luni, 31 octombrie 2011

între furci (caudine)

Față în față. 
Patru etaje,  ei, patru, noi.
Ei, două scări, noi, trei.
La parter, și-ntr-o parte și-n cealaltă, știi   genul ăla, fără vârstă,  ochii în toate colțurile, deget arătător, mereu în mișcare, cine le-o fi nimerit, numai Dumnezeu știe.
Interese absolut identice- știrile.
De orice fel. 
Mereu proaspete.
De când pe-a lor  a lovit-o gripa, a noastră- trening verde praz,  șorț de bucătărie  în pătrățele mov- este răspunzătoare cu tot ce mișcă.//
Vai de facultatea lui făcută la calculator- este vorba despre recenzor, auzi și dumneata- m-a prins  chiar la intrare, de fapt, mă pândea de când am plecat , cum să iasă fiecare apartament cu altă suprafață? cică el scrie ce-i spune omu
Dinoaica  de la patru l-a făcut praf, praf l-a făcut, cică  i-a spus fi-so din Spania să nu dea codu,  ea l-a spus din prima ,a stat lângă el, uite aci , pe banca asta,  cum lângă cine, lângă   Iulică, ăsta  cu hârtiile, a făcut facultate, auzi, pe internet,  foc nevoie să-i șteargă codu.
L-a șters. 
Două ceasuri l-a așteptat ieri  aici pe bancă, cu buletinu-n mână, să-l scrie iar, cică  ea n-are  bani de amendă, e, n-are, minte, că mereu o caută poștărița, ce, parcă  eu nu văd?
Toată ziua au fâțâit ușa, că o să se strice și interfonu, mata să nu crezi că eu pun pietroiu când vreau să aerisesc, baba, vecina mata, îl pune,   cum n-o știi, o știu, cum să n-o știu, îndrăznesc eu să scot o vorbă, bine că  a luat-o sor-sa, ați scăpat, vă era și frică să nu uite gazele aprinse, cum să nu vă înțeleg? I-a trecut ăleia  apartamentu, s-au mutat doi tineri, el e cântăreț la biserica nouă, aia cu turle de aramă, o fi student, are barbă, salută frumos, nu ie obraznic ca ăsta de la le unu, care  dă cu picioru-n ușă , când vine  noaptea, de unde vine nu știu, că servici n-are.
 Auzi , dumneata, s-o mări impozitu, d-aia ne-o fi  cerut  suprafața apartamentului, eu am zis-o  din burtă, n-am stat să măsor,  știi ce-mi spuse madam Ivan- cică  nici două apartamente nu seamănă  ca suprafață, ea a vrut să  scrie garsonieră, da recenzoru știa că la noi  sunt doar apartamente, a prins-o cu minciuna.
Aoleu, uitasem de ce v-am oprit- fata asta de la doi, Lili,  e-n luna treia, nemăritată,  la treișnouă câți are, ar fi trebuit să-și ducă copilu de mână la școală...păi ce , nu ie nimic de capu ei, dacă s-a încurcat cu pletosu, cică vinde mașini aduse din Germania, cum le-o fi aducând nu știu , că nici carnet n-are, nu mai vine, o văd mereu singură, s-a gălbejit de tot, de , n-are mamă, n-are tată, le-a făcut parastasu de doi ani, eu i-am făcut coliva, că mi-a fost milă, i-am pus scorțișoară de la mine, o  aveam  uitată  într-o pungă.
Hai că  v-am făcut capu mare, poate aveați treabă, mă duc să dau drumu la televizor. Îmi place rău de Mircea, cum îi mai zice, nu nebunu  cu presa, ăl de umbla în  caravană, nu știți a venit și la  noi în cartier,  hai că trebuie să știți, profesoara aia slabă , înaltă, supărată cu  polițistu, care i-a adus o căruță de trandafiri, au făcut și nuntă, că el abia terminase divorțu, frumoși rău, și ea, și el , vedeți că v-ați adus aminte?
Hai că-l știi, bre, așa, Mircea Radu..
p.s. tu de unde afli știrile?

duminică, 30 octombrie 2011

”paradis „ vine din persană

  La sfârșit de săptămână,  să ne aducem aminte  de poveștile  scrise,  în vremea  când aveam puțini prieteni, ne îndeamnă Tibi.
Am ales o poveste de duminică.
O ghindă cade dintr-un stejar bătrân, prinde rădăcini și crește, ajungând , la rândul ei, un copac puternic..”

 uite-așa de puternic, cum sunt eu, adaugă, hotărât,  nepoțelul meu  , umflându-și pieptul  prin tricoul  subțire.
Buni, ce este stejarul?
Citim , povestim… o ghindă  cade pe pământul reavăn,  încolțește, crește un copăcel..și tot crește..//

