luni, 10 octombrie 2011

dincolo de laudă,

tainele se spun în pilde.
 după Arsenie Boca,  părintele  de la mănăstirea Prislop.//
A fost  o vreme, când erau zei. Doar ei.
Când a venit timpul  făpturilor muritoare, plăsmuite din lut , unele au primit  putere, cele slabe, dăruite cu îndemânare, au fost lăsate  fără iuțeală, altele au fost înarmate în tot felul, multe au primit firi  temătoare, sfioase . 
Ei! s-a făcut o împărțeală dreaptă.
Între toate, omul, gol,  desculț și neînarmat,  a primit multe haruri- să se descurce  în viață, să construiască,  să-i cinstească pe zei, să le înalțe statui, să vorbească, să cânte, să picteze, să vâneze, să râdă, să plângă, să se adune, să-și dea cu părerea. Cum fac și eu acum, mai ales.
 Lipsit de invidie, Demiurgul a vrut ca întreg universul să fie armonic.
Să-i semene.
De aceea, a pus spirit în sufletul omului, și sufletul l-a pus în trup. Cam asta înțelegeam eu , când am citit Miturile lui Platon. 


Se întâmpla acum vreo zece ani.
De atunci, alte și alte cărți am citit, am vorbit cu unii și cu alții, m-am dus încoace și încolo.//

 Deunăzi, cineva, mai în glumă, mai în serios, îmi  spunea că prea departe a trebuit să merg, spre a putea găsi locuri  speciale, de ce , adică doar pe la alții să credem că sunt?


  Am primit o provocare de a porni la drum sâmbătă , cu noaptea în cap, chiar  acum când vara/toamnă,  cu sandale și  batic de foaie verde , ar fi recunoscut spășită că a venit vremea toamnei,   cu săgeți în tolba umedă.

Chiar dacă!!!
Două zile de mers!
Ceva temeri am avut, dar, când am aflat itinerarul- mănăstirea Prislop, Afteia, Strungari- Sfântul Ioan Botezătorul,  Schitul Sibiel, Mănăstirea Sfânta Treime de la Orlat, biserica și Muzeul parohial de icoane pe sticlă  preot Zosim Oancea, de la Sibiel, am spus repede- da!
Două zile de toamnă în inima Ardealului!

Oameni, locuri, drumuri, păduri nesfârșite,  sate , câmpii prea puțin lucrate, sărăcie, dar și multă frumusețe,  cerul,  schituri, mănăstiri,  măicuțe, călugări, destine adunate după cine ce știe ce legi nescrise, muncă neobosită,  greutăți pentru  cât poate suporta un suflet tăinuit într-un trup.
O lume ale cărei taine nu le poți desluși doar văzând-o.
 La mormântul  Sfântului Arsenie Boca, acoperit de o mare de crini, crizanteme și trandafiri, între  perdeaua  brazilor ce se înclină în unduiri de verde intens și albastrul liniștitor al cerului de octombrie, lumea se perindă cuminte, cere sfântului izbăvire, se roagă în genunchi, urcă la peștera în care  el și-a căutat odihna.
O pace care vine din adâncuri!
Mănăstirea Prislop- splendidă așezare, la răscruce de căi-  foșnește pădurea,  își mângâie brazii măreția, susură molcom un izvoraș, plesnesc în coajă nucile, se stinge treptat verdele ierbii.
Lume multă, foarte multă- copii, femei, bărbați, români de prin toate colțurile țării, străini, un francez nu mai prididește privind picturile pe sticlă ale părintelui Arsenie Boca.
 Drumul îngust, cât cu greu încap, pe la ocoluri,  două mașini,  șerpuiește prin locuri desfundate, la dreapta prăpastie, la stânga la fel. Se  întunecă devreme.
De după deal se zăresc turlele Mânăstirii  Afteia, călugării sunt la slujbă, intrăm, ce picturi extraordinare! un candelabru uriaș, nu se găsesc pliante, nu-i nimic, mai citim de pe unde găsim. 
Ieșim din nou în cărarea ceva mai darnică. 
Șoferul conduce atent, plouă mărunt,  case sărăcuțe, ciobani - Strungari-  ghidul tace, poate ne povestește mâine,  ne oprim în fața mânăstirii cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul.
17 măicuțe muncesc bărbătește, luptă cu necazurile, nu se plâng,  cos,  zidesc, cosesc, ară, se roagă, brodează, gătesc, citesc, privesc cerul, adună fructe, pregătesc mesele, plătesc dări, achită facturi, fiecare  știe ce are de făcut, îngrijesc două vaci, tot atâtea capre- câteva măicuțe sunt mai firave, au nevoie  să se hrănească mai bine,  cântă  ca într-un ciripit de ciocârlii.
Ei, nimic nu este întâmplător, mă gândeam să nu spun, dar prea  au toate un rost.
Colega  mea îndrăznește să oprească o măicuță  din cale- aveți, cumva idee de..și spune un nume, a fost eleva mea, am auzit că ar fi călugăriță..îmbrățișări, lacrimi, or fi tristețe, or fi de bucurie.
Da, e mic pământul, maica stareță, eleva de odinioară, studenta eminentă, acolo între munți,  pe  coama muntelui- un sat de oameni fără căpătâi- fură, dau năvală, în partea cealaltă- vânturile iernii, puhoaie primăvara.
 Vieți, destine, în marea, incerta zbatere a vremii.
 O noapte scurtă, noaptea ploii de stele, slujbă până dincolo mult de miezul nopții, la patru bate toaca, la opt și jumătate începe slujba de duminică.
 Prânz cald,   mâncare naturală, simplă și gustoasă, rămas bun!
 Este toamnă. Plouă măcănește.
Drum greu, picături mari, repezi, câte un colț de luminiș,  sate mici, sate mari,  case vechi, case  noi, localnicii s-au mai întors de pe alte meleaguri.
 După Orlați, oprire la Sibiel.
În spațiu- acesta de-amintire
Învie chipuri de părinți,
Vezi Neamul nostru –în uimire-
O stâncă de eroi și sfinți. Dr. Vasile Iacob .
30 de km. de Sibiu, 5 km în amonte de satul Cibiel, în Munții Cindrel.
 Fă-ți timp și vizitează muzeul Preot Zosim Oancea,   în care se adună bogăție de  obiecte specifice zonei , icoane pe sticlă, ouă încondeiate, cuverturi, haine, fotografii . 


