luni, 24 octombrie 2011

repede!

Spovedania unui profesor de limba romană
sursa-mail; sau e-mail.

I-am spus unei domnișoare la un meeting ca aș prefera să vorbim în româna.
M-am dat mare și i-am mărturisit ca sunt profesor de limba română, așadar, mă deranjează barbarismele. Am rugat-o să nu folosească termeni din engleză, acolo unde există un corespondent în limba romană.
S-a uitat la mine, pentru câteva secunde, cu o privire de automat de cafea și mi-a spus: Come on! I hate you.
Nu mai știu ce am discutat la întâlnire. Cert e că am plecat trist. Nici nu mai știu dacă am citit meeting reportul primit pe e-mail. Oricum n-aș fi înțeles nimic.
Sunt un loser care se încăpățânează să gândească românește. 
Să asculte muzica românească de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.
Când îl aud pe regretatul Florian Pitiș recitând versuri din Fără cuvinte , îmi dau lacrimile. Și realizez că este un mesaj excelent pentru cei ce masacrează limba română:
Tristețea cea mai mare este că, așa cum bine observa un comentator pe un forum, am înlocuit limbajul de lemn din perioada comunistă cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatistă.
Din zece tineri cu care interacționez, în special din marile companii, nouă îl folosesc. Din acești zece tineri, nu aș angaja mai mult de 2 să lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, în esența, nu pot purta o discuție coerentă. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu început, cuprins și încheiere...
Sunt produsul unui sistem educațional falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboți, nu de oameni. Afacerea este atât de mare,  încât, de multe ori, merge de la sine. Iar dacă dă faliment, nu sunt de vină oamenii din interior, ci piața. Oamenii din exterior.
Dacă nu folosești jargonul corporatist, nu ești profi. Punct. Nici cool nu ești. Încă o dată, punct.
Poți să ai doctorat la Harvard, dacă te încăpățânezi să gândești și să scrii în română, ești un loser. Come on. 
Nu te va accepta nimeni dacă refuzi să strecori în comunicările tale câteva trendy, catchy, well. Așadar, ai învățat degeaba.


În civilizația fumului, trebuie să dai senzația că te pricepi.
Let's face it, nimeni nu va avea timp să te ia la bani mărunți. Să vadă că din tine, după ce ești scuturat bine, nu rămâne nici măcar o monedă de folosit la cărucioarele din supermarket.
În lumea rapidă, reală sau ireală, cea mai tare exprimare este, de departe: Vino la petrecere cu the significant other
Mi-a luat o oră să aflu că este vorba despre parteneră. Adică soția, prietena, iubita, logodnica, amanta.
M-am încins și am uitat cel mai important lucru: în fiecare articol trebuie să fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confused
Așa cum sunt tot mai mulți oameni. Oameni cu care interacționez zi de zi.  
Am decat o idee about that. Hai so let it go
Când primesc o astfel de... exprimare încep, instantaneu, să plâng. Caut emițătorul pe LinkedIn și aflu că a terminat un Master în Comunicare și Relații Publice.
Lucrurile sunt clare: profesorul său de română din școala generală trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul?
Come on! 
Până să pun mâna pe telefon și să sun la Ministerul Educației (să-l demită pe profesor), mai primesc un mesaj:
Tu nu vezi ca ai o problemă de mindset? Whatever. 
Intru in panică. Ce naiba să am la mindset, că ultimele analize mi-au ieșit bine. Mă întristez și un sfert de oră nu sunt bun de nimic. Am o mare problemă de mindset. Cu sufletul zdrențe caut pe Google. Aflu că mindset înseamnă mentalitate. Mă liniștesc.
Trăiesc atâția oameni în lume cu probleme de mentalitate, încât unul în plus sau în minus nu mai contează. Trăim într-o civilizație rapidă. Ceea ce în urma cu 50 de ani se întâmpla în luni, acum se întâmplă în secunde. În consecință, suntem tot mai superficiali.
Vrem sa cunoaștem totul, dar nimic în profunzime. Dacă nu știm ce s-a întâmplat în lume în ultima oră , avem o senzație de insecuritate.
Muncim repede, mâncăm repede, iubim repede ,  murim repede.
Timpul nu mai are răbdare.
Pentru că suntem evaluați de oameni repezi, suntem obligați să aruncăm mult fum. E mult mai dificil să stam să le arătăm cât de competenți suntem. Cât de profunzi suntem.
De cele mai multe ori, nu suntem, să fim sinceri, nici competenți și nici profunzi. Pasăm repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, mușcăm cu pofta din primul picior care vrea să ne lovească.
Sau despre care avem senzația că vrea să ne lovească.
Sedințele sunt veritabile scene de luptă. 
Al Treilea Război Mondial este o glumă pe lângă ce se întâmplă, în fiecare zi, în marile companii.
Dar societatea avansează.
Se fac profituri iar piendelul arată bine. Ce e acela piendel? 
Come on, it's about profit and loss.
Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost înlocuit de o profesoară care avea un singur merit: era fata unui inspector școlar. 
Total nevinovată. 
Dacă nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens să devii unul. 
Te chinui pe tine și chinuiești generații întregi de elevi.
De la matematică, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura română. Așadar, de fiecare dată când văd cum limba română este masacrată, sufăr organic.
Nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce un mesaj de genul  
Trebuie să semnam asap! E pressure mare!
nu sună la fel de explicit așa:
Trebuie să semnăm cât mai repede. E presiune mare
Obligați să învețe romgleza, din cauza numărului mare de expati, mulți tineri români, de regulă corporatiști, uită să delimiteze clar mesajele: când scrii în engleza, scrii în engleză.
Iar când scrii în română, surpriza, scrii în română!  
Trebuie să semnăm asap! E pressure mare!//