În ghindă încep toate speranțele viitorului uriaș arbore, întregul său  crez.. Își dorește într-atât să   fie puternic, să învingă toate opreliștile, încât grăbește ghinda să prindă suflet, să-și dorească să scape din ermetic,  să încolțească, și , de la nimic,  să ajungă la coacere deplină, la maturitate.
Stejarul este unic!
El creează sămânța, ghinda, din care   țâșnește  firicelul,  privind către cer.//
Se zice că paradis vine din persană, înseamnă  grădină, înconjurată de ziduri.//

Indiferent  unde/când/cum/cine suntem-nimeni  nu poate decide ce să simțim..
Toți oamenii mari au fost  mai întâi copii( dar puțini își mai aduc aminte). Antoine de Saint-Exupery.
p.s.ce zici?

sâmbătă, 29 octombrie 2011

fără binoclu



 Dincolo de fereastră,  holteiul octombrie se alintă rebel, în ștrengăria-i copilărească.
Cu degete lungi de pianist îndrăgostit , plouă din plete șuvoi  copt de chihlimbar crocant,  stropit discret  cu   zahăr ars.

 În mers  de trubadur , risipește printre crengi  fire lungi de roșu fistichiu,   atinge tandru codițele  frunzelor  scăldate în lacrimi reci de brumă. Se face nevăzut. . .
Trezită cu noaptea în cap,  de sub pleoape grele de reverii,  strada alunecă printre oameni și vise. 
Șterge în fugă  năsucuri de copii guralivi, bălăngănind ghiozdane doldora de  povești cu bastonașe, alune și urși.
Faruri grăbite, fete cochete, blugi și berete.
Indiferent, un câine și-a lungit de tot cerceii din urechile   verzi..
 Zadarnic așteaptă covrigi.
Clipește  bleg.
  Îi este egal, dacă lumea se duce sau vine.
 Dimineața, aromată  ca o ceașcă de cafea bună, rămasă pe masa  din balcon,   râde în crâmpeie de cer albastru.  
 Printre nori, se arată o  frunte de soare  cu dinți.

 Sprijinit în cot străveziu,  și-a pus cozoroc dublu. 
Mi-e dragă clipa!
 Aș fi vrut să fiu cu tine!

Obs.  Am însăilat, în mare grabă,   duzina  împrumutată de la psi


p.s.  ce spui?

vineri, 28 octombrie 2011

„știi că dorm

 cu puloverul pe mine?”
 Sebastian Papaiani, actor, 75 de ani,  invitat astă seară, 28 octombrie, într-o emisiune TV  .aici
 și aici 


Talentul e ca banul. Îl ai. Sau nu. Sebastian Papaiani.
p.s. tu ce spui?

orice minune

durează trei zile.
Așa spune o vorbă.
 Zilele trecute, și mai cu seamă, în seara de marți, 25 octombrie,  ne-am simțit europeni. 
Demni, eleganți, atenți, frumoși, politicoși, respectabili,  cumsecade!
Ne-am entuziasmat, am lăcrimat, am uitat de rele și de lipsuri. Ni s-a semnat  un act de bună purtare. 
Cineva spunea că a suferit , când a văzut că mașina în care urcase Regele Mihai a părăsit zona Operei.
Dispărea magia!
 Viața revenea în matca ei. //
Astăzi, un  bărbat, consilier județean,  a fost scos  din sală, cu scaun cu tot,  din prezidiul  ședinței . 
Nu cunosc  motivele unei asemenea reacții , nici ce ar fi putut spune acest domn, încât  să  să fie nevoie să i se aplice un asemenea tratament.
Mă gândesc  ce și cât înseamnă, de fapt, omul pentru om..
Omul nu știe mai mult decât celelalte animale; știe mai puțin. Ele știu ce au nevoie să știe. Noi nu. 
Fernando Pessoa, Cartea neliniștirii.

p.s. tu ce zici?

joi, 27 octombrie 2011

viitorul sună bine

Până la urmă, vrei, nu vrei, tot dai cenepeul recenzorului- unde-i lege, nu-i tocmeală.
Ai auzit cât este amenda, așa că înghiți în sec și taci.
Înțelesesem că , printre altele, prin acest recensământ s-ar urmări o mai sigură evidență a numărului rromilor.
Aș! declararea etniei este opțională.
Mai spune ceva. //


Asta sigur o să te bucure- ești în siguranță!//
sursa-mail.

Clientul - Alo, bună ziua, doresc să comand două pizza.
Telefonista - Mulțumim că ați sunat la Pizza Hut. Puteți să-mi dați
numărul dvs. de identitate (NIDN - national ID number), domnule ?
Clientul -- Numărul meu de identitate națională... da, un moment.
6102049998-45-54610.
Telefonista - Mulțumesc, dle X. Văd că locuiți la1742 Meadowland Drive și aveți tel. 494-2366. Telefonul dvs. de la serviciu la Lincoln Insurance este 745-2302, iar numărul de celular este 266-2566. Adresa de e-mail este xson123@home.net. Corect?
Clientul - Mmda.. Da' de unde aveți toate informațiile mele?
Telefonista - Suntem legați, ca orice companie, de HSS.
Clientul -- HSS, ce drăcovenie mai este și asta?
Telefonista - Suntem legați electronic de HSS, domnule.
Clientul -- (oftând) Asta e. Vreau să comand doua pizza, Special
All-Meat.
Telefonista - Nu cred că este o idee prea bună, domnule.
Clientul - Cum adică? Este vreo problemă cu pizza cu carne?
Telefonista - Domnule, analizele dvs. medicale arată că aveți tensiunea arteriala crescută și un colesterol destul de mare. Conform dosarului medical, compania de asigurări nu vă permite alegerea pizzei cu carne.
Clientul - Ceee ? Sș atunci ce-mi recomanzi?
Telefonista - Ați putea încerca Pizza cu Soia, care are procentul de grăsimi foarte scăzut. Ar trebui să vă placă.
Clientul - Ce te face să crezi că o să-mi placă?


