miercuri, 19 octombrie 2011

lecții de viață

 pentru Andi, cu tot dragul.
În fața unui prieten adevărat poți gândi cu voce tare R.W.Emerson.

Aș schimba, cumva, ordinea cuvintelor din titlu- toată viața am făcut lecții- de cele mai multe ori printre bănci-  la catedră , doar când trebuia să scriu ceva  în catalog,  la tablă, pentru tabele, desinențe, cazuri, funcții sintactice, diateze, toate subliniate cu verde- așa am învățat  de la adevăratul meu profesor de limba română, domnul Fulga.
Când vine vorba despre lecțiile mele de viață, am învățat că , de cele  mai multe ori, oricine ți-ar spune că îți este aproape, tu- doar tu- îți  rămâi reazem/prieten/ajutor.
 Lecția asta am aflat-o  în urmă cu mulți ani.  O  regretată mare pictoriță povestea cum îi este ei,  când nu mai știe încotro s-o apuce. Se așază  pe caldarâm, lumea trece, unii se uită și  merg mai departe, câte cineva  aruncă o banală remarcă. 
De la un timp,  când simte  că  a făcut pace cu ea însăși, femeia căzută își zice fată, hai, sus!
Da,  în tine găsești, totdeauna,  forța de a merge mai departe.
Iubirea?
Energie blândă, fior năvalnic, sărut pe suflet, tandrețe, profunzime,   alb și roșu, flacără mereu întreținută,  reguli nescrise, hohote de râs, umăr pe care să plângi,  fără a te rușina, prea mult pentru  doar o singură viață ..

Ce mi-am  învățat fiii -  alt fel de lecții,  ei știu cât de mamă sunt!  Copiii se iubesc necondiționat, îi aduci pe lume, fără să-i întrebi dacă asta vor.  
De multe ori, învăț de la ei, tac, ascult, familia este sfântă!
Călătoresc!  cu trenul/avionul/mașina/ vaporul/pe jos/  cu gândul! Îmi iau porția de libertate! fără măsurători! 
Lumea este cel mai frumos spectacol, fără sufleor, regie, actori,  totul la scenă deschisă- teatru mut, gâlcevi, înlănțuire de stări, situații, locuri, ieri, astăzi- laolaltă și separat.
Îmi plac hainele frumoase, oricine poate fi,  într-o clipă, altfel!!  Fiecare, în haine potrivite!
Fug de ridicol, mă feresc cât pot de agresivități, de orice fel, îi ocolesc  pe aruncătorii de pietre, plâng cu ușurință,  sufăr dacă nu pot ajuta, nu-i înțeleg pe bogații care nu se mai satură,  ador luminița din ochii  cărora le-am pus,  în palmă,  un dar.
Originalitatea stârnește  invidie, îți trebuie multă energie să treci peste momentul în care persoane cărora nu le-ai făcut niciun rău  își adună  zgomotos frustrările, doar pentru că  tu nu semeni cu ceilalți.
Fericirea?  
Eternități de-o clipă!
Fontana di Trevi- noaptea,  sub vâlvătaia lunii generoase, un colț de cer, văzut din avion , când ai putea culege stele, castele risipind imagini dintr-un timp al aducerilor-aminte,  muntele țâșnind din mare, buzele oceanului,  îmbrățișând,  într-un etern și nemărginit  sărut, depărtarea.
Vise, poezie,  licăriri , piese nejucate, adevăr mereu căutat !
Mă încăpățânez să cred în farmecul clipei, îl găsesc în pașii valsului, în primul ghiocel, în clinchetul Serii de Ajun, în zborul primilor cocori!

Ce simt eu cu tot sufletul?
Dorul!
Mi se face dor adesea de lumea copilăriei, de adolescența cusurgie.
Pe atunci, premiile veneau de la sine, poștașul aducea scrisori în plicuri colorate, nu era loc de înșelat/ trădări/suspiciuni/ disimulări.  Lumea avea gust de lună plină, de  tandrețe descoperită printre rânduri.
 Ce m-a învățat viața? multe! nu știu mai nimic..
Casa părintească nu se vinde, fiecare trebuie să aibă undeva acel acasă , doar al lui, cu portița mereu deschisă, cu perdele albe, dincolo de care se ivește, din noian de amintiri, Mama!
p.s. am încercat să-i  răspund lui Andi, cu tot dragul,  nu transmit  leapșa nimănui, mi-ar plăcea doar  să știu ce spui..
și un dar din dar








39 de comentarii:

  1. Fiecare cu sine,imbratisat.
    In rest?
    I-as atentiona pe cei care arunca piatra,ca habar nu au ce arunca...
    Saru'mina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Întraga noastră viaţă este, de fapt, o lecţie. Şi depinde foarte mult cum o abordăm, ce înţelegem din ea, cum reuşim să trecem toate examenele, cu note mai mici sau mai mari. Suntem, până la urmă, elevi ai vieţii...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună dimineața,

