luni, 14 noiembrie 2011

nu tot ce ai văzut

  poate să devină amintire...
Copil fiind, în după- amiezile de octombrie/noiembrie, întorcându-mă de la școală- pământurile oamenilor fuseseră luate la ceape-zăream prin curțile câtorva săteni sărăcuți niște grămezi ciudate: părți din tulpini de porumb, smulse din pământ,  puse la uscat.
Li se spunea ștofleci.
 Înlocuiau lemnele de foc, prea scumpe pentru punga deposedaților de pământ.
  Astăzi, din goana trenului, pe un câmp din apropierea  Goleștilor, mi-a atras atenția un grup grăbit. 
O femeie, un bărbat și trei copii-niciunul nu părea să  fi trecut de zece ani-se mișcau ritmic . 
 Scuturau ștofleci. 
Fiecare avea sacul lui. 

Suntem  europeni.
Ai  mileniului III.

22 de comentarii:

  1. Da. Ce are mileniul trei cu prefectura?

    RăspundețiȘtergere
  2. @Mihai,
    Are și cu ștampila primăriei!!
    Lumea civilizată folosește panouri solare, în timp ce țăranul român se întoarce la vatra de lut și la pirostrii.

    RăspundețiȘtergere
  3. E de rău, suntem un tărâm atemporal, vorba prinţului Charles.
    Pe de altă parte, bunicii mei au avut întotdeuna pădure şi, cu toate acestea, în vatra de la bucătărie ardeau adeseori cocenii care rămâneau de la vacă. Tata-mare spunea că nu vrea să taie prea mulţi copaci, pentru că "omul îl culcă la pământ cât ai clipi, dar copacul creşte în zeci de ani".

    RăspundețiȘtergere
  4. Diana,
    Are dreptate, în felul lui de castelan, prințul!
    Maaare dreptate avea bunicul tău,doar că protagoniștii scenei de astăzi nu păreau deloc proprietari de păduri.
    La jumătatea lui noiembrie, copiii munceau alături de părinți.
    Bătea destul de tare vântul..
    Părea o scenă dintr-un film vechi, alb/negru..

    RăspundețiȘtergere
  5. Cateodata timpul pare ca se opreste in loc.Vremuri grele au fost,sunt si vor mai fi pentru multi romani.
    Desi padurea e la doi pasi de noi,lemnul cumparat pentru iarna e foarte scump.Nu ca m-ar deranja,dar cati dintre zecile chiar sutele de "taietori de lemne" mai planteaza un fag,stejar sau orice arbore in locul celui taiat?
    Aici e problema noastra!

    RăspundețiȘtergere
  6. Angi,
    Este absolut adevărat ce spui!
    Pe la alții- austrieci, francezi, italieni- am văzut cum se reîmpăturesc spații întinse, se reîntineresc pădurile existente.
    În Trivale sunt multe hectare total defrișate. S-au construit chiar și case.
    Civilizația își spune cuvântul..

    Seară bună îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Multe nu se fac la noi acum in mileniul III asa cum le fac alti europeni. Cred ca sunt multiple cauzele care fac marea diferenta.... Unele din aceste cauze nu depind de noi!....
    O Doamna Invatatoare se referea intr-o discutie acum cateva zile la cultura lumii antice (romanii si grecii), lectii care sunt la clasa a IV a. Chiar inainte de nasterea lui Isus Cristos in imperiul grec si apoi in cel roman, copiii mergeau la scoala... si ce scoala! Dar copiii de pe teritoriul Daciei la ce scoala invatau atunci? Se intreba Doamna Invatatoare!

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce să ne uităm aşa departe ! Iată Ungaria, ţară cu relief mai puţin generos ca al nostru. O grădină de ţară, plină de verdeaţă. Peste tot pe unde nu sunt culturi agricole sunt păduri tinere, puse de mâna omului.