Așa se încheie un mesaj primit, prin e-mail, acum câteva minute. Recitesc conținutul ca un profesor ratat ce sunt.
Gasesc 4 greșeli grave de limba română.
Dar, come on, what's the point?
În civilizația fumului, important este să dai senzația că te pricepi.
Dacă te uiți cu atenție sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.//
p.s. tu ce zici? 

Voiam să pun și muzică-Celelalte cuvinte- m-am răzgândit.


26 de comentarii:

  1. Ce pot să zic? Întreb: dacă nu am ştiut treisferturi dintre termenii folosiţi, sînt expirat?
    Totuşi zic şi eu ceva: pariu că aceşti termeni folosiţi acum, se vor insinua în limba română în mod definitiv?

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt absolut de acord. Nu o sa mai vorbim romaneste pentru ca nu e cool. Pe vremuri vorbeam frantuzeste, acum engleza, dar... Adica abia astept sa vad lumea invatand literele chinezesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. eu spun, gina, că mai am o problemă cu romgleza aceasta snoabă şi găunoasă. de când trebuie ca un cv, care este totuşi povestea muncii noastre, să fie musai în limba engleză pe motiv că "compania nu acceptă cv decât în engleză"
    ce ne place nouă să ne batem joc de cultura şi de identitatea noastră! :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Tibi,
    Nu trebuie să-ți faci sânge rău, suntem o generație expirată( din punct de vedere romglez!)

    ”Trebuie să semnam asap! E pressure mare!”!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Mihai,
    Îmi vine în minte un banc cu o tipă , studentă la ff.
    Se lăuda că a învățat chineza, călătorind cu trenul,într-o noapte, în patria coanei Chirița, de la Bacău la Huși, așa că nimic nu este imposibil!

    RăspundețiȘtergere
  6. psi,
    Toată stima pentru vorbitorii de limbă engleză, recunosc, mă străduiesc, nu prea se văd roadele, aș vrea să știu pentru mine, nu să-mi împestrițez vorbirea. Rău este când se ivesc situații ca aceasta despre care vorbești. Mi se pare chiar stupid.
    Fiindcă tot veni vorba, Alexandru Odobescu era purist convins, nu accepta nicidecum neologismele. El spunea că este corect- gât legău, de ce cravată, nas ștergău, de ce batistă?/

    Limba și cultura sunt bogățiile noastre de suflet și de conștiință , trebuie să le păstrăm cu sfințenie!!

    RăspundețiȘtergere
  7. Cred că e un alt pas către eșec. Dacă și frumusețea limbii poporului o contaminezi cu altele, o îmbini cu altele, iasă o mare cacialma din care nu mai înțelege nimeni nimic.
    Nu am învățat limba română la școală, fiind plecată din țară înainte să știu literele, iar în familie doar mama e de origine română. Revin în țară o dată pe an și impactul an de an e mai puternic. Observ an de an cum limba aceasta atât de frumoasă și de bogată se pierde. Sigur că engleza astăzi are o importanță consistentă, însă asta nu justifică ciorba care se produce.
    E păcat și e dureros.

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Gina:

    Am savurat acest post - un monolog plin de sclipire al unui conational.

    Eu am luat partea buna a lucrurilor - si anume ca atat autorul randurilor de mai sus cat si personajele care sant tinta ironiei se pot integra si comunica perfect in mediul corporativ = 'competitive advantage' al fortei de munca din Romania la nivel global. (Ca sa raman in tonul articolului..:o))

    Imi intareste oonvingerea ca Romania va continua sa fie o zona propice investitiiilor straine, cresterii economice si in general al expertizei in domenii cheie. O observatie personala - 'general management' in formula lui moderna, se potriveste tineretului roman, si sant convinsa ca rezultatele vor incepe sa apara in timp.

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Gina, pentru mine e ceva strain de tot, insa am o explicatie.Acei tineri care vorbesc asa sunt atat de adanciti in munca lor, nu prea au timp sa-si traiasca viata in afara companiei in care lucreaza.Din cate am auzit, multi dintre ei sunt trimisi in strainatate, chiar pentru mult timp.
    oare sunt fericiti acesti tineri?Merita sa se sacrifice pentru companie si un salariu mare?

    RăspundețiȘtergere
  10. Intr-o mai mica sau mai mare masura,colegii mei de birou fac abstractie de mine si comentariile mele ,sint old.
    Am totusi bucuria ca ,in cei cinci ani de cind sintem colegi si-au schimbat vocabularul-cel putin in prezenta mea.

    RăspundețiȘtergere
  11. Vera,
    Te-am citit și (răs)citit..acum te înțeleg, nu doar cu mintea.
    Îmi place sensul comentariului tău.
    Și tâlcul, mulțumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  12. Well, un articol awesome ! :D
    Cine a facut un pic de carte stie ce legatura stransa este intre vorbire si gandire. Vorbirea de neinteles e insotita obligatoriu de o gandire confuza...

    RăspundețiȘtergere
  13. Irina,
    Perfect!
    Total de acord cu tine.Nu dau detalii, știu multe lucruri de la fiul meu cel mare, de aici, dintr-o asemenea mare corporație, în a cărei conducere este. Toate, la rândul lor!
    Am mare încredere în tineretul adevărat, dar mă tem de superficialii puși pe căpătuială.
    Este sănătos să vezi totdeauna partea plină a paharului, vezi, de altfel, inteligența sclipitoare a acestui neam , în multe, foarte multe situații.
    Îmbrățișări!!

    RăspundețiȘtergere
  14. Nu va mai agitati atata! Oricum, in cateva sute de ani, poate in cel mult, o mie, pe planeta numita Terra se va vorbi o singura limba.

    RăspundețiȘtergere
  15. Gabi,
    Spui un adevăr dureros,munca este atât de dură, concurența atât de necruțătoare, că nu mai rămâne loc pentru suflet.
    Eu sunt conștientă că tinerii prinși în iureșul acestui malaxor uită de ei, nu le mai rămâne vreme pentru asta.
    Fiecare societate își impune regulile ei. cam așa- intră cine vrea, rămâne cine poate.
    DUR!!!

    RăspundețiȘtergere
  16. @fosile,
    smashing!
    Este un câștig ! Și pentru tine, și pentru ei!!
    O zi bună!

    RăspundețiȘtergere
  17. Zina,
    remarkable!
    Astăzi comunicarea este emblema prin excelență a lumii în care trăim!

    RăspundețiȘtergere
  18. Dupa Grigore Vieru, mai poate spune cineva, ceva?
    Pentru EA
    Pentru ea la Putna clopot bate
    Pentru ea mi-i teama de pacate,
    Pentru ea e bolta mai albastra -
    Pentru limba noastra.
    Dumnezeu prima oara
    Când a plâns printre astre,
    El a plâns peste tara
    Cu lacrima limbii noastre.
    Pentru ea ninsori se cern din spatii
    Pentru ea puternici sunt Carpatii
    Pentru ea e calda vatra poamei -
    Pentru limba mamei.
    Pentru ea noi varuim peretii,
    Pentru ea mai sunt raniti poetii,
    Pentru ea cresc florile visarii -
    Pentru limba tarii.

    Eu nu mă las de limba noastră

    De-o fi cumva să fim vreodată
    Loviţi de sus de-o soartă strâmbă,
    Mai bine muţi o viaţă toată,
    Decât lipsiţi de-a noastră limbă.
    ............................................
    Deci vrerea mea sub zarea-albastră
    S-o ştie lifta cea păgână -
    Eu nu mă las de limba noastră,
    De limba noastră cea română!

    RăspundețiȘtergere
  19. @Anonim,
    Rogu-te, ajută-mă să traduc„ m-ai lăsat în coadă de pește”.

