Într-o zi, un înţelept din India și-a întrebat discipolii:Tinerii au dat fel și fel de răspunsuri.
-De ce ţipă oamenii, când sunt supăraţi?
-Ţipăm, când ne pierdem calmul, a răspuns cineva.
-Dar de ce să ţipi, atunci când cealaltă persoană e chiar lânga tine? întrebă din nou înţeleptul .
-Păi, ţipăm ca să fim siguri că suntem auziți, încercă un alt discipol.
Maestrul a insistat:
-Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?
Înțeleptul i-a lămurit:
Adevarul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, cei doi trebuie să strige, ca să se poată auzi unul pe celălalt.
Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige, din cauza distanţei şi mai mari.//
-Când două fiinţe sunt îndrăgostite, țipă una la cealaltă?
Tinerii se uitau unul la altul..
-Nu ţipă deloc, vorbesc încetişor, suav, a răspuns bătrânul înțelept..
v-ați întrebat-de ce?
Vă spun eu- fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate.
Distanţa dintre ele este foarte mică.
Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar ca îndrăgostiții să se privească, inimile lor se înţeleg.
Asta se petrece atunci când două ființe care se iubesc, au inimile apropiate.//
Privindu-și blând ucenicii, bătrânul a încheiat:
-Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere.//după o idee de Mahatma Gandhi.
Ascultă-l și pe Adamo!
Să ne punem întrebări despre cum vorbim unii cu alții??
Şi după ce ne punem întrebări şi vorbim cîteva zile în şoaptă, iar ni se pare că nu suntem auziţi şi iar începem să ţipăm... De mii de ani, doar asta facem...
RăspundeţiŞtergereOh Gina, superb ai scris! Cat adevar!
RăspundeţiŞtergereMultumesc, am inceput ziua cu un zambet :)
Pupicei si o zi la fel de frumoasa!
Cand am ajuns in Franta, viitorul meu ginere a intrebat-o pe fata mea:
RăspundeţiŞtergere"De ce va certati?"
"Nu ne certam, discutam?"
"Dar de ce tipati asa?"
...................................
Acum simt si eu asta!
Cand ajung in Romania realizez ca aproape tipam unii la altii.
Oare de ce?
Eu nu am raspuns dar poate ca limba noastra are in ea "caracter" ca sa nu zic violenta. Nu stiu daca ni se potriveste intelepciunea lui Mahatma Gandhi! Ce zici?
Cand strigi, esti plin de tine. Te chinuie o tensiune interna. Inima iti este blocata, nu mai simte nimic, poate doar un sentiment ciudat ca tu controlezi totul. Si uiti ca iti trece viata.
RăspundeţiŞtergereAr fi bine daca am reinvata sa fim copii.
Tibi,
RăspundeţiŞtergereAdevărat grăiești !
Suntem uituci ? sau chestia asta face parte din noi, că prea semănăm, mă refer la noi, ca neam.
Cum se spune? "Cine poate să-şi stăpânească limba e stăpân pe toată fiinţa sa"?
RăspundeţiŞtergereAzi e la modă să te impui cu orice preţ, e destul să urmărim o emisiune la televizor - ceartă, nimeni nu ascultă ce spune celălalt, fiecare vrea să aibă ultimul cuvânt - de acolo ne luăm modelele.
adevarat...
RăspundeţiŞtergeresi foarte frumos!
Mi-a bucurat sufletul această povestioară...
RăspundeţiŞtergereDiana,
RăspundeţiŞtergereN-am făcut decât să adaptez un text semnat Mahatma Gandhi la felul nostru de a vorbi.
Seară bună îți doresc!
Cita,
RăspundeţiŞtergereAvem o limbă frumoasă, cu nimic mai prejos decât franceza sau italiana.
Deosebirea o face educația.
Și italienii vorbesc tare și precipitat.
La noi se vorbește mult și mult mai tare decât prin alte locuri pe unde am fost. Mă gândesc că noi, ca oameni, suntem mul mai deschiși- se înfiripă rapid conversații cu vecinii. Ce am mai constat eu este că în metrou, în alte țări, cam toată lumea citește, la noi , se vorbește.
Am găsit cevacare m-a întristat- dorința unor români plecați de a nu fi recunoscuți îmbracă atitudini de neacceptat-
„La un picnic, pe malul unui lac din Ontario, o fetita de zece ani striga: "Mama, mama! Am gasit o broasca!". Atentia tuturor (circa 50 de romani emigrati dupa 1990) este atrasa nu de strigatul copilului, ci de replica mamei, o femeie de vreo 30 de ani, imbracata intr-o rochie visinie: "Cretino, ti-am spus sa nu mai vorbesti romaneste! Tu esti acum canadianca, idioato. Speak English to me, you, stupid country-girl (vorbeste-mi englezeste, taranca proasta)!". Petrecerea s-a intrerupt ..„
Cred că toate țin de educație..
Seară bună!
Violeta,
RăspundeţiŞtergereCiteam undeva, cu multă vreme în urmă despre atitudinea femeii care, maltrată de către bărbat, își varsă nervii pe cel slabi, adică pe copii. Rezultatul este dezastruos.
Bine ar fi, dacă toți ne-am controla vorbirea, gesturile, atitudinea.
Mulțumesc!
Diana,
RăspundeţiŞtergereSpunem că tăcerea este ca mierea..dar și că tăcerea este un răspuns.
Eu cred că moderația este de aur1
Seară bună!
£avi H.,
RăspundeţiŞtergereÎncântată!
Vera,
RăspundeţiŞtergereCred că ne-ar fi mai bine tuturor, dacă ne-am proteja, folosind un ton potrivit în toate împrejurările. Avem, totuși, o limbă romantică!! Cuvântul „dor„ nu se poate traduce în nicio altă limbă!!
Cât de minunat sună!
In orice limba poti tipa sau vorbi urat,totul tine de educatie si autoeducatie!
RăspundeţiŞtergereO seara minunata tuturor!
@Anonim,
RăspundeţiŞtergereAdevărat și educativ!
Mulțumesc!
Dorinta romanilor de a nu fi recunoscuti are multe aspecte si e mult de discutat. Ea nu are nici o legatura cu emanciparea sau cu dorinta de parvenire. Aici sunt experiente foarte speciale! E un subiect sensibil si trebuie sa fii in afara granitelor ca sa intelegi.
RăspundeţiŞtergereEi de romani se feresc! Acum ramane de comentat si de ce?
Cita,
RăspundeţiŞtergereSigur că problema este complicată.
Recunosc- n-am discutat-o niciodată, nici cu fiul meu.
Nu am un răspuns.
Da,corect!Si totusi sunt multi romani,in afara,care au muncit mult,se afiseaza cu nationalitatea lor si nu le e rusine ca sunt romani.
RăspundeţiŞtergere@Anonim,
RăspundeţiŞtergereSigur!
Fiul meu este unul dintre ei!
Apoi, am mulți foști elevi,specialiști renumiți, oameni care nu-și ascund naționalitatea.
Ca să rămânem la vorbitul tare în orice împrejurare, părerea mea este că se datorează lipsei de educație în sensul autocontrolului. Părinții și bunicii, profesorii , cei care apar la tv și alții sunt proaste exemple, care, deîndată ce nu este ceva pe placul lor, încep să țipe. Ce să învețe copilul?... Firește, există și excepții, dar puține.
RăspundeţiŞtergereSunt multumita, totusi ca, in ciuda tuturor disputelor pe care le-am avut, pe diferite tonuri, cu semeni de-ai mei, nu m-am indepartat de propria-mi inima atat de mult, incat sa n-o mai gasesc! :)
RăspundeţiŞtergereDa, este necesar să credem cu adevărat în ceea ce spunem, oar cuvintele noastre să exprime ceea ce gândim. Altfel, ele devin goale de conţinut, circulă prin lume ca nişte oameni goi pe dinăuntru. Uneori este mult prea târziu pentru a mai repara ceea ce s-a stricat prin intermediul cuvintelor spuse prea repede... Un autocontrol este absolut necesar, chiar dacă ne mai ia şi valul, din când în când, iar cuvintele vin unul după celălalt, cu o viteză uimitoare, în sensul cel mai râu al... cuvântului.
RăspundeţiŞtergereGânduri bune, Gina, ţie şi musafirilor tăi!
Intram in viata cu un tipat,mai tarziu invatam ca
RăspundeţiŞtergere"vorba dulce mult aduce", ca "tacera e ca miera".
Totul tine de control.Poti tipa cand esti furios,
poti tipa si de bucurie.Depinde de atitudinea fiecaruia,de educatia fiecaruia,de starea de moment a fiecaruia.
Numai cand murim,murim in tacere...
Sarut mana, buna dimineata Gina!
RăspundeţiŞtergereMa gasesti la fereastra pana pe la 10.
Educatia sa traiasca! Aferim! :))
RăspundeţiŞtergereHugo are perfecta dreptate,cu un cuvant poti cladi o lume intreaga,sau sa o distrugi!Istoria confirma!
RăspundeţiŞtergereAdamo,o muzica mult prea rafinata pentru civilizatia de astazi obsedata de forta,putere,,show,divertisment,decibeli multi,efecte pe sintetizatoare,bliz-blizuri si lumini colorate de tot soiul...hm...se pare ca alimentatia asta cu prea multe eeeeee-uri ne-a afectat perceptia vizavi de naturaletea lucrurilor,de ritmul ei calm si firesc menit sa aduca pace si mangaiere sufleteasaca...o muzica inversunata ce rasuna a hormonie nu armonie!!!
M-am intors! Deocamdata nu pot intra.
RăspundeţiŞtergereZina,
RăspundeţiŞtergereAi dreptate,- tot mai mulți adulți încalcă normele dialogului.. Asta se petrece , mai cu seamă, în emisiuni televizate, prin adunări, ședințe..greu de înțeles rostul dialogului, care se transformă în cor, pe toate vocile.
Seară bună!
Gabriela,
RăspundeţiŞtergereCe frumos!! Să-ți găsești „inima„ la locul ei!
Seară bună să ai!
Cris,
RăspundeţiŞtergereCe pot să spun este că , dacă nu mă pot pronunța într-o problemă, prefer să tac.
Seară frumoasă!
manuela,
RăspundeţiŞtergereAi cuprins în câteva rânduri experiența unei vieți de cuvinte!
Mulțumesc frumos!
Virus,
RăspundeţiŞtergereBine spui!
Seară bună!
@Modart,
RăspundeţiŞtergereS-ar cam potrivi dictonul- De gustibus et coloribus non disputandum!
Mulțumesc frumos !
Nu ar fi o scuza,eu am o vorba: "Gusturile nu se discuta ,dar se educa!!!"
RăspundeţiŞtergereNici eu nu am avut gusturile cuvenite in anumite privinte,dar m-am autosesizat discutand cu altii pe anumite teme,si cu timpul mi-am schimbat total perceptia.
Ceea ce candva nu-mi atragea atentia in mod deosebit,astazi chiar ma minuneaza si regret timpul pierdut.E loc de schimbare!Cred ca se poate!Doar ca trebuie sa fim mereu pregatiti sa primim...aici lucrurile se complica.
@Modart,
RăspundeţiŞtergereCategoric! Ai dreptate!
Învăț tot timpul. Nu mă rușinez când mă poticnesc, întreb. În vreo două trei situații, n-am putut să-mi aflu liniștea , pentru că nu oferisem corect niște informații, am învățat să-mi cer scuze, chiar de la persoane fără experiență.
Grav este când se intră cu bocancii în sufletul omului..
O zi frumoasă îți doresc!