    Avem câteva pasiuni în comun și ceva care ne deosebește: iubim limba română, poezia ei infinită și toate nuanțele sufletești pe care le poate lua cuvântul-fraza-ideea.
    Ne place sinceritatea, tocmai de asta reușim să prețuim poezia. Empatizați cu inadaptabilii și nu-i judecați în afara contextului, reușiți să înțelegeți povara unei sensibilități prea mari și în ce condiții se pricopsește cineva cu ea.
    Nu am văzut să fi scris vreodată despre rău și nedreptate, fără să încercați să le înțelegeți și să vă doriți o soluție realistă, posibilă, utilă.
    Tandrețea vă vine ca o mănușă albă...
    Vă recunoașteți erorile și ăsta e un semn de noblețe indiscutabilă: sunteți însemnată cu sărutul bunătății și răbdării de a-i înțelege pe oameni.
    Vă iubiți fiii, necondiționat și elegant, ca o leoaică. Sigur sunt fericiți că le sunteți mamă, cred că oricine ar fi...
    Știți să citiți printre rânduri, dar nu faceți tam-tam cu asta, răspundeți frumos și discret. Nimic fals, nimic fals.
    Spre deosebire de mine, sunteți și frumoasă. :)
    Cred că mă atrage spre dvs. puterea de a recunoaște calitățile semenilor și dorința de a le oferi o lume mai bună, fie chiar și pentru câteva clipe.
    Prisma asta virtuală mă ajută să văd eroina tolstoiană din dvs. Și cred că nu sunteți prea diferită de cum simt creierul și inima mea aricioasă.
    Mulțumesc pentru gentilețea și generozitatea de a comenta pe blogul meu doar când ceea ce scriu/postez stârnește un ecou în ceea ce vă reprezintă.

    Cu bine.

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai intai sa vad daca sunt recunoscut de blogspot

    RăspundețiȘtergere
  5. Sarut-mana, Doamna.
    Atat pentru postare cat si pentru dar.

    RăspundețiȘtergere
  6. De-am putea sa ne intorcem macar pentru cateva ore in copilarie, cred ca mult mai usor ne-ar fi drumul catre viitor :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Lectii de viata sau portret de om.Imi place.
    Numai ca multi nu se simt acasa la acasa lor si atunci, as zice eu, pentru toti cei care simt ca mine, acasa este acolo de unde nu mai vrei sa pleci cand ai ajuns dupa un lung si istovitor drum.Te imbratisez , Gina.

    RăspundețiȘtergere
  8. Am lăsat azi dimineață un lung comentariu aici...
    Sper că nu v-am supărat cu ceva.
    Noapte bună

    RăspundețiȘtergere
  9. @ Gina,
    Bună seara !
    Felicitări pentru articol !
    Nu știu de va pleca comentariul și de aceea voi fi foarte scurt . Intră te rog pe http://alisapopovici.wordpress.com/......și, spune-mi ce TRANDAFIR îți place !
    O seară liniștită !
    Cu

    RăspundețiȘtergere
  10. Comentariul meu, sec, este o postare din 2008: http://steredraghicescu.blogspot.com/2008/12/son-of-my-father.html

    RăspundețiȘtergere
  11. Cu verde imi plce si mie sa subliniez orice,chiar si in viata,deoarece simt ceva speranta:),chiar si fara domnul Fulga:).
    Ce simt acum ca as vrea?Putina odihna.Am obosit sa fac mult prea multe in acelasi timp,sau mai bine zis astept ca toate lucrurile sa-si intre in fagasul normalitatii.
    In rest...lectiile tale prind bine si sunt un motiv in plus sa-mi trasiesc viata chiar ca si acum,:)) intens,pana nu intervine...dorul si pe la mine.

    RăspundețiȘtergere
  12. Frumoase lecții... și demne de citit și meditat asupra lor.

    RăspundețiȘtergere
  13. Lectii de viata pline de vis si sensibilitate. Si din acest blog (nu numai acest post) mi s-a parut cea mai buna pentru mine lectia despre casa parinteasca Gina.

    Numai ganduri bune,

    Irina

    RăspundețiȘtergere
  14. Of, Gina ! Casa părintească nu se vinde, dar daca a fost un banal apartament de bloc, ca alte sute de mii de apartamente ? E bună lecţia de viaţă, dar nu e chiar ca la şcoală, poveştile noastre de viaţă diferă...

    P.S.Ai un ping pe blogul cu lecturi !

    RăspundețiȘtergere
  15. Bine te-am gasit!
    Suna asa, ca o poezie melodioasa tot ce-ai scris tu aici si-mi place tare mult... da, intr-adevar, toate lucrurile le invatam traindu-le... te incapatanezi sa crezi in frumos, in eternitati de-o clipa, cum spui tu... sa ai parte de cat mai multe, sa poti culele in palma cat mai multe stele...

