sâmbătă, 5 noiembrie 2011

fac trei pași..

De cele mai multe ori, mă sperie, când îi văd ochii, chiar mă tem.
Cu toate astea, îl ascult cu un fel de voluptate, parcă mi-aș dori să fi spus eu ce gândește el.
Astăzi, într-o emisiune reluată- am prins doar o parte- am văzut altceva, nu ziaristul cu frază brici,  vorbă  oțelită,  verb tăios .
Am văzut omul, bărbatul cuminte, ascultător,  îmblânzit.  
Nici nu pare misogin.
Eugenia Vodă este o doamnă sclipitoare,  nu prea văd care bărbat ar putea ridica tonul, stând cu ea la masa aceea luminoasă..
 Doi prieteni. 
Ea l-ar vrea îndrăgostit prin cine știe ce colț de lume, el cochetează cu ideea, deși n-o spune.
Atât de uman, atât de pământesc, povestind  despre o creangă de dud,  suspendată cu el cu tot într-o lume a nimănui, el , marele fericit,  că lumea toată îl caută, el, copilul rebel, domolit de o bunică neștiutoare de carte, atât de știutoare în ale copilăriei, el , adultul, regizorul propriei înmormântări, el, stăpânul unei grădini rătăcite în iureșul vieții - un colț   năpădit  de ierburi, frunze,  iederă și gânduri..
Un om, o grădină, o fărâmă de lume, în mijlocul lumii.
Omul, cu toate ale lui- poezie, casă,  lecturi, vise, drum, speranțe,  muzică...
Nu urăște, dacă îți vine să crezi, a urî înseamnă a te lega afectiv de cineva.
 Nu-l mai recunosc deloc, fiecare are o șansă de a se face mai bun- trebuie doar să-l privești  pe cel de alături , așa cum este-pe sărac, pe suferind, pe bețiv, real,  în amărăciunea lui, nu doar să-l vezi, să-i oferi o vorbă, o clipă de suflet. 

Ajutând pe cineva, te izbăvești pe tine. 
La route chante
Quand je m’en vais
Je fais trois pas…
La route se tait

La route est noire
À perte de vue
Je fais trois pas…
La route n’est plus

Sur la marée haute
Je suis montée
La tête est pleine
Mais le cœur n’a
Pas assez

Mains de dentelle
Figure de bois
Le corps en brique
Les yeux qui piquent

Mains de dentelle
Figure de bois
Je fais trois pas…
Et tu es là

Sur la marée haute
Je suis montée
La tête est pleine
Mais le cœur n’a
Pas assez..„

Liana Hoffman

Talazul înalt

Cântă drumul
Eu plec, mă duc
Fac trei pași...
Drumul e mut.

E negru drumul
Până în zare
Fac trei pași...
Drumul dispare.

Pe talazul înalt
Eu am urcat,
Mintea îmi e încărcată,
Dar inima nu
S-a săturat.

Mâini de dantelă,
Figurină* de lemn,
Corpul din cărămizi,
Ochii care dor.

Mâini de dantelă,
Figurină de lemn,
Fac trei pași...
Și tu apari.

Pe talazul înalt
Eu am urcat,
Mintea îmi e încărcată,
Dar inima nu
S-a săturat.//

Să nu te cerți cu oamenii mai mult decât cu tine însuți, citează doamna  Eugenia Vodă.
Nici mai puțin, completează invitatul-Cristian Tudor Popescu.




p.s. Tu ce spui?

13 comentarii:

  1. Dupa primele cuvinte pe care le/am citit, mi-am dat seama ca este Cristian Tudor Popescu. Doi oameni deosebiti ai acestei tari, Eugenia Voda si Cristian Tudor Popescu! Nu am vazut emisiunea dar cred ca a fost ceva interesant! Cu astfel de oameni - si cine stie cati or mai fi - parca imi vine sa pun intrebarea - de ce a ajuns Romania unde este astazi?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,am vazut emisiunea,am postat si pe fb atunci cand a fost in direct sau prima data-data :)
    Imi place omul fiindca simt ca ma reprezinta in mare parte. Omul este facut din "bucati" si noi,in mare parte,la televizor, la realitatea vedeam doar o parte din el, partea care reprezinta jurnalistul intransigent. Aproape intotdeauna am fost de acord cu parerile exprimate de el.
    Acum, la Profesionistii am vazut omul si ne place cum gandeste,este un om liber. Omul care nu uraste este liber (ura este o povara pe care o duci ca pe-o greutate...tumorala). E mai bine sa ignori.

    RăspundețiȘtergere
  3. Marycix,
    Poate pentru că într-o societate imorală și mediocră, ca a noastră, inteligența unor oameni este insuficientă pentru a regla răul produs de ignoranța și lipsa de educație a multora..

    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  4. Elise,
    De data asta, am văzut inteligența dublată de profunzimea sufletească.
    A analizat nu doar cu mintea, ci , parcă, mai ales cu sufletul, tot ce există în viața lui, dar și în viață, în general.
    Dialogul între cei doi a fost o reușită!
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu ţinem cont, de foarte multe ori, de astfel de sfaturi. Măcinaţi de contradicţii, arătăm cu degetul spre alţii şi, tot de foarte multe ori, facem din ceartă o stare de fapt. Păcat... Viaţa este mult prea scurtă, oricum.
    Gânduri bune, Gina!

    "Dezbinarea, divergenţa,
    Cearta, vorba în răspăr,
    Duşmănia, disidenţa,
    Strânse toate într-un măr." (Mircea Ionescu-Quintus)

    RăspundețiȘtergere
  6. Ufff, Cris!!
    Așa de încurcate sunt toate pe lumea asta!!
    De n-ar fi fost să fie mărul discordiei..
    Seară bună vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Sunt oameni de viitor; el, aflu azi, este mai tanar decat mine.
    Zic de viitor, deoarece am intuit la ambii idei crestine...; sa ajute un semen, sa nu urasca...
    PS. Se pare ca CTP locuieste la o statie distanta...; cam singur, deci cam... bantuit.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Daurel,
    Aflându-l, așa cum s-a arătat, îmi este mult mai bine!
    Chiar simt că , încă, sunt șanse de mai bine!
    Mulțumesc pentru solidaritate!
    p.s. ați putea să vă întâlniți!

    RăspundețiȘtergere
  9. O melodie superba care va ramane mereu in suflete... e o melodie care face parte dintr-un spectacol in care joc, alaturi de alte melodii ale lhasei. Pe 10 jucam din nou, "Inchisoarea de fete" se numeste; simt ca incep deja sa intru in lumea aceea.
    Multumesc! Ma voi gandi la dumneavoastra.

    RăspundețiȘtergere
  10. Ancuța,
    Tare mult mi-ar plăcea să te văd pe scenă!! Poate veniți și în Pitești!
    Îți țin pumnii!
    Să fii superbă!!

    RăspundețiȘtergere
  11. A fost minunat spectacolul, multumesc! Noi mai jucam si in alte orase, nu doar in Sibiu... am fost pe la Cluj, Galati, Tg. Mures... poate ne vedem intr-o zi ;)
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. E cel mai documentat articol despre Blogger: INCERTITUDINI.
    Bravo!

    my blog: chestionare auto

    RăspundețiȘtergere