marți, 16 august 2011

modus vivendi

Dintr-un mail primit astăzi, aflu că :

-la noi, valoarea șpăgii este de 3 miliarde de euro pe an.
-ea se împarte pe categorii profesionale- cinci la număr.
-profesorii fac parte din ultima grupă , alături de medici, pentru care nu se folosește  cuvântul șpagă, ci stimulente.
Aceeași sursă  adaugă că din totalul de mai sus, șpaga primită de ultima categorie,  în care mai încap și  alții, reprezintă 12/%/.
  S-ar zice că nici persoanele nobile nu sunt străine de   șpagă.//

Vulpea și bursucul 
de Alecu Donici
 ”Da , dincotro și unde
Alergi tu așa iute ?
Bursucul întâlnind pe vulpe-au întrebat .
_ Oh , dragă cumetre , am dat de păcat ,
Sunt , iată , surghiunită !
Tu știi că eu am fost în slujbă rânduită
La o găinărie.
Cu trebile ce-aveam , odihna am lăsat ,
Și sănătatea mi-am stricat ;
Dar tot eu am căzut în groaznică urgie ,
De niște pâri nedovedite ,
Precum că luam mite.
Tu singur martor ești , în adevăr să spui :
De m-ai văzut cumva , măcar cu vreun pui ?
- Nu , dragă cumătră; dar când ne întâlneam
Eu cam ades vedem :
Că tu pe botișor
Aveai un pufișor.
Se-ntâmplă și la noi de vezi
Cum altul , având loc , asa se târguiește ,
Încât îți vine mai să-l crezi
Că abia din leafă se hrănește.
Dar astăzi butcă , mâine cai ,
De unde oare-i vin ?
Și când ar vrea să stai
Să-i faci curată socoteală
Pentru venit și cheltuială ,
N-ai zice ca bursucul 

că vulpea are pufișor
Pe botișor ?//

p.s. când ai dat ultima oară șpagă? cui? 

20 de comentarii:

  1. Care va să zicăăă, nimic nou sub soare.
    Mită ieri, şpagă azi, ura şi la gară!

    Ieri am dat ciubuc unui ospătar care m-a servit ca la carte, de nici nu mi-a venit să cred.
    Se pune la comportament negativ ?
    - - -
    Cît despre întrebarea de la tema precedentă, nu a fost insinuare, ci în-tre-ba-re.
    Dar dacă tot ai răspuns, trebuie să recunosc : ori ai ştiut, ori ai ghicit.

    RăspundețiȘtergere
  2. Tibi,
    Coincidență sau nu, cam de o asemenea experiență am avut și noi parte în zilele trecute- am dat bacșiș din două motive- întâi, pentru că servirea a fost corectă , apoi, una dintre chelnerițe avea pe ecuson scris mare- Maria. Ce puteai face?
    Astăzi, au venit doi tipi să verifice instalația de gaze.
    Aceleași chei, ca pe vremuri, unul cu mapa, celălalt - și el pe acolo. Costul- 50 de lei în câteva minute.
    Le-am văzut privirile pleoștite la plecare, n-am dat un leu în plus.
    Cred că este o chestie de mentalitate.
    Despre răspunsul la întrebarea trecută- decorul era dintr-un film cunoscut.

    RăspundețiȘtergere
  3. La un taximetrist care a condus intr-un mod exceptional...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce ne-am face fără şpagă... Din punctul meu de vedere, a spune stimulente şpăgii pe care o primesc doctorii este beţie cu apă rece. Şpagă să fie, dar s-o ştim şi noi. Şi iată că o ştim, şi nu de azi, de ieri...

    Gânduri bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  5. Vera,
    Ia-i dat bacșiș, pentru că te-a impresionat. Și mai este ceva- ia-i dat la sfârșitul călătoriei, nu înainte, ca să-l determini să te ducă unde voiai.
    Mită/șpaga înseamnă altceva, foarte grav, doar că la noi tinde să devină ceva normal..