Telefonista - Ei bine, văd aici pe monitor că săptămâna trecută ați fost la bibliotecă și ați citit o carte de Rețete Culinare cu Soia.
Clientul - Bine, bine. Dă-mi atunci doua pizza- mărime pentru familie.
Telefonista - Da, mărimea este potrivită pt. dvs., soție și cei patru
copii, iar ceea ce rămâne puteți să dați celor doi câini. Totalul dvs. este $49.99.
Clientul - (strigând în casă) Nevastă, adu-mi, te rog, credit cardul!
Telefonista - Îmi pare rău, domnule, dar trebuie să plătiți cash. Credit cardul dvs. este blocat pentru depășirea limitei.


Clientul - Dau o fugă la o mașină ATM și voi scoate niște bani înainte să ajungă pizza la mine la ușă .
Telefonista - Îmi pare rău domnule, dar nici asta nu va fi posibil. Văd aici că nu aveți niciun ban în contul dvs.
Clientul - Da , bine, n-are nimic. Trimite pizzele și găsesc eu niște bani în casă, până ajunge. În cât timp îmi vine pizza?
Telefonista - Suntem puțin în întârziere, aș zice cam 45 de minute. Dacă vă grăbiți, puteți veni dvs. până aici să ridicați personal comanda, după ce faceți rost de bani. Pe de altă parte, este puțin mai jenant să cărați pizza pe motocicletă.
Clientul - Da de unde știi că merg cu motocicleta?
Telefonista - Păi scrie aici la informații despre vehicul. Ați avut o
mașină care v-a fost luată de compania de împrumut, pentru că nu ați achitat ratele la timp . Alături scrie că Harley-ul dvs. este cu plata la zi și în plus i-ați umplut aseară rezervorul cu benzină.
Clientul --


Telefonista - V-aș sfătui sa fiți atent cu vocabularul, ca să nu o pățiți din nou. Văd că ați fost arestat, pentru că ați înjurat un polițist, apoi judecătorul cu care v-ați certat v-a dat 90 zile de pușcărie. Văd că de-abia v-ați întors în societate de câteva zile și asta este prima pizza pe care o comandați.
Clientul -- . (fără cuvinte)
Telefonista - Mai doriți altceva, domnule?
Clientul - Da, am un cupon pentru o sticlă de 2 litri de Cola, gratis.
Telefonista - Îmi pare rău, dar trebuie să citiți mai bine. Pe cupon și în reclama noastră scrie că persoanele care suferă de diabet nu se califică....



p.s. tu ce spui?

miercuri, 26 octombrie 2011

puterile lumii

 sunt trei-inteligența, forța și fericirea.
Arthur Schopenhauer.
Rareori, ca profesoară, mi-am făcut timp să mă gândesc cât îi ia unui elev să-și facă temele la obiectul meu, la celelalte, și mai rar.
 Parcă aș zice că  n-am depășit măsura.
Asta o spun acum , după ce văd ce fac alții.

 Astăzi am avut temă,  nu a mea , neapărat, a cuiva, dar știi cum este când promiți. 
Și pe deasupra să mai fii  și de încredere
Ce mai tura/vura,  un fost elev, licean de o lună,  la cel mai tare colegiu din oraș, speriat de  - o să vă las repetenți pe toți,  rostit pe toate  scările sonore posibile , în fiecare oră de limba română, dezarmat total, mi-a încredințat tema- Realizează câte o compunere de șapte/opt rânduri,  despre Rai, în stilurile funcționale ale limbii: științific, beletristic, bisericesc, administrativ, publicistic, colocvial.
 Îți dai  , dumneata , seama, că prea ușor nu mi-a fost.
Fără bibliografie. 
Am tot căutat.. 
Și uite așa,  ieri și astăzi, am tot citit din: Biblia, Dicționar de mitologie, de Victor Kernbach , Arthur Schopenhauer-Viața, amorul , moartea, Stephen  Hawking-Universul într-o coajă de nucă. Părintele Arsenie Boca, Mărturisiri. .
 Cu chiu , cu vai, am terminat. 
Nota o aflu mâine seară.// 
Pentru a deveni toleranți cu vederile altora, opuse vederilor noastre, pentru a privi cu înțelepciune contradicțiile  este suficient să ne reamintim câte opinii diferite, chiar opuse am avut, în mod succesiv, asupra aceluiași subiect-Arthur Schopenhauer.
p.s. tu ce spui? 


marți, 25 octombrie 2011

25 octombrie-reflexiv activ



Când am făcut pozele, pentru copiii britanici era  ultima lor zi de vacanță.
O dimineață cețoasă.
Nu știu de ce , de sus, de pe muchia dealului, m-am gândit la Cetatea Neamțului .
La plăieși.
Și la copiii din școlile noastre.
Erau acolo, printre artiști  și  excursioniști de pe toate meridianele lumii, mulți copii.
Trăiau  și învățau istoria la timpul prezent!