La Sibiu, coboară seara. Străzile sunt pustii. Plouă.
 Scurtă vizită în Mitropolie.
Lume multă, dacă te gândești la vremea arțăgoasă!
Trebuie să revin!//
Afară, lumea   își trăiește agitația.
La ieșirea din oraș,  un  groaznic accident ne ține  cam un ceas pe loc.

p.s. dacă ai vreme, mergi și vezi Ardealul!
nu vei regreta!

24 de comentarii:

  1. Nicăieri nu-mi doresc aşa de mult să merg ca la mânăstiri.
    Chiar şi imaginile de acolo transmit pace şi putere.

    RăspundețiȘtergere
  2. eeei, ai fost în drumurile sibiului? adică la doi paşi de mine?
    frumos... întotdeauna mi-au plăcut frumuseţile judeţului vecin. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Diana,
    Cele mai multe dintre mănăstirile noastre sunt ascunse între înălțimi.
    Pe drumuri ocolite.
    Dintr-odată, ochiul primește lumină!!
    Este atâta pace nu doar în interior. Este pace în jur! Ceva care vine de pretutindeni, fără a ști de unde anume.
    În inima Ardealului liniștea are culorile toamnei!

    RăspundețiȘtergere
  4. Psi,
    În două zile, am trecut prin cinci județe!
    Toate m-au impresionat, fiecare în felul său!
    Ardealul are un suflet minunat!
    Respiră prin murmurul brazilor, prin șoaptele ploii!

    RăspundețiȘtergere
  5. Trecând (dar nu superficial) peste cuvintele care deschis (incitant) această postare, nu pot să nu accentuez asupra unor câteva cuvinte. M-am regăsit în ele:
    "De atunci, alte și alte cărți am citit, am vorbit cu unii și cu alții, m-am dus încoace și încolo.//"

    O astfel de declaraţie - şi asumarea ei - devine o carte de vizită. Orice suflet (acela îngrijit, în fiecare zi) o va înţelege la justa eu valoare.
    O seară bună, Gina...

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina, de la Sibiu ati luat-o spre Brasov prin Fagaras sau ati urcat spre Medias? Va asteptam cu ceai fierbinte in centru,la Cetate, daca stiam :)

    Ce poze faine ai facut! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cris,
    Asta suntem, până la urmă, nu-i așa? suma cărților citite și a discuțiilor purtate.
    Păstrăm și o doză de ”al nostru„, acel ceva, care nu se pierde niciodată!
    Seară frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Elise,
    Am mers pe Hațeg, la ducere. Ne-am întors cam pe același drum.
    Nu n-am mers către tine..ți-aș fi spus!
    Tu ești a Ardealului! Aveți o lume minunată!!
    Seară bună îți doresc !!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu-mi amintesc sa fi vizitat vreo manastire...
    Odata, acum vreo 30 de ani, ne-a dus cineva cu autoturismul la Pasarea sau Caldarusani; eu am pazit masina, deoarece roiau tiganii...
    Desigur, sigur, manastirile sunt locuri sacre; acolo s-au rostit corect multe rugaciuni...
    PS.Ardealul i-a tot socat pe regateni prin faptul ca a admis (?) diversitatea; in realitate este o lupta continua de asimilare; ultima a dus-o Ceausescu: in simplitatea lui credea ca-i va romaniza pe unguri, dupa ce-i "exportase" pe sasi si pe svabi;evreii plecasera mai inainte...