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris,
    Am comentat cândva nu știu la cine o situație- soțul meu era foarte bolnav. Medicul de gardă m-a trimis acasă , de unde am adus 4 milioane, asta în 2002, pentru un medicament care făcea parte din tratamentul obligatoriu..
    După câteva săptămâni, nu i-a semnat ieșirea din spital, până nu i-am adus un telefon mobil.
    Surorile și asistentele povesteau că el, marele doctor, are o casă, al cărei acoperiș se poate deschide, atunci când vrea să vadă stelele...

    RăspundețiȘtergere
  7. Culmea ironiei, să vorbeşti tocmai azi despre şpagă!
    Timp de trei luni înlocuiesc pe cineva plecat din ţară. Predecesoarea mea primeşte tot felul de atenţii pentru serviciile pe care le face cetăţenilor.
    Ei bine, aflaţi că sunt privită cu ochi răi. Cetăţenii pleacă acasă cu doleanţele rezolvate, dar nemulţumiţi pentru că am refuzat atenţia! Nu e asta culmea culmilor, bre? :O

    RăspundețiȘtergere
  8. Arcadia,
    Chiar că este culmea!
    Adică îi superi pe oameni, pentru că ieși din „firescul„ construit din greu de cucoana care se drumețește?
    Ei se simt jigniți...s-a întors mașina lumii, vorba poetului.
    Te rog, Arcadia, ocupă-te de educația lor ( dar și de a respectivei , când se întoarce)!
    Îți țin pumnii!

    RăspundețiȘtergere
  9. Prin tari mai "civilizate" decat Romania, spaga este legalizata - se numeste comision si se plateste nu doar catre banci.
    Medicii nu pretind si nu primesc spaga, dar ca simplu cetatean, care ai contribuit la asigurarile de sanatate ani de zile, esti programat pentru operatie peste 6-8 luni, chiar 2 ani. Chiar daca ceea ce-i de operat este neurologic si te face sa lesini de cateva ori pe zi...
    Invatatorii primesc "atentii" de Craciun. Desi majoritatea pungilor contin cutii de bomboane, unele ofera si parfumuri sau bijuterii. Sigur, in functie de gradul de afectiune pe care copilul/parintii i-l poarta dascalului raspectiv!!...

    De ce zic toate astea? Nu pentru a bagateliza un fenomen romanesc urat si profund nociv, nici pentru a minimaliza aspectele pozitive ale unei societati occidentale. Ci pentru a evidentia faptul ca atunci cand ii urcam pe ceilalti pe un piedestal, nu vom putea sta niciodata altundeva decat la picioarele lor. Nu cred ca suntem, ca natie, nici mai rai si nici mai buni decat altii. Dar cred ca ne-ar fi tare folositor sa incetam a ne desconsidera singuri - o fac si asa prea multi din afara! - iar acolo unde avem ocazia si puterea s-o facem, sa refuzam a pactiza cu agresorul. In cazul de fata, sa refuzam sa dam spaga, asa cum povesteai si tu despre vizita domnilor de la gaz.
    In iulie, cand am fost acasa, (inca) am intalnit prea multi oameni frumosi ca sa meritam sa ne varam si singuri in mocirla pe care ne-au creat-o cei ce ne conduc de mai bine de 20 de ani!...

    Te imbratisez cu drag, noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ruxi,
    Că „obiceiul „ de a-i acorda celui care este remunerat, chiar din banii tăi, încă o parte este nociv.
    În multe familii este atât de puternic, încât și copiii îl practică. Am auzit elevi discutând oribil despre unii profesori.
    Când fiul meu cel mic mi-a povestit o scenă petrecută la ei în clasă, „erou fiind profesorul de istorie, am refuzat să ascult. Totuși, adevărul era că respectivul nu avea limite.
    Am primit daruri , am oferit la rându-mi și ofer.
    O fac și vreau să sper că tot din dragoste și din respect o făceau și cei care îmi ofereau flori și cărți.
    Sunt multe lucruri pe care copiii ar trebui să le afle corect din familie.
    Altfel, rămânem , așa cum spui, undeva , la picioarele celor pe care i-am cocoțat pe un piedestal.
    Mulțumesc !

    RăspundețiȘtergere
  11. Am oferit mereu daruri din suflet: carti, flori, esarfe, port cigarette (fumatorilor) sau de cele mai multe ori mese in oras, mici atentii simbolice. Amintiri ce nu obliga in niciun caz! Momentele le-am ales mereu cu atentie fie ca e vorba de prieteni, cunoscuti, profesori dragi. Niciodata nu as da cuiva pentru a-mi face o favoare contra a ceea ce ofer. Spre exemplu tin o stransa legatura cu fosta mea profesoara de limba romana. Doua, trei telefoane saptamanale, iesiri la doua saptamani in oras, 70% din cazuri insista sa achite dansa masa, saptamana trecuta mai aveam putin si ne certam pentru ca scosese banii sa plateasca dansa si venise randul meu...
    Ieri noapte am alergat cu dansa prin monument... Inainte sa plec, la o ultima masa in oras, ii voi lua ceva simbolic impreuna cu o mapa alcatuita din creatii personale, sper pe gustul dansei si niste desene in hasur care vor completa dosarul. N-am considerat vreodata ca i-am fortat mana cu ceva in timpul anului scolar, cu toate ca iesem lunar in oras la propunerea dansei.
    Nu am cum sa nu-mi amintesc de niste ore bune de meditat la engleza, la care ora era 32 lei. Daca dadeam 35 lei spunea ca nu are rest si ca ora dansului face mult mai mult... Am dat si 50 lei, urma sa imi retrag banii ora viitoare, credeti ca am mai avut vreo sansa? Mereu avea grija sa ma sune, sa-mi reaminteasca de sedinta si ora, pentru ca nu era fixa, varia intre ora 12 la pranz, ma invoia de la ore, spunea colegilor ca are ceva important de vorbit cu mine si ora 20. I-am raspuns o data la telefon, cum am intrat pe usa mi-a cerut 3 lei pentru apelul care il facuse de cateva secunde, i-am dat 5 lei, nu mi-a mai trebuit.
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  12. Cristina,
    Tot citesc și mă crucesc!
    De altfel, multe lucruri dureroase mi-ai spus.
    Tot respectul pentru comunicarea ta cu doamna profesoară de română; poate că tocmai de asta te-ai hotărât să urmezi Literele!
    Cât despre domnul de engleză, să-ți spun că mă trec fiori, da, chiar așa simt. Și o totală repulsie, asemenea indivizi mutilează suflete, locul lor ar fi potrivit altundeva.
    Cunosc genul- la noi în școală existau două asemenea specii- una, în catedra mea, cealaltă la matematică. Directorul, părinții, copiii știau. Nimeni nu a spus lucrurilor pe față niciodată.
    S-au pensionat.
    Acum, cea de matematică vinde tot felul de produse colegelor..jalnic!
    Din nefericire, asemenea ființe există. Unele sunt chiar mame...