Nu spun așa, ca să mă aflu în treabă..le-am privit ochii, obrajii, mânuțele.
Învățau cum să mânuiască sabia, scutul, arcul, cum să calce demni.

Alții, așezați turcește, în jurul artiștilor învățau  versuri din piese celebre cu mesaj istoric.
Castelul Warwick-cel mai conservat castel din Marea Britanie!




Astăzi este Ziua Armatei Române!
Prilej de a le spune La mulți ani! tuturor prietenilor care poartă  pe umeri și în suflete simbolurile  luptei și onoarei.
Majestatea Sa,   regele Mihai,    și-a  serbat  ziua de naștere,    adresându-se parlamentului țării.
În câte școli, în clipa asta, inimile școlarilor bat în consonanță cu istoria ?






p.s. Tu ce spui?

luni, 24 octombrie 2011

repede!

Spovedania unui profesor de limba romană
sursa-mail; sau e-mail.

I-am spus unei domnișoare la un meeting ca aș prefera să vorbim în româna.
M-am dat mare și i-am mărturisit ca sunt profesor de limba română, așadar, mă deranjează barbarismele. Am rugat-o să nu folosească termeni din engleză, acolo unde există un corespondent în limba romană.
S-a uitat la mine, pentru câteva secunde, cu o privire de automat de cafea și mi-a spus: Come on! I hate you.
Nu mai știu ce am discutat la întâlnire. Cert e că am plecat trist. Nici nu mai știu dacă am citit meeting reportul primit pe e-mail. Oricum n-aș fi înțeles nimic.
Sunt un loser care se încăpățânează să gândească românește. 
Să asculte muzica românească de calitate. Celelalte Cuvinte, de exemplu.
Când îl aud pe regretatul Florian Pitiș recitând versuri din Fără cuvinte , îmi dau lacrimile. Și realizez că este un mesaj excelent pentru cei ce masacrează limba română:
Tristețea cea mai mare este că, așa cum bine observa un comentator pe un forum, am înlocuit limbajul de lemn din perioada comunistă cu un alt limbaj de lemn. Limbajul de lemn din perioada corporatistă.
Din zece tineri cu care interacționez, în special din marile companii, nouă îl folosesc. Din acești zece tineri, nu aș angaja mai mult de 2 să lucreze pentru compania pe care o conduc. Sunt project manageri, dar, în esența, nu pot purta o discuție coerentă. Nu pot identifica etapele unui proces simplu. Nu pot redacta un mesaj cu început, cuprins și încheiere...
Sunt produsul unui sistem educațional falimentar. Produsul unor companii ce au nevoie de roboți, nu de oameni. Afacerea este atât de mare,  încât, de multe ori, merge de la sine. Iar dacă dă faliment, nu sunt de vină oamenii din interior, ci piața. Oamenii din exterior.
Dacă nu folosești jargonul corporatist, nu ești profi. Punct. Nici cool nu ești. Încă o dată, punct.
Poți să ai doctorat la Harvard, dacă te încăpățânezi să gândești și să scrii în română, ești un loser. Come on. 
Nu te va accepta nimeni dacă refuzi să strecori în comunicările tale câteva trendy, catchy, well. Așadar, ai învățat degeaba.


