luni, 12 decembrie 2011

dmh_direcția mișcării hârtiilor

De la o vreme, prin ziare și televiziuni,  școala este pusă la zid.
Când a început povestea asta, chiar nu știu.
Câți ani să fie?
Să-și fi dorit cineva  să se întâmple așa, să se fi întâmplat de la sine?
 Uite vezi, chiar nu  am înțeles de ce.
Cu niște ani în urmă, deloc mulți,  ziarele  nu mai pridideau să  vorbească despre olimpicii noștri,  despre succesele școlii românești în lume.
Regretatul om de televiziune-Iosif Sava-aducea în  Serata duminicală cele mai strălucite minți tinere ale școlii noastre.
Să fi plecat  care pe unde?
Aseară, am primit o poezie.
Dacă vrei, cu adevărat, să înțelegi ce înseamnă acele trâmbițate schimbări din interiorul școlii românești contemporane,  citește textul  cu atenție.  Oricare dintre noi are - dacă nu în casă, cel puțin între rude, prieteni, cunoscuți- un   școlar.
Suntem responsabili pentru soarta  viitorului acestei nații, pe care am primit-o integră de la înaintași.
Nu fugi, te rog, ai răbdare , textul pare lung, dar,  în fiecare vers, vei găsi  realitatea din munca și din  viața  profesorului de astăzi.
Poate că , împreună, vom afla o cale.


Școala altfel...

De-abia am prididit să fac
Planificări - o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii, 
Fac parte - ca misionar -
Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii - le organizez,
Serbări - una și una!

Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate... 

Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc... ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez -
În rest, sunt vorbe goale.


Afară-i frig, în casă frig -
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de... jos,
Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele...

Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț -
Testare inițială” -
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.

Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci -
Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.

Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura...

Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română... moartă!

Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E... ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin
Reforma - făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:

”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”//

Acum putem vorbi,  avem  cărțile pe masă.









26 de comentarii:

  1. Învăţământul românesc este pe butuci din cauza unor indivizi care - ascunzându-se în spatele funcţiilor (câştigate politic, de cele mai multe ori) - nu au făcut altceva decât să lovească la temelia ei. Degringolada din învăţământul românesc se repercutează asupra generaţiilor de elevi (unii dintre ei poartă, într-adevăr, o parte de vină, fiind atraşi de cu totul alte activităţi colaterale) de ani buni. Şi nimeni nu ia nicio măsură serioasă pentru a stopa acest declin. Îmi pare sincer rău pentru profesorii demni de tot respectul care doresc într-adevăr să fie DASCĂLI.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ziua bună!
    Nu ştiu dacă a fost un efort conştient de distrugere a sistemului de învăţămînt românesc dar rezultatele, cam asta par să indice.
    Subfinanţarea constantă, politizarea dusă pînă la absurd, desfiinţarea şcolilor profesionale, obţinerea fără efort a diplomelor de licenţă, de masterat şi chiar de doctorat, au fost şi încă mai sunt factorii decisivi care au permis decăderea accelerată a calităţii învăţămîntului.
    Parafrazînd o vorbă celebră, spun: unde carte nu e, nimic nu e!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ajunsesem la un moment dat să-mi fie ruşine să mai spun că sunt profesoară.
    Mi-era silă de toate aceste corvezi de care vorbeşte poezia ta, munci sisifice fără rezultat, fără nicio legătură cu procesul de învăţământ, cu munca la clasă.
    Dacă ceva mergea bine, de ce trebuia schimbat? La asta să mediteze cei care au făcut "experimente" pe şcoala românească.

    RăspundețiȘtergere
  4. Cris,
    Exclud , din start vinovăția copiilor, în limitele normalului. Ei sunt „produsul „ adulților, material, spiritual, moral.
    Auzi, cumva, de luni de zile, vreun lider sindical din învățământ agitându-se în vreun fel , de ceea ce se întâmplă?
    Televiziunile și ziarele își vând foarte bine „marfa„, lumea se uită ca la circ, cei mai mulți dau cu pietre în profesori, tinerii își găsesc de „lucru”, viața curge..