    Mă gândesc la experiențele tale..ia din ele partea frumoasă! Nu toți profesorii sunt monștri.
    Mult succes, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  13. Unul din motivele pentru care m-am hotarat sa aleg Literele, dar nu principalul.
    Si in cazul de fata, toti stiu, directorul prieten bun, au terminat la aceeasi facultate, colegii de catedra il sustin, parintilor si elevilor le e teama, mai ales ca in primii doi ani se comporta exemplar iar in ultimii doi, se schimba radical. Mai mult de o anonima la inspectorat, care s-a rupt intre timp, de stimabilii din conducere, nu am avut ce face.
    Mai are destui ani de profesat, abia si-a luat gradul I, cu circul de rigoare, il asteapta postul de director, mai ales ca stimabilul director e detasat la noi si pus ca o diversiune de un an... Cel putin 4 ani nu o sa mai aiba clase atat de multe, caci despre liceul manageriat de el, nu vreau sa ma gandesc cum se vor realiza transferurile si se vor gestiona banii liceului.
    Asistasem la o discutie a dansului cu un baiat, elev in a XII-a, transferat de la mate-info la filologie. " Si te-a costat scump? Cat ai dat?" Nu am dat nimic, spune copilul! "Cum? Daca eram eu, nu scapai asa ieftin!"
    Se intampla sa nu am bani, nu era nicio problema "sarea in sprijinul meu", ma trecea pe o agenda la datornici, daca ii aduceam ora viitoare banii, ma taia, daca nu, crestea dobanda in functie de saptamani... O sedinta putea ajunge si la 150 lei daca depaseai o luna. Dadeau unii cate 7 milioane cumulati pe 3 luni, cand veneau parintii din strainatate. Era ca la banca, sau ca si la camatari, e mult mai buna comparatia.
    Sotia si ea profesoara de engleza, e la fel, ofera meditatii de aceeasi calitate in camera cealalta, se aduna la usa vreo 25 de perechi de pantofi. Plus papucii copiilor si incaltamintea sotilor. Mi-a fost mereu teama sa nu plec cu o alta pereche, mai ales pentru ca nu imi mai identificam ce era al meu. Mai sosea pe trei carari un stimabil de fizica beat, cu o sticla in mana sa sarbatoreasca cu domnul care avea programul full de pregatiri, il primea, mai cadea pe podea putin, era "distractia" orelor de meditat... Sunt multe de povestit, la fiecare ora se intampla cate ceva, unele te lasau fara cuvinte, altele hilare, privite din afara...
    Tatic, are 2 fete, cea mica o tine la parintii lui, pentru ca nu are loc, e apartamentul prea mic si are multe meditatii de oferit... Iar cea mare, 12 ani, sta incuiata in bucatarie toata ziua, uneori mai iese la joaca in fata blocului.
    Iau si partea buna, daca nu il cunosteam pe dansul, nu o cunosteam nici pe doamna de limba romana.

    RăspundețiȘtergere
  14. Cristina,
    Dacă citește o persoană total străină de ce se întâmplă cu adevărat în unele școli/ cartiere/ orașe s-ar putea să creadă că vorbește un copil care a avut probleme la școală.
    Din nefericire, deși nu-l cunosc pe marele profesor, știu că el nu este unicul, nu neapărat în tot ce -i este specific.
    După ce aflu cât de realiști pot fi copiii, îmi dau seama că am fost lașă, atunci când am știut că fenomene destul de apropiate ca grotesc și imoral se petreceau și în jurul meu.
    Chiar am un gust amar.
    Uită-le , Cristina, îți doresc să fii o profesoară frumoasă!
    Cu suflet frumos!
    Cu atitudine frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  15. Sunt constienta ca in fiecare scoala, liceu, facultate, se mai afla cel putin o persoana care trece peste toate limitele moralitatii. Aceste fenomene se extind zi de zi, un om nu poate face nimic impotriva lor....
    E clar ca de uitat nu am cum, nu voi putea, fara sa vreau ele imi raman in minte.
    Cu siguranta nu voi fi in stare sa fac rau propriilor elevi, sa-i amenint, sa-i oblig sa vina la pregatiri. Nu imi doresc pentru nimic in lume sa revin in Braila, dupa terminarea facultatii, nici platita dublu si tot nu as profesa prin Braila.

    RăspundețiȘtergere
  16. Cris,
    Tu vei decide, până atunci, multe se vor schimba, tu însăți vei fi alta.
    Ca studentă, îmi doream să fiu profesoară într-un sat de munte, să am o căsuță albă, să fie și un râu..
    M-am măritat studentă, toate au luat alt curs. Satul meu este doar în suflet!

    Zile bune îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Destinul e imprevizibil!

    Multumesc, asemenea!

    RăspundețiȘtergere
  18. V-am citit pe nerasuflate, cum se zice!! Este bine cand poti povesti si infinit mai bine cand esti ascultat!!

    RăspundețiȘtergere