În civilizația fumului, trebuie să dai senzația că te pricepi.
Let's face it, nimeni nu va avea timp să te ia la bani mărunți. Să vadă că din tine, după ce ești scuturat bine, nu rămâne nici măcar o monedă de folosit la cărucioarele din supermarket.
În lumea rapidă, reală sau ireală, cea mai tare exprimare este, de departe: Vino la petrecere cu the significant other
Mi-a luat o oră să aflu că este vorba despre parteneră. Adică soția, prietena, iubita, logodnica, amanta.
M-am încins și am uitat cel mai important lucru: în fiecare articol trebuie să fii focusat pe ceva. Iar eu sunt confused
Așa cum sunt tot mai mulți oameni. Oameni cu care interacționez zi de zi.  
Am decat o idee about that. Hai so let it go
Când primesc o astfel de... exprimare încep, instantaneu, să plâng. Caut emițătorul pe LinkedIn și aflu că a terminat un Master în Comunicare și Relații Publice.
Lucrurile sunt clare: profesorul său de română din școala generală trebuie demis. Cum a terminat liceul, facultatea, masterul?
Come on! 
Până să pun mâna pe telefon și să sun la Ministerul Educației (să-l demită pe profesor), mai primesc un mesaj:
Tu nu vezi ca ai o problemă de mindset? Whatever. 
Intru in panică. Ce naiba să am la mindset, că ultimele analize mi-au ieșit bine. Mă întristez și un sfert de oră nu sunt bun de nimic. Am o mare problemă de mindset. Cu sufletul zdrențe caut pe Google. Aflu că mindset înseamnă mentalitate. Mă liniștesc.
Trăiesc atâția oameni în lume cu probleme de mentalitate, încât unul în plus sau în minus nu mai contează. Trăim într-o civilizație rapidă. Ceea ce în urma cu 50 de ani se întâmpla în luni, acum se întâmplă în secunde. În consecință, suntem tot mai superficiali.
Vrem sa cunoaștem totul, dar nimic în profunzime. Dacă nu știm ce s-a întâmplat în lume în ultima oră , avem o senzație de insecuritate.
Muncim repede, mâncăm repede, iubim repede ,  murim repede.
Timpul nu mai are răbdare.
Pentru că suntem evaluați de oameni repezi, suntem obligați să aruncăm mult fum. E mult mai dificil să stam să le arătăm cât de competenți suntem. Cât de profunzi suntem.
De cele mai multe ori, nu suntem, să fim sinceri, nici competenți și nici profunzi. Pasăm repede vina pe altcineva, ne acoperim de e-mailuri, mușcăm cu pofta din primul picior care vrea să ne lovească.
Sau despre care avem senzația că vrea să ne lovească.
Sedințele sunt veritabile scene de luptă. 
Al Treilea Război Mondial este o glumă pe lângă ce se întâmplă, în fiecare zi, în marile companii.
Dar societatea avansează.
Se fac profituri iar piendelul arată bine. Ce e acela piendel? 
Come on, it's about profit and loss.
Sunt absolvent de liceu cu profil real. In clasa a X-a, profesorul meu de matematica a murit. A fost înlocuit de o profesoară care avea un singur merit: era fata unui inspector școlar. 
Total nevinovată. 
Dacă nu ai chemare sa fii profesor, nu are sens să devii unul. 
Te chinui pe tine și chinuiești generații întregi de elevi.
De la matematică, m-am reorientat spre prima iubire: limba si literatura română. Așadar, de fiecare dată când văd cum limba română este masacrată, sufăr organic.
Nu înțeleg și nu voi înțelege niciodată de ce un mesaj de genul  
Trebuie să semnam asap! E pressure mare!
nu sună la fel de explicit așa:
Trebuie să semnăm cât mai repede. E presiune mare
Obligați să învețe romgleza, din cauza numărului mare de expati, mulți tineri români, de regulă corporatiști, uită să delimiteze clar mesajele: când scrii în engleza, scrii în engleză.
Iar când scrii în română, surpriza, scrii în română!  
Trebuie să semnăm asap! E pressure mare!//


Așa se încheie un mesaj primit, prin e-mail, acum câteva minute. Recitesc conținutul ca un profesor ratat ce sunt.
Gasesc 4 greșeli grave de limba română.
Dar, come on, what's the point?
În civilizația fumului, important este să dai senzația că te pricepi.
Dacă te uiți cu atenție sub ambalaj, produsul uman e, de cele mai multe ori, putred.//
p.s. tu ce zici? 

Voiam să pun și muzică-Celelalte cuvinte- m-am răzgândit.


duminică, 23 octombrie 2011

nu-ți pierde niciodată naivitățile

  și temerile delicate, nu-ți fie rușine  de ele, pot fi cea mai  sigură avuție.//

Poți avea lucruri frumoase, pentru că te naști cu ele; sau , pentru că muncești pentru ele.

Poți obține lucruri frumoase, cumpărându-le.
Cu orice preț.
p.s. cum o fi (mai) bine?

voiam

 o duminică liniștită,  plăcintă cu mere, must, cum doar freru meu știe să pregătească,  și muzică blândă. 
Mă gândisem și la o dedicație specială,   pentru toți musafirii zilei , oricum, nu renunț..
Chestia este că vine omu  cu recensământul, a venit și vineri seară, l-am refuzat politicos, nu de alta, dar este cineva din  apropiere, cum stă , domle,  treaba? el , la vot cu ștampilele,  îi știu de atunci preferințele politice, tot el la recensământul populației din bloc, nu tu, mapă, nu tu,  ecuson, lumea îl strigă  ca acum treizeci și de ani, când intra cu bicicleta în câte un perete.
Adică  să știe  el cnpeul tuturor vecinilor? prea de tot!..
Am mai citit pe ici, pe colo, m-am sucit, m-am răsucit, soțul zice că  prea iau (toate) lucrurile în serios.
p.s.tu ce zici?