    RăspundețiȘtergere
  16. Foarte frumos spus, simare adevar ai grait, in noi se afla cele mai multe din raspunsurile marilor intrebari ale vietii, fiindu-ne poate singurul prieten ce nu va disparea...

    RăspundețiȘtergere
  17. Gina, am ascultat cu luare aminte si concentrare glasul gandului tau ce razbate din profunzimea acestui expozeu.
    Am vibrat la pulsul amintirilor de nesters ale inimii, pentru a descoperi cararile vietii Omului Frumos care esti.
    Si inca mai reflectez la intrebarea "Daca ce avem ne ajuta sa fim ceea ce suntem?" sau mai degraba "Ceea ce suntem ne conduce la ceea ce avem?"
    Mers frumos si lin prin calatoria vietii!

    RăspundețiȘtergere
  18. @ fosile,
    Nu știu ce fac alții, ce de aruncă pietrele, știu o vorbă-pietrele nu sunt aruncate decât în copacii încărcați cu fructe de aur..

    Fără să am cunoștințe despre pietre, le adun după regulile mele.
    Fiecare piatră are povestea ei.

    RăspundețiȘtergere
  19. Cris,
    Altfel spus, toată viața , suntem niște școlari- învățăm, uităm, o luăm mereu de la capăt.

    RăspundețiȘtergere
  20. Andi,
    Citesc ce mi-ai scris cu mare emoție- cuvintele surâd odată cu mine, mi-e teamă să le ating, s-ar sparge bucuria.
    Să-ți spun că mă minunez, privindu-mă în oglinda pe care mi-ai oferit-o?
    Să-ți spun cât de extraordinară ești, proiectându-mă într-o lumină cum doar sufletele alese o pot contura?
    Trăim în fiecare clipă lucruri pe care, adesea, nu le putem explica, le uităm, trăim altele, iar misterul care le creează le transformă- suntem suma întâmplărilor care se văd și a trăirilor pe care doar ființe ca tine le descoperă.
    Mă înclin în fața gândurilor tale!
    Te îmbrățișez pe suflet!

    RăspundețiȘtergere
  21. @Daurel,
    iată că blogspot este cuminte!

    RăspundețiȘtergere
  22. @Neveu,
    Mulțumesc pentru gândurile bune!

    RăspundețiȘtergere
  23. Elise,
    Suntem diferiți- gândim, simțim, trăim unic!

    Îmbrățișări!!

    RăspundețiȘtergere
  24. Andi,
    Am lipsit trei zile- întâiul motiv a fost de suflet!
    Sper să fiu iertată pentru întârzierea răspunsurilor !
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  25. @Alioșa,
    Din câte se văd, între blogspot și Wordpress s-a făcut pace!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  26. Angi,
    Verdele este culoarea care place copiilor, face , cumva, lumină , printre rânduri. Unii elevi învață să întocmească tabele corecte, să-și lămurească tot felul de cunoștințe , ajutați de verdele din sublinieri.
    Dorul vine oricum, nul- poți opri.
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  27. Diana,
    Mulțumesc pentru gândurile bune!!

    RăspundețiȘtergere
  28. Zina,
    Putem gândi casa părintească și ca fiind cea mai pură metaforă!
    Metaforă de suflet!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  29. frmshk,
    Bine ai venit!
    Da, a crede în frumos mi se pare esențial!
    Mulțumesc pentru gândurile bune!
    Îmbrățișări!

    RăspundețiȘtergere
  30. Pesăruș,
    Eu descopăr , de fiecare dată, în vorbele tale, prietena în fața căreia poți gândi cu voce tare!
    Îmbrățișări!!

    RăspundețiȘtergere
  31. Iartă-mă , Vera!
    Din grabă și oboseală,am uitat să-ți mulțumesc pentru vorbele frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  32. Andi a sesizat esenta blogarelii: marturisiri! ...dupa cum si cat ne lasa inima.

    RăspundețiȘtergere
  33. @Daurel,
    Sigur că există un „prag„, în fața căruia ne oprim cu „mărturisirile„.
    Vă mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  34. Scrieti admirabil...dincolo de talentul real de a impleti maiastru cuvintele,ele chiar pornesc din aripi nevazute ce cresc direct din inima dumneavoastra!!!
    Multumesc lui Dumnezeu ca exista si asemeni oameni!
    Va doresc toate cele bune si de folos,Dumnezeu sa va ocroteasca!

    PS: am sa mai revin...

    RăspundețiȘtergere
  35. @Anonim,
    Bine ați venit!
    Mi-ați atins sufletul!
    Vă mulțumesc și vă doresc fericire!
    Vă aștept cu mare drag, și cu emoție!

    RăspundețiȘtergere