    RăspundețiȘtergere
  20. @Anonim,
    Mi-ar plăcea să fii militar! Nu știu de ce..poate pentru că astăzi este ziua voastră!
    Uite, aduc o completare , tot cu un strălucit poem basarabean, se și cântă!!

    Alexei Mateevici - Limba Noastra
    Limba noastra-i o comoara
    În adâncuri înfundata
    Un sirag de piatra rara
    Pe mosie revarsata.
    Limba noastra-i foc ce arde
    Într-un neam, ce fara veste
    S-a trezit din somn de moarte
    Ca viteazul din poveste.
    Limba noastra-i numai cântec,
    Doina dorurilor noastre,
    Roi de fulgere, ce spintec
    Nouri negri, zari albastre.

    Limba noastra-i graiul pâinii,
    Când de vânt se misca vara;
    In rostirea ei batrânii
    Cu sudori sfintit-au tara.
    Limba noastra-i frunza verde,
    Zbuciumul din codrii vesnici,
    Nistrul lin, ce-n valuri pierde
    Ai luceferilor sfesnici.
    Nu veti plânge-atunci amarnic,
    Ca vi-i limba prea saraca,
    Si-ti vedea, cât îi de darnic
    Graiul tarii noastre draga.

    Limba noastra-i vechi izvoade.
    Povestiri din alte vremuri;
    Si citindu-le 'nsirate, -
    Te-nfiori adânc si tremuri.
    Limba noastra îi aleasa
    Sa ridice slava-n ceruri,
    Sa ne spiue-n hram si-acasa
    Vesnicele adevaruri.
    Limba noastra-i limba sfânta,
    Limba vechilor cazanii,
    Care o plâng si care o cânta
    Pe la vatra lor taranii.

    Înviati-va dar graiul,
    Ruginit de multa vreme,
    Stergeti slinul, mucegaiul
    Al uitarii 'n care geme.
    Strângeti piatra lucitoare
    Ce din soare se aprinde -
    Si-ti avea în revarsare
    Un potop nou de cuvinte.
    Rasari-va o comoara
    În adâncuri înfundata,
    Un sirag de piatra rara
    Pe mosie revarsata.

    RăspundețiȘtergere
  21. Doamna "INCERTITUDINI" Daca spuneti ca v-ar placea sa fiu militar, si apoi vorbiti de "ziua voastra", deduc ca m-ati inclus deja in categorie.
    Si mie mi-ar placea.
    Sa aveti o zi frumoasa!
    La multi ani militarilor romani!

    RăspundețiȘtergere
  22. Eu, unul, mă străduiesc să vorbesc şi să scriu cât mai corect în dulcea limbă românească. Şi mă bucur nespus când văd, pe acest blog, că şi alţii fac acelaşi lucru.
    Vă mulţumesc, doamna Gina, pentru frumoasele dumneavoastră gânduri de Ziua Armatei, exprimate şi pe http://1971campulung.blogspot.com/
    Să aveţi o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  23. @Biliuță,
    Este o mare plăcere pentru mine să vă găzduiesc, mai ales astăzi, de Ziua Armatei!
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  24. Sarut mana, Gina!
    M-ai facut curios si am recitit textul pentru a observa "gresalele". Am cautat virgule intre subiect si predicat (marea boala a profesorilor de limba romana), dezacorduri sau alte aiureli de genul acesta. Pentru ca n-am sesizat gafele te rog, fie-ti mila de noi, si divulga "erata".Recunosc ca am citit "printre randuri". Adica, intr-o viteza foarte mare.
    Sau nu! Mai bine las-o asa, ca-ti poate fi daunatoare o exigenta prea mare.

    RăspundețiȘtergere
  25. Victor,
    „Greșalele„ au cam fost corectate, ar mai fi doar un numeral scris nepotrivit..
    Despre virgula dintre subiect și predicat- eu interpretez chestia asta, cumva, psihologic. Cele două părți de propoziție sunt principale, adică aflate în relație biunivocă, sunt la fel de importante într-un enunț. Chiar dacă le schimbăm locul, esența enunțului nu se schimbă. Asta înseamnă că nu pot fi separate unul de celălalt. Adică, exclusă virgula.
    Cine le separă refuză să le considere la fel de importante.
    Eu aș extinde discuția- dacă ar fi - bărbatul și femeia , într-un cuplu, ar trebui să fie într-o relație biunivocă..
    separându-i, se creează, deja, discuții..
    Zic și eu.

    RăspundețiȘtergere