    RăspundețiȘtergere
  9. Marycix,
    Da, oricât am zice că a vorbi despre moștenire este ceva perimat, sunt multe explicații despre experiența noastră, ca neam .
    Aș zice, totuși, că , vrem, nu vrem, trebuie să recunoaștem că spiritul civic este foarte slab, Există mult egoism, diferențele între polii sociali sunt mult prea mari.
    Parcă zilnic se adâncesc.
    O seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  10. Fiecare, după posibilităţi! Am văzut astăzi, nu mai ştiu pe ce post de televiziune, un reportaj cu o echipă de muncitori români care făcuse adevărate minuni într-o localitate din Germania. Într-un timp record, românii montaseră câteva mii de metri pătraţi de panouri solare. Primarul localităţii din care aceştia plecaseră vrea să-i aducă înapoi, să le dea de lucru. Probabil şi-a dat seama că nu are cu cine strânge toţi ştoflecii de pe câmp.
    O seară minunată!

    RăspundețiȘtergere
  11. Zina,
    Tocmai mi-a venit în minte ”Ardealul „lui Bălcescu-păduri stufoase, în care ursul se plimbă în voie..brazi trufași, ale căror vârfuri mângâie norii, lunci înverzite, câmpii mirositoare- scuze, n-am citat, doar mi-am amintit..ideea era că țara Ardealului, așa cum o știa el , era un colț de rai!
    De ce am ajuns atât de jos??

    RăspundețiȘtergere
  12. @Biliuță,
    Îmi vine în minte, parțial.. un fragment de la lecția de socialism- a tătucului Marx- de la fiecare după posibilități, fiecăruia după nevoi..
    Așa da, viață!!

    Da, mulți români fac minuni în lume, în timp ce pe la noi, ar fi trebuit să caute fier vechi.
    Ori să taie frunze turistice..
    Seară frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  13. Rrumanii au inceput sa caute fier vechi prin Regatul Unit.
    N-au bagat de seama ca duceau fier nou la depozitul de fier vechi.

    RăspundețiȘtergere
  14. Plano,
    Ajungem din nou la poezia clasică„munții noștri aur poartă/ noi cerșim din poartă-n poartă„../

    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  15. Aşa este, Gina, ne-am integrat, am intrat în Europa (ca şi cum nu am fi fost acolo), suntem cetăţeni europeni cu patalama la mână, lipseşte Schengenul pentru ca bucuria să fie deplină, cum s-ar zice pe la Cotroceni sau pe la palatul Victoria care Nu Se Vede. Însă omul de rând trăieşte din ce în ce mai greu, poate mai greu ca niciodată. Suntem cu mizerii în suflet şi cu paiete lipite pe frunte. Iar perspectivele nu sunt deloc îmbucurătoare...

    O zi cât mai bună să ai şi la bună recitire...

    RăspundețiȘtergere
  16. Unele dintre povestile pe care le gasesc aici imi merg direct la suflet tocmai pentru ca ele vorbesc despre o lume pe care am apucat sa o cunosc, cu bune si cu rele. Aceasta este doar una dintre ele si este spusa cu atata simplitate incat nici nu mai pare chiar atat de trista: niste sarmani se lupta pentru o caldura numai de ei stiuta.

    RăspundețiȘtergere
  17. Criss,
    Mi se pare că portretul pe care l-ai8 schițat se potrivește realității-
    „Suntem cu mizerii în suflet şi cu paiete lipite pe frunte. „
    Seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  18. Kid,
    Bine ai revenit!!
    Da, Viața fuge , cu ale ei! Noi- spectatori cam neputincioși..

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu imi sustin punctul de vedere: satele ar fi azi mai bogate daca n-ar fi fost candva colectivizate; un exemplu ar fi Polonia...

    RăspundețiȘtergere
  20. Unii fac focul cu haine vechi, am citit un articol despre oamenii din Moldova care-si cumpara saci de haine second hand la kg din Ucraina, parca pentru ca ies mult mai ieftin decat cu altceva.
    Suntem saraci si iarna se anunta geroasa, cati vor rezista pana la primavara?

    RăspundețiȘtergere
  21. Gabi,
    Nu știu cum să zic- uluitor, îngrozitor..brrr!

    RăspundețiȘtergere