    RăspundețiȘtergere
  5. Tibi,
    Mă voi referi la partea finală a comentariului tău - desființarea școlilor profesionale este de neînțeles, în condițiile în care foarte mulți copii asta ar trebui să facă.
    O societate nu există , nici nu poate supraviețui , dacă nu există- zidari, croitori, fierari, lăcătuși.
    Este drept că nu s-a mai investit absolut nimic în dotarea atelierelor școlare, o spun din ceea ce știu foarte bine.
    În orarul gimnaziilor s-au introdus ore de ”tehnologie„, halal tehnologie- orele se susțin , în cele mai mult siruații de către persoane total nepregătite, zvârlite „ din producție, obligate să-și „desăvârșească „ studiile. Unii sunt de râsul copiilor.
    Între timp, învățământul „superior„ eliberează diplome.
    Revin la acei lideri sindicali, care, din situația de „apărători ” ai celor mulți, au devenit , ușor/ușor demnitari.
    Așa se completează verigile..

    RăspundețiȘtergere
  6. Diana,
    Nu m-am rușinat și n-o să mă rușinez niciodată de statul meu profesional, în ciuda tuturor schimbărilor.
    Ai auzit , cumva, vreun director de școală, vreun inspector revoltându-se că profesorii și învățătorii fac niște corvezi absolut inutile și obositoare?
    Când vin domnii „cu mapa „, primul lucru pe care îl fac este să verifice hârtiile, toată lumea tremură de frica lor.
    Și când te gândești că unii au plecat din aceeași cancelarie..

    RăspundețiȘtergere
  7. Sarut mana, Gina! Mi-e greu sa-mi imaginez cam cat munceste "cel care le stie pe toate", daca un "simplu" profesor munceste atat.Ce rezultate sa se vada, cand "seful statului" (ma scoate din sarite expresia asta, pe care o aud din ce in ce mai des pe la jurnalele de stiri ale Radio-Romania)ii indeamna pe elevi sa nu invete, iar despre dascali spune ca sunt prea bine platiti pentru cat muncesc? Pentru el, munca unui dascal se reduce la numarul de ore de cursuri. Mi-e mila de generatiile care vor veni! Risca sa fie educate de niste dascali croiti dupa chipul si asemanarea politicienilor.
    Doamne ajuta-ne sa nu se intample asa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesant!
    Trebuie doar sa schimbam tot.Curaj avem,vointa este,asa ca doar trebuie sa incepem a schimba si apoi a imbunatatii dreptat si cu rabdare.

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna, Gina!
    Am cules un strop de gând picurat înţelept şi hâtru de Mark Twain. El spunea cam aşa: "Educaţia inseamna totul. Conopida nu este altceva decât o varză care a fost educată într-un colegiu."
    Citisem această poezie acum câteva zile pe blogul unei prietene comune, Elite şi mă mâhnise peste măsură realismul ei.
    Una peste alta, situaţia în învăţământ se înscrie culinar în sezonul rece ce-l traversăm, e tot mai "varză", şi-a pierdut rostul, nu mai pregăteşte tineretul pentru zbor, ci mai degrabă pentru un praznic iluzoriu.
    Este un real semnal de alarmă ce trebuie preluat ca atare şi un imbold ce ar putea acţiona resortul raţiunii din ceasul al doisprezecelea.
    Nu putem "să-nchidem porţile şcolii şi să deschidem în loc şcoala şmecheriei, a ticaloşiei şi-a tembelismului naţional", aşa cum concluziona cu ironie amară Mircea Cărtărescu.
    Cine e veriga slabă din sistemul educaţiei care trebuie să părăsească lanţul?
    Să auzim şi de bine în citadela cunoaşterii!

    RăspundețiȘtergere
  10. Victor,
    Există persoane cu diplome de profesori și Profesori!
    Încă există, despre cei adevărați vorbesc. Cine știe mesrie și iubește ceea ce face va continua să-i învețe pe copii carte, indiferent de câte hârtii se vor cere, îndiferent de salariul primit.
    Dureros este că numărul acestor dascăli este din ce în ce mai mic.
    De aici- vin toate relele- note obținue aiurea, evaluări conform hârtiilor din „portofoliu„, elevi insubordonați, lipsă de interes pentru instituție, dezinteres general..

    RăspundețiȘtergere
  11. @Anonim,
    Bine ai venit!
    Dacă ar fi atât de simplu, ar merge toate bine.
    Problema mea este- ce schimbăm? pe cine, cu cine? Îmi poți spune?

    RăspundețiȘtergere
  12. Pescăruș,
    Eu cred că sunt prea multe verigi slabe, aproape că nu se mai pot vedea cele sănătoase.
    Mă gândesc că și voi, părinții, ar trebui să fiți mai energici, mai implicați.
    Vezi tu, vorbim despre performanță, iar din școală ies mulți analfabeți..mulți părinți cer să li se dea mult de lucru celor mici,deși mulți dintre ei n-ar putea rezolva mare lucru acasă, dacă n-ar fi ajutați, cu meditații, încă din clasa I.
    Sunt prea multe necunoscute, nu crezi?
    Nu spun din auzite..

    RăspundețiȘtergere
  13. 1) schimbare = modul de a preda,mai cu multa "sudoare pe frunte" trebuie.
    2) pe cine? = manualele + unii profesori;
    3) observatie! = meditatii la preturi echitabile!!!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Anonim,
    De acord, cu toate punctele, dar și cu câteva observații-
    Ai dreptate, nu muncesc toți profesorii la fel.Nu există „ceva„, care să- determine să pună pasiune în muncă. Pasiunea o ai sau nu. Nu contează salariul. Eu aș alege profesorii printr-o selecție riguroasă- meseria de profesor este una specială.
    Categoric trebuie să se schimbe manualele, se discută asta de multă vreme, dar nu s-a petrecut nimic.
    Da, există destui oameni, care n-ar trebui să fie profesori..este o problemă dificilă.
    Despre meditații- n-aș vrea să fiu ingrată, meditațiile sunt o realitate, dar nu toși cei care le dau merită să fie profesori meditatori.
    Greșesc foarte tare părinții care își trimit copiii la meditație , chiar dacă știu că fac asta pentru a primi, în schimb, note mari la clasă. O spun cu toată convingerea.
    După o experiență serioasă, cred că meditațiile cu elevii ar trebui să se organizeze altfel.

    RăspundețiȘtergere
  15. Romanul este unic!Stie sa puna suflet in tot ceea ce face.Imi este greu sa cred ca romanii isi bat joc de ceea ce fac,doar sunt razbunatori.Romanii sunt "infometati".Faptul ca unii romani nu au o viata de lux se razbuna pe meseriile lor. E valabil la orice nivel.In primul rand trebuie o analiza psihologica cu subiectul: ce si-ar dori un roman.Dar cei mai "infometati" sunt cei din afara,strainii.Celelalte...specii umane(in sensul bun al cuvantului),pentru ca vor pamantul romanilor.Cum am ajuns la aceasta concluzie?Simplu!De 20ani roamani sunt atrasi in afara,au mai ramas cativa care se pot ingramadi pe undeva,precum cutiile in rafturi.Dar asta nu-i bai!Romanul cunoaste greul,se adapteaz,dar ramanand"pustiirea pustiirii" aceasta tara,intreb si eu...cine se va incumeta a ramane pe frontul razboiului???....ca o data pustiita,ramane front pentru ceea ce e!Nu va va fi orice razboi!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Anonim,
    Este multă profunzime în ceea ce spui, nu mă văd suficient de cunoscătoare să pot răspunde la invizibilele semne de întrebare pe care le deslușesc în vorbele tale.
    Vezi tu, folosești simbolul colectiv, se poate să ai dreptate, deși suntem diferiți.
    De ce pleacă mulți? - și unul dintre fiii mei este plecat.
    Fiecare este stăpânul propriei conștiințe, până la urmă, al propriului destin, fiecare își urmează calea.
    Spuneam, cu nu foarte multe luni în urmă, când discutam aceeași temă, a școlii, din altă perspectivă, că eu , dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot profesoară m-aș face.
    O spun cu toată seriozitatea.
    Niciunul dintre copiii mei nu și-a dorit să devină profesor. Nici nu mi-a trecut prin minte să-i influențez.
    Ce mi-am dorit și am și reușit a fost să-i ajut, cu toată energia mea, să învețe carte. Am reușit!
    Același lucru l-am făcut cu toți elevii mei, n-au învățat toți , este legea firii.
    Știi? eu am încredere tot în școală. Viitorul este al celor ca „știu„!! Ei vor fi câștigați!
    „Câștigați„- fiecare înțelege ce vrea din asta.
    Rămân optimistă, am un optimism moderat.

    RăspundețiȘtergere
  17. Da,ai dreptate!Cei ce stiu vor fi castigati!Dar sa speram ca va fi un loc pentru fiecare.Te felicit pentru faptul ca ai insistat sa fi cu adevarat profesoara!Nu te vor uita niciodata elevii!
    Trebuie sa fim optimisti!

    RăspundețiȘtergere
  18. Gina, aș avea atât de multe de spus, încât prefer să tac, după ce spun doar un lucru: nu cred că există vreo speranță.

    RăspundețiȘtergere
  19. In urmă cu două ore am intrat pe pagina ta. Articolul şi poezia mi-au dat acea senzaţie de furie oarbă ce te cuprinde în faţa neputinţei de a anihila o catastrofă şi-am început să scriu. Şi-am scris, şi-am scris, uitând că nu sunt pe blogul meu şi nici în faţa unor factori de decizie. Intr-un târziu, m-am oprit. Şi eu, dar şi curentul electric, înainte ca eu să dau clikul final. Am văzut în faţa ochilor mult mai negru decât întunericul camerei lipsită de magica electricitate! Acum RENEL a binevoit să ne dea lumina cea de toate nopţile... dar degeaba, fiindcă eu nu mai sunt în stare să mai "sorcovesc" factorii de decizie din învăţământ şi clasa politică vinovată de dezastrul existent în şcoala românească, aşa cum îi "sorcovisem" în comentariul şters de întreruperea de curent. Spun doar că eu consider harababura din învăţământ şi umilinţa la care sunt supuşi dascălii, o crimă împotriva naţiunii, ştiut că pentru a distruge o ţară este suficient să-i distrugi sistemul de educaţie-învăţământ şi sănătate. Avem potenţial, avem-avem-avem, de toate avem, mai puţin înţelepciune, bunăvoinţă şi iubire de ţară la nivel de conducere.

    RăspundețiȘtergere
  20. @anonim,
    Optimiști , dar cu moderație!

    RăspundețiȘtergere
  21. Zina,
    Nimic nu se poate fără speranță!

    RăspundețiȘtergere
  22. Vezi tu, Aurora, noi am muncit în credință, am investit în copii, în mintea și în sufletele lor. Mulți dintre ei sunt aici, acasă, sunt , am convingerea fermă, oameni la locul lor. Sunt părinți și vor pentru copiii lor aceeași școală care să-i lumineze.
    Știi ce spunea deunăzi cineva aici? că trebuie ras totul și luat de la început.
    Eu tot am speranță, tot cred că , măcar părinții copiilor de astăzi vor face lumină în hățișul actual.
    Din totdeauna au fost minți luminate în neamul nostru.
    Eu cred în ele!

    RăspundețiȘtergere
  23. Speranta si increderea porneste din suflet!
    Lumina din iubire!

    RăspundețiȘtergere
  24. "Noua generatie, generatia aceasta frageda cu cat e mai putin educata(prin intermediul scolii, al parintilor,etc.) si indrumata, cu atat e mai usor de condus de catre altii mai smecheri,mai rechini. E foarte convenabil pentru un stat ca poporul sa fie needucat fiindca astfel e posibil sa fie condus mai multa usurinta, dupa bunul plac..."
    Cam asta mi-a raspuns cu amaraciune un profesor cand l-am intrebat de ce scoala este cum este asa astazi...

    RăspundețiȘtergere
  25. Vera,
    Este atât de crud și crunt, în același timp, răspunsul profesorului tău..

    RăspundețiȘtergere