alege bătălii suficient de mari,

ca să conteze, dar destul de mici, să poți învinge! Jonathan Kozol, 
psiholog  american social

Drumul către realizare implică un risc.
Te poți opri. Este riscul tău.
Poți continua.   Riști să (te) pierzi.
Și dacă   te  gândești cum ar fi fost -dacă o luai pe alt drum- nu este tot un risc, riscul de a rămâne cu teama neîmplinirii?
Și dacă întrebările dau năvală peste tine și nu ai soluții, nu există riscul de a nu mai înțelege nimic?
Adesea, lumea interioară pare a fi singura  adevărată.

Edificiu de fraze  perfecte.

Te bucuri, tresari, încerci să le prinzi  în tipare.

Unele se risipesc, puține rămân , le așterni.

Cu sau fără voie, întâmplările dor.

Prudență?  la ce bun?

 Asta înseamnă să-ți controlezi toată viața. Asta-i viață?

Să te situezi constant între tine  și lucruri..cine ajunge și  când , la o asemenea înțelepciune?

Suntem vieți, tindem către noi, făcând scurte popasuri pe la alții.

Comitem imprudențe -ne  întâlnim și ne cunoaștem.

O clipă de adevăr,  și fiecare pleacă pe drumul lui.

Cineva spune că viața  ne este dată , ca  o bucată de lut. 

Important este să știi cum să o modelezi.//

RIŞTI?...

Râzând,

Rişti să pari nebun.

Plângând,

Rişti să pari sentimental.

Întinzând o mână cuiva,

Rişti să te implici.

Arătându-ţi sentimentele,

Rişti să te arăţi pe tine însuţi.

Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,

Rişti să pierzi...

Iubind,

Rişti să nu fii iubit la rândul tău.

Trăind,

Rişti sa mori...

Sperând,

Rişti să disperi,

Încercând măcar,

Rişti să dai greş...

Dar dacă nu rişti nimic,

Nu faci nimic,

Nu ai nimic,

Nu eşti nimic...

Rudyard Kipling//

 p.s.  Tu ce spui?