunatiile sale.
    Gina, poti sa scrii in orice revista articole, note din calatoriile tale.
    sa ai o zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu una ador farmecul legendar al orasului, linistea de dupa miezul noptii, bucuria data de lipsa tramvaielor pe strada mea (muncitorii inca nu au poposit, dar se apropie intr-o luna). Frumos colajul de imagini surprinse (cu aparat sau telefon, au iesit de exceptie) dar si cuvintele care dau o incarcatura speciala articolului scris, cum ati spus "cu ochiul si sufletul".
    M-am bucurat ca v-am cunoscut, dincolo de mediul virtual.
    O zi placuta va doresc, asemenea vizitei in Braila.

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu am fost niciodata! Insa acum dupa ce v-am citit cu siguranta am sa merg in viitorul apropiat!
    Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  12. Superb! Braila pare a avea un farmec aparte, ceea ce nu este de mirare, avand in vedere pozitia geografica si istoria bogata a orasului. Asa trebuie vizitat un oras, cu sufletul deschis si alaturi de cei ce-l cunosc si iubesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. Carme3n,
    Se întâmplă ca locurile, multe locuri, să ascundă frumuseți nebănuite, trebuie doar să ai răbdarea de a le citi cu ochii sufletului!
    O zi bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  14. Anna,
    Și eu mă bucur că am avut ocazia de a ne4 cunoște nu doar aici, ci acolo, în lumea voastră, devenită și a mea!
    Mi-a plăcut Brăila, așa cum s-a lăsat ea descoperită! Mi-a plăcut că v-am cunoscut!
    Zile bune îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Gabi,
    Nu pot fi decât fericită că ți-am oferit o plimbarea prin viața mai puțin văzută a unui oraș , care, cândva, avea luciu nobiliar. Așa am simțit văzându0i casele, grădinile, florile.
    Am un fel de nostalgie a unei lumi pierdute sub apăsarea anilor.
    Merită să vezi orașul lui Panait Istrati.
    Sau al lui Mihail Sebastian.
    Fiecare înseamnă altceva, laolaltă o lume plină de frumusețe!

    RăspundețiȘtergere
  16. Cristina,
    Și pentru mine a fost un moment special întâlnirea cu voi!
    Orașul vostru este un poem deschis sufletelor și ochiului, deopotrivă!
    Am o stare sufletească deosebită după scurta vacanță într-un loc despre care , acum știu ceea ce nu speram.
    Sunt convinsă că Iașul studenției tale te va apropia de poezia adevărată!!
    Vacanță plăcută îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Cât mă bucur, Vera!
    Vezi, alergăm către alte locuri, dincolo de graniță, eu însămi sunt o mare plimbăreață..Avem și aici locuri absolut extraordinare, trebuie doar să avem răbdare să le cunoaștem în splendoarea lor!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  18. Dana,
    Chiar mă consider privilegiată, că am putut cunoaște, atât cât poți afla în câteva zile, un oraș total necunoscut până săptămâna trecută!
    Mulțumesc pentru vizită !!

    RăspundețiȘtergere
  19. Un oraş deosebit, cu oameni deosebit. Am fost o singură dată în Brăila, la invitaţia unui prieten de-al meu care era şi mare pescar. M-am simţit extraordinar. Iniţial, descoperisem Brăila prin Fănuş Neagu...
    Gina, din această frumoasă întâlnire a rezultat un adevărat reportaj, scris cu dăruire, plin de informaţii şi de imagini deosebite. Şi,ceea ce este cel mai important, este mult suflet în aceste rânduri...

    Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  20. Gina,
    Cred ca cei care nu au ajuns inca la Braila, citind impresiile tale de... scurta calatorie, cu siguranta isi vor dori s-o faca intr-o buna zi! Mie una, stiu ca mi-ar placea.
    Frumoase fotografii, foarte frumoase cuvinte! Mi-ar placea sa pot avea aceeasi usurinta, acelasi talent de a transpune in cuvinte ceea ce vad in jurul meu si ma atinge...

    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  21. Poate asa va fi, desi nu sunt tocmai multumita de idee, trebuie sa ma obisnuiesc. Era o varianta de rezerva si un an de zile, asa am privit-o. Multumesc, a mai ramas doar o luna de vacanta pentru mine, de la 1 septembrie incepe alergatura dupa cazarea si multe alte trebuinte.
    Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu doar atat iti spun: MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
  23. Cris,
    Că a rezultat un reportaj este ,poate, întâmplare.
    Am scris cu vocea mea lăuntrică.
    Am trăit niște momente speciale, într-un loc special.
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  24. Ruxi,
    Mă înclin!
    Știu că în vorbele tale găsesc, totdeauna, adevărul, spus frumos, din inimă.
    Mă bucur mult dacă am reușit să ajung ,prin ceea ce am prins în metafore , la sufletul tău!
    Zile frumoase îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  25. Cristina,
    Eu cred că timpul va decide ce trebuie să faci.
    Important este să-ți placă! Locul ți-l poți alege.
    În privința căminului ai dreptate, n-o să fie ușor, dar ești pe drumul bun.
    Mult noroc îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  26. Cati,
    Am avut o foarte plăcută experiență!
    Și eu îți mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  27. Foarte frumos ai descris Braila! Nu cred ca ar fi cineva care sa nu doreasca sa viziteze un oras atat de aparte, cu un aer special, pe care l-ai scos in evidenta in reportajul tau de suflet! Ma bucur sa cunosc Braila prin ochii si sufletul tau. Adevarul este ca noi, oricat de prozaic ar parea, asteptam sa se faca drumuri ca lumea si in tara, pentru a calatori decent! O seara frumoasa, Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. Mirela,
    Sunt persoană care se „plimbă”. Am văzut multe locuri frumoase, călătorind cu diverse mijloace de transport- autoturism, tren, avion, vapor, autocar.
    Nimic nu se compară cu mersul pe jos!
    Alții au locuri fabuloase, curate, îngrijite!
    Avem o țară minunată..nu prea curată, cât despre drumuri..ai mare dreptate.
    Mulțumesc pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  29. Gina:

    Iti multumesc pentru aceasta plimbare extraordinara prin Braila!

    RăspundețiȘtergere
  30. Irina,
    De la Brăila, am poposit cu gândul pe o insulă de alb și albastru!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  31. Parintii mei fiind galateni, de multe ori,in copilaria mea, tranzitam Braila. Dar, cu adevarat, am descoperit acest frumos oras in 1998. Imi aduc aminte cu drag de faptul ca am vizionat si o piesa la teatrul Maria Filloti, despre viata lui Edith Piaf.
    Placut sa-ti citesc impresiile de calatorie.

    RăspundețiȘtergere
  32. Gabriela,
    Mă bucur teribil că avem aceleași gânduri pentru orașul pe care tocmai l-am văzut.
    Regret că nici măcar nu am putut trece pragul teatrului brăilean.
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  33. http://altbazar1.wordpress.com/2011/01/30/la-noi-la-braila-la-tanti-elvira/

    RăspundețiȘtergere
  34. Raspuns: n-am vizitat Braila, insa deja simt ca o cunosc; si-mi place.
    PS., Doamna Lupascu nu va mai este o persoana virtuala. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  35. 2baltazar72,
    Bine ai venit!
    Am dat o fugă până la tine, voi reveni să citesc pe îndelete. Te superi că te scriu în lista mea de bloguri?
    p.s. știu ceva din cântecelul cu tanti Elvira, parcă se vorbea tot despre făină, așa-i?

    RăspundețiȘtergere
  36. @Daurel,
    Mă încântă ce-mi spuneți despre Brăila.
    Cât despre ce suntem noi- eu și Cati, da, aveți mare dreptate!!!
    Oricum, începutul a fost aici. Și știți unde? chiar pe blogul dumneavoastră!!!

    RăspundețiȘtergere
  37. Este orasul unde m-as muta cu cea mai mare placere!Chiar m-am gandit candva mult la asa ceva.Desi traiesc la munte pe mine ma fascineaza mai mult peisajul de campie si de ses.Copilaria mea isi spune evident cuvantul cand vine vorba de preferinte,impresii,emotii.

    Mi-ai starnit nostalgii.Spre exemplu drumul cu tramvaiul pana la "Lacul Sarat"pe sub bolta copacilor infrunziti.Si orasul vechi,si bineinteles Dunarea mea draga.Doamne cat parfum ....tu reusesti admirabil prin cum scriii sa transmiti stari subtile,arome...

    PS:Panait Istrati,e un model pentru mine,am un cult deosebit pentru sufletul sau mare....din pacate casa memoriala nu am reusit sa o vad.

    RăspundețiȘtergere
  38. Nu știam că în Brăila este tramvai- a fost o extraordinară surpriză!!

    În spatele casei lui Panait Istrati, deși era vară, într-un lan de porumb se vedeau „stoluri de ciulini„.
    Tare mult mi-a plăcut. Am o mulțime de fotografii. Poate că o să fac o postare.
    p.s. Ai citit cartea lui „Neranțula„?
    Este fabuloasă!!

    RăspundețiȘtergere
  39. F.frumos descris orasul meu natal ....:)

    RăspundețiȘtergere
  40. Au trecut doi ani și câteva luni; între timp, alte și alte locuri am văzut..Brăila - partea ei veche și fabuloasă( pentru mine) -are ceva ce se lipește de suflet.
    Adesea, mi se face dor de mersul leneș al Dunării, așa cum l-am văzut într-o seară feerică..și de casele altei lumi..și de „Neranțula „ lui Istrati//

    RăspundețiȘtergere
  41. Deci v-a placut Braila, doamna profesoara :D

    RăspundețiȘtergere
  42. Da, Găbița!
    Foarte mult!


    Mai ales văzută seara!

    RăspundețiȘtergere
  43. Ai scris cu sufletul o adevarata reflexie a Brailei de ieri, de azi si de maine, orasul drag al copilariei mele,case ingropate in timp, Panait Istrati mereu prezent, de undeva de sus...Susura molcom Dunarea...
    Multumesc pentru poveste !

    RăspundețiȘtergere
  44. Zina, tu esti Natalia Hernet?

    Ma bucur ca ti-a placut istorisirea mea, traita cu tot sufletul, in cateva zile si seri de poveste!

    RăspundețiȘtergere