și copacii au dorințe

Cu multe secole în urmă, într-o dimineață verde, pe culmea unui deal, de sub frunze, ierburi și flori, au țâșnit trei mlădițe.

Au crescut, au tot crescut!

Trei copăcei.

 Cu vremea, au ajuns copaci puternici.
Scrutau mândri depărtările, luând aminte în jur. Într-o zi, cel din dreapta zise:
-Lemnul meu este puternic, trunchiul îmi este frumos și drept, ramurile sunt bogate! 
Sigur o să vină un tăietor de lemne, o să mă vadă și o să mă ducă la el acasă. Cu pricepere și grijă, o să cioplească din mine o ladă frumoasă, în care își va păstra toate bijuteriile și lucrurile de preț. 
Cât de fericit voi fi să port o asemenea comoară!
-Nici eu nu sunt mai prejos, așa că n-o să zăbovesc prea multă vreme pe aici. O să vină alt tăietor de lemne, o să mă ducă acasă, și, pentru că sunt atât de puternic, va ciopli din lemnul meu cea mai bună corabie.
 Oameni fericiți și bogați- poate chiar  și regele- vor dori să călătorească pe corabia construită din lemnul meu bun.  
Ce fericit am să fiu!

Al treilea copac asculta înfiorându-și frunzele 
în gânduri.
- Știți ce, fraților, eu nu vreau  să plec  de aici, iubesc soarele, cerul și depărtările. 
O să cresc tot mai înalt, iar ramurile mele  îl vor vedea chiar pe Dumnezeu! 
Rugile  copacilor au fost ascultate.
Într-o zi, au venit trei tăietori de lemne.
–Eu tai copacul ăsta, a spus unul. Îl  vând tâmplarului din sat, o să-mi dea un preț bun. 
-Eu îl tai pe următorul și- l vând altui tâmplar.
-Ee, mie îmi rămâne copacul acesta frumos, îl tai și apoi îl duc la mine acasă.
Primii doi copaci erau foarte fericiți,  în timp  ce fratele lor își jelea soarta. 
După multe ceasuri de muncă, cei trei copaci erau, deja, încărcați în căruțe și duși în sat.

Din lemnul primului copac, tâmplarul a făcut o iesle, pe care a umplut-o cu paie pentru animalele sale din grajd.
Al doilea copac a devenit o bărcuță pescărească, în care n-o să se urce niciodată regele..

Din cel de-al treilea copac, tâmplarul a scos niște grinzi groase, pe care le-a dus în magazia lui întunecată.

Visele celor trei copaci se năruiseră. 
Au trecut anii.
Într-o seară târzie, în grajdul săteanului, au poposit  un bărbat și o tânără femeie însărcinată . 
Ea a născut un prunc frumos, pe care l-a numit Isus.
L-a așezat chiar în ieslea plină cu fân proaspăt. Animalele l-au încălzit cu respirația lor. Au venit  mulți păstori, au îngenuncheat  și s-au închinat în fața pruncului Isus, oferindu-i daruri  minunate.

-Sunt un mare norocos a zis lemnul  din care fusese făcută ieslea.
Eu țin cea mai de preț comoară din toate timpurile!

Au trecut vreo treizeci de ani.
Barca îi purta pe oameni la pescuit. 
Într-o zi, din senin, s-au ridicat talazuri uriașe, pescarii s-au speriat. Unul dintre ei a implorat valurile să se oprească. 
Marea s-a domolit. Pescarul  era însuși Mântuitorul, Mesia.

-Sunt cel mai fericit, a spus lemnul din care fusese construită corabia.
Îl duc pe Regele Regilor!

După ani mulți, al treilea copac sta tot în magazia întunecată.
Într-o zi,  grinzile au fost scoase afară.
Din ele s-a făcut o cruce, pe care cineva  a pus-o în cârca unui condamnat pe nedrept.
Omul trebuia s-o care în spate. 
Biciuit  de către soldați, s-a prăbușit, în vreme ce mulțimea dezlănțuită  arunca pietre și sudalme..

Copacul din care fuseseră făcute scândurile plângea de mila omului, ar fi vrut să fie mult mai ușor.
Crucea a fost înfiptă în pământ, iar pe ea a fost  pironit Mântuitorul. Isus era aproape de Dumnezeu!

-Sunt fericit, a grăit lemnul, îl am pe Dumnezeu aproape.
Isus a murit  pe cruce. Apoi a înviat.

 De atunci,Crucea este cel mai prețuit simbol al creștinismului.

Oamenii se închină , sărută  lemnul sfânt, cerând Domnului iertare, înțelepciune, izbăvire,  ajutor.

Povestea ar avea o morală. Care este aceea?

Fie ca sărbătoarea Nașterii Domnului să vă aducă bucurii, împliniri și multă sănătate!