    RăspundețiȘtergere
  10. 2Daurel,
    Îmi plac, deopotrivă, Ardealul, Maramureșul și Moldova. La mănăstiri mă refer. Întâi, așezările ocrotite de munți, departe de agitația lumii. Am sentimente speciale față de persoanele care aleg viața monahală, fără pretenția de a spune că înțeleg le alegerea.
    Despre rugăciuni- am fost cam dezamăgită, în privința dicției. Rugăciunile , mai ales, când se citesc, trebuie să fie bine înțelese, corect și frumos rostite, pentru ca ascultătorul să înțeleagă, să învețe.//
    Știu că dincolo de ceea ce se vede, pot fi tot felul de povești.
    Sau bănuiesc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Gina, ai fost si in judetul meu!
    Tu ai ajuns la manastirea Prislop, eu inca n-am ajuns acolo.
    Neaparat voi merge intro zi, daca mai exist, as vrea sa merg la anul!
    Am sa merg si la mormantul parintelui Arsenie Boca!
    Iti multumesc mult, Gina!pentru povestea calatoriei tale in Ardeal si pentru poze.

    RăspundețiȘtergere
  12. Gabi,
    Am fost foarte aproape de tine- m-am și gândit!
    Trebuie să mergi să vezi mănăstirea!
    Și mormântul și peștera părintelui. Sunt niște locuri minunate!! Pline de un fel de lumină caldă! Este atâta pace în tot locul- verde intens, imens și lumea are o blândețe în mișcări, în vorbe.
    Îmbrățișări!!

    RăspundețiȘtergere
  13. Buna Gina:

    Am citit pe nerasuflate acest post, si simt ca trebuie sa mai revin, la el si la cele precedente.

    "A venit vremea toamnei, cu săgeți în tolba umedă."


    si as zice cu o sursa de reinnoire de pe "Incertitudini".

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Gina,
    Dincolo de laude, se află ADEVĂRUL !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  15. Irina,
    Bine ai revenit! Toamna îmi umple sufletul, am un fel de liniște, în tonurile calde ale pădurii, alinându-și , calm, existența.
    Zile frumoase îți doresc! Te aștept mereu cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  16. @gânguritu,
    Cin să fie, cin să fie???

    RăspundețiȘtergere
  17. Alioșa,
    Care adevăr? Toate sunt relative pe lumea asta.

    RăspundețiȘtergere
  18. Sarut mana, Gina!
    Interesant! Dupa doua vizite prin Anglia, de unde te-ai mai incarcat si cu energiile (pozitive?)druizilor transmise prin pietrele de la Stonehange, dupa o vizita prin Bulgaria, la Balcic, si una "dincolo de munti", ne indemni acum sa vedem Ardealul. In concluzie, tot ROMANIA-i mai frumoasa! Asta am inteles din postarile de dupa aceste vizite, excursii, nici nu stiu cum sa le spun. Am dreptate?

    RăspundețiȘtergere
  19. Victor,
    Am avut o vară plină!
    Știi cum e- darurile nu se refuză !
    A fost interesant și frumos peste tot, în fiecare loc, am trăit altceva.
    Aș zice că avem locuri absolut extraordinare, dar ceva lipsește.
    N-o să fac acum o demonstrație , dar , la sfârșitul unei excursii pe la noi, parcă ai un gust amar- de ce trebuie ca finalul să-ți aducă aminte că la alții se poate, la noi, deloc?
    Da, recomand, cu aceeași căldură- Ardealul, Moldova, Maramureșul- sunt zone pe care le-am văzut, dar, vrem, nu vrem, reușita ,frumusețea locurilor au mare legătură cu educația omului.
    Lipsa ei știrbește farmecul impresiei generale..
    Știi este o vorbă- finis coronat opera.
    La noi, în final,se dă cu bâta în baltă...

    RăspundețiȘtergere
  20. A fost in gluma dar serios.
    Sa nu pierzi ocazia de a merge la Cheile (Manastirea) Ramet.
    Este frumos si nu trebuie sa pui la suflet faptul ca noi suntem mai saraci si ca la altii se poate . Suntem la fel, diferenta fiind in faptul ca de la noi au furat secole intregi iar ei au furat secole intregi. Noi am avut domnii agricole in timp ce ei au avut dinastii militariste.
    Avem o tara superba si povestiri superbe.
    Se spune ca parintele Boca , in timp ce era detinut la Canal, parca, a visat ca i/a murit mama. Sunt oameni care au jurat ca a fost la inmormantare timp de 3 ore iar cei de la canal jurau ca el era acolo la munca. Distanta de sute de km. Si se mai spun multe. Cauta cartea si vei citi minuni.
    O seara frumoasa .

    RăspundețiȘtergere
  21. Micuțul,
    Am notat!
    Educația nu ne-a furat-o nimeni.
    Nu ne-am făcut-o, ca neam.
    Aș avea multe de spus despre această ultimă a mea excursie, dar, cum organizatorul a fost o față bisericească, mă abțin.
    Lumea nu mai este, totuși o turmă, oricât de mult ar vrea unii să creadă. cât despre ban, tot ochiul celui negru rămâne..
    Aici este problema.
    p.s. Pentru o mai bună cunoaștere a părintelui Arsenie Boca, eu citesc o carte- Mărturia Părintelui Pantelimon.

    RăspundețiȘtergere
  22. Am reuşit să merg şi eu la mormântul Părintelui Arsenie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost o experiențî extraordinară, așa-i?

      Ștergere