Un dar din partea lui Andi




sâmbătă, 22 octombrie 2011

casa fără număr

Solzișori mărunți  de pietre albe sclipesc  în bătaia    asfințitului .
Aleea îngustă se oprește brusc, în pragul ușii cu  inserții  ciobite,  în formă de conuri.
Cu mers de felină  leneșă, seara împrăștie , în mănunchi, raze lungi, însângerate. Lacomă, pune stăpânire peste lucruri, copaci, ierburi, arcade.  
Ferestre fără contur scârțâie în tresăriri  neînțelese. 
Singură,  într-un timp  , doar al ei,  cioplit de  neștiuți  făurari,  în splendoarea  nopții  de toamnă argintată,   casa își tăinuiește în memorie, sub  pleoape grele  de  neliniște, flacăra  pierdutei identități..
Din când în când, un fior străbate cenușa amintirilor.
Nimeni nu-i cunoaște istoria.
 În mantia ei incertă,  rămâne , mereu,  o  străină.
p.s.
Am încercat  să răspund  provocării lui psi- duzina de cuvinte:  arcade, făurari, însângerate, străina, cenușa, memorie, mănunchi, contur, neliniște, lucruri.
ce zici?

miercuri, 19 octombrie 2011

lecții de viață

 pentru Andi, cu tot dragul.
În fața unui prieten adevărat poți gândi cu voce tare R.W.Emerson.

Aș schimba, cumva, ordinea cuvintelor din titlu- toată viața am făcut lecții- de cele mai multe ori printre bănci-  la catedră , doar când trebuia să scriu ceva  în catalog,  la tablă, pentru tabele, desinențe, cazuri, funcții sintactice, diateze, toate subliniate cu verde- așa am învățat  de la adevăratul meu profesor de limba română, domnul Fulga.
Când vine vorba despre lecțiile mele de viață, am învățat că , de cele  mai multe ori, oricine ți-ar spune că îți este aproape, tu- doar tu- îți  rămâi reazem/prieten/ajutor.
 Lecția asta am aflat-o  în urmă cu mulți ani.  O  regretată mare pictoriță povestea cum îi este ei,  când nu mai știe încotro s-o apuce. Se așază  pe caldarâm, lumea trece, unii se uită și  merg mai departe, câte cineva  aruncă o banală remarcă. 
De la un timp,  când simte  că  a făcut pace cu ea însăși, femeia căzută își zice fată, hai, sus!
Da,  în tine găsești, totdeauna,  forța de a merge mai departe.
Iubirea?
Energie blândă, fior năvalnic, sărut pe suflet, tandrețe, profunzime,   alb și roșu, flacără mereu întreținută,  reguli nescrise, hohote de râs, umăr pe care să plângi,  fără a te rușina, prea mult pentru  doar o singură viață ..

Ce mi-am  învățat fiii -  alt fel de lecții,  ei știu cât de mamă sunt!  Copiii se iubesc necondiționat, îi aduci pe lume, fără să-i întrebi dacă asta vor.  
De multe ori, învăț de la ei, tac, ascult, familia este sfântă!
Călătoresc!  cu trenul/avionul/mașina/ vaporul/pe jos/  cu gândul! Îmi iau porția de libertate! fără măsurători! 
Lumea este cel mai frumos spectacol, fără sufleor, regie, actori,  totul la scenă deschisă- teatru mut, gâlcevi, înlănțuire de stări, situații, locuri, ieri, astăzi- laolaltă și separat.
Îmi plac hainele frumoase, oricine poate fi,  într-o clipă, altfel!!  Fiecare, în haine potrivite!
Fug de ridicol, mă feresc cât pot de agresivități, de orice fel, îi ocolesc  pe aruncătorii de pietre, plâng cu ușurință,  sufăr dacă nu pot ajuta, nu-i înțeleg pe bogații care nu se mai satură,  ador luminița din ochii  cărora le-am pus,  în palmă,  un dar.
Originalitatea stârnește  invidie, îți trebuie multă energie să treci peste momentul în care persoane cărora nu le-ai făcut niciun rău  își adună  zgomotos frustrările, doar pentru că  tu nu semeni cu ceilalți.
Fericirea?  
Eternități de-o clipă!
Fontana di Trevi- noaptea,  sub vâlvătaia lunii generoase, un colț de cer, văzut din avion , când ai putea culege stele, castele risipind imagini dintr-un timp al aducerilor-aminte,  muntele țâșnind din mare, buzele oceanului,  îmbrățișând,  într-un etern și nemărginit  sărut, depărtarea.
Vise, poezie,  licăriri , piese nejucate, adevăr mereu căutat !
Mă încăpățânez să cred în farmecul clipei, îl găsesc în pașii valsului, în primul ghiocel, în clinchetul Serii de Ajun, în zborul primilor cocori!

Ce simt eu cu tot sufletul?
Dorul!
Mi se face dor adesea de lumea copilăriei, de adolescența cusurgie.
Pe atunci, premiile veneau de la sine, poștașul aducea scrisori în plicuri colorate, nu era loc de înșelat/ trădări/suspiciuni/ disimulări.  Lumea avea gust de lună plină, de  tandrețe descoperită printre rânduri.
 Ce m-a învățat viața? multe! nu știu mai nimic..
Casa părintească nu se vinde, fiecare trebuie să aibă undeva acel acasă , doar al lui, cu portița mereu deschisă, cu perdele albe, dincolo de care se ivește, din noian de amintiri, Mama!
p.s. am încercat să-i  răspund lui Andi, cu tot dragul,  nu transmit  leapșa nimănui, mi-ar plăcea doar  să știu ce spui..
și un dar din dar








marți, 18 octombrie 2011

oameni și oameni

După ce au așteptat zile și nopți în frig și ploaie să se  închine la moaștele Sfintei Parascheva, la plecarea din sfântul lăcaș, pelerinii au smuls florile  care împodobiseră  altarul. 
Unii au luat  ce au găsit- codițe, petale, câte un buchet - cei norocoși-  pentru/vecini/rude/prieteni. 
Să le aducă noroc și spor în case.
Că doar pentru asta au îndurat frig, înghesuială, pumni în coaste,  oboseală.//

 După tsunami, care le- a zguduit țara, distrugând case, mașini,  luând  nenumărate vieți , japonezii au returnat echivalentul a 78 de milioane de dolari, bani găsiţi în portofelele care s-au recuperat.când  lucrurile s-au mai liniștit.. Alte 30 de milioane de dolari au fost recuperate, după ce japonezii au predat seifurile găsite printre dărâmături. 

KIM KYUNG-HOON / REUTERS 

"Oamenii vin şi îmi spun că vor ca banii să ajungă înapoi la proprietar", povesteşte Kouetsu Saiki, un poliţist din prefectura Miyagi, care se ocupă de recuperarea obiectelor pierdute în timpul tsunamiului şi returnarea lor către proprietari. 

Şi mai remarcabil, spune Saiki, este că cei care aduc portofelele nu vor să păstreze banii, dacă fostul posesor nu poate fi găsit, deşi legea le permite. 25.000 de oameni din această zonă fie au fost pronunțaţi morţi, fie sunt dispăruţi. 
 O femeie s-a trezit cu 40.000 de yeni într-un plic adus de tsunami direct la ea în sufragerie. O altă femeie a găsit 26.000 de dolari într-o geantă aflată peste o grămadă de dărâmături. Fiind vorba de Japonia, ambele s-au grăbit să predea banii la poliţie.
Potrivit legii japoneze, obiectele pierdute care nu sunt revendicate în trei luni fie de proprietar, fie de găsitor, intră în posesia statului.
Tsunamiul din martie a dărâmat case şi a luat pe sus automobile, târându-le apoi înapoi în mare. Totuşi, mai bine de 5.700 de seifuri au fost recuperate, majoritatea fiind găsite de cetăţeni care au anunţat poliţia. 
Unul dintre seifuri conţinea 1,5 milioane de yeni (20.000 de dolari). Aparţinea directorului unei companii. Bărbatul a primit banii înapoi, dar a preferat să-i împartă la angajaţii rămaşi în viaţă. 
Până acum, din cele 30 de milioane de dolari găsite în seifuri, au fost retunate 29,5 milioane.  Cinstea unui popor în raport cu altul este greu de demonstrat. Totuşi, un astfel de test a fost făcut de profesorul Mark West, de la Facultatea de Drept din Michigan, în 2003. 
Acesta a lăsat pe străzile din Tokyo şi pe cele din New York câte 20 de portofele, conţinând fiecare echivalentul a 20 de dolari. 
În New York au fost returnate şase portofele cu toţi banii şi două fără bani. În Tokyo au fost returnate 17 portofele, toate cu banii în ele. Un singur japonez şi-a rezervat dreptul de a păstra banii, dacă proprietarul nu va fi găsit.
Cazul care l-a impresionat cel mai mult pe poliţistul Saiki nu este returnarea unui seif plin de bani, ci al unui seif care conţinea un album de fotografii. 
Proprietarul a izbucnit în lacrimi când l-a primit.
"Îşi pierduse şi casa şi familia în tsunami. 
Fotografiile din seif erau tot ce-l mai legau de viaţa de dinainte".
p.s. tu  ce spui?

luni, 17 octombrie 2011

în balanță

Își începuseră afacerile cam în aceeași vreme-unul deschisese o brutărie, celălalt un magazin cu produse lactate.
Prosperau.
Nu-și plăteau unul altuia produsele alese, făceau schimb. La kilogram.
Într-o zi, iaurgiul a primit o citație. Brutarul îi intentase proces.
Și-a bătut omul mintea, s-a gândit, s-a sucit, nu găsea motivul pentru care tocmai el,  vecin, prieten bun,    să ajungă pe ușile tribunalului, chemat de cel în care avea mare încredere.
Brutarul  știa bine ce face.  
 Îl bănuise de la început că înșală.
De fiecare dată, imediat după ce  lăptarul, care îi aducea kilul de unt, pleca, omul cântărea marfa. Cu martori de față.
O dată primea 900 de grame, altă dată 800, au fost cazuri când a primit trei sferturi de kil.
În ziua procesului,  s-au prezentat amândoi în fața  judecătorului.
-        Dumneata ai cântar, domnule, îl întreabă magistratul  pe negustorul de lactate…cântărești untul pe care i-l duci  reclamantului?
       - Nu , domnule judecător, nu am cântar.       
_ Și cum știi că-i dai omului un kil de unt ?
        - Apăi, domnule judecător, eu am o balanță. Pun pe un taler kilul de pâine   de la prietenul meu, brutarul, iar pe celălalt pun   bucata mea  de unt. 
Până ce balanța se echilibrează.//
       Ce  verdict a dat judecătorul este lesne de înțeles.
         Întâmplarea ar avea o morală.
p.s. îți spui părerea?    

sâmbătă, 15 octombrie 2011

uneori mi se pare

 că nu ești femeie,  ci lumina care cade pe flori- Virginia Woolf

Nu pot lăsa ziua să fugă.
Tocmai am aflat  că este  dedicată femeii de la țară.. mamă, bunică, mătușă, soră, cuscră, nașă,  cumnată, vecină, rudă  ori  simplă cunoștință, toată dragostea! Tot respectul!




O recunoști?
Pe vremea când era copil, mama ta o vedea trecând prin dreptul porții.
Așa este și astăzi- supusă, harnică, cu privirea în pământ , cu palmele aspre și obrazul pârjolit de soare.//
Astăzi este ziua ei!
 Un buchet uriaș de gânduri bune , de  flori și  de  lacrimi, pentru viața  ei aspră, pentru palmele crăpate de ger și  de muncă! 



p.s. tu ce-i spui?

singură, crăiasa nopții

 Gravă, rece, solitară, își sprijină într-un cot străveziu măreția.
Doar câteva stele rătăcite, mirate și ele de atâta îndrăzneală, rămân să-i țină de urât.Cu stângăcie, pâlpâie sfioase pe furiș.
 Broboadă cernită pe margini, aruncată peste pletele umede ale nopții tăcute, cerul și-a oprit respirația.
Bradul din fața ferestrei mele își poartă atent cerceii de conuri,  temător să nu-și piardă vreunul. Are motive să fie mândru și noaptea. În lumina slabă  care colorează întunericul podoaba lui aruncă reflexe întunecate.
 Vopsiți în toate simțirile firii, de o neasemuită mână, ascunsă în zeci de nuanțe, frasinii și mesteacănul  își adună, resemnați, tăcerea între crengi fragile,abia în iarnă vor mai primi haine moi, cu glugi de ninsoare.
Două care fără roți, unul mic și altul mare, clipocesc în   felinare.
Obosită de lunga-i plimbare printre vălătuci de iluzii,  luna se așază într-un cuib  pufos de nori .
Cască discret pe sub batista cu străluciri de pulbere albă, clipește printre gene lungi de vise și se culcă.
Credincioase, cele câteva stele rămân să-i vegheze somnul.//
Mâine, ca și ieri, i se vor închina poeții, compozitorii îi vor  aduna în tonuri diverse parfumul,  pictorii îi vor imortaliza profilul de zeiță neînțeleasă.
Tăcută, ea își țese inconștienta-i grație...

vineri, 14 octombrie 2011

râsul- plâns

Se zice că râsul ar fi prima formă de comunicare vocală,  specific omenească.
Există chiar o știință,  gelotologia, care studiază râsul și efectele lui psihologice și fiziologice- menține tinerețea spirituală și fizică/ este un semn de prospețime a minții și a firii/mărește fluxul sângelui/ reduce inflamațiile și scade probabilitatea formării cheagurilor de sânge/ stimulează sistemul imunitar/ameliorează simptomele demenței
Ca o paranteză, se spune că Dalai Lama este un bărbat cu mult umor, pontos, chiar  haios ..

Dintre toate definițiile pe care le-am citit astăzi despre umor și despre râs, cea mai cuprinzătoare mi se pare următoarea râsul își are originea în sentimentul de ușurare, pe care  oamenii, confruntați cu o primejdie, și-l împărtășesc unii altora, odată ce primejdia a trecut.
Că se asimilează și cu incertitudinile create de confruntare,  ca o problemă cognitivă, asta este altă poveste.//
Despre noi, ca neam, se spune că facem haz de necaz, de câte ori ne este greu.. Asta așa este, dar în toate există totuși o măsură..
Cam lungă introducere, pentru o  problemă foarte serioasă, din punctul meu de vedere.
Mă uit rar la televizor, mă uit, ca tot omul,  care nu poate trăi rupt de realitatea noastră și a altora, la acele emisiuni, din al căror conținut vreau să aflu care mai este cursul vieții, pe la noi, și pe la alții.. 
Să n-o mai lungesc.
Bărbatului cu voce minunată, descoperită în Spania- Costel Busuioc, pentru că a îndrăznit să ceară un bon fiscal, pentru o prietenă, care colaborase cu o firmă dintr-un oraș  important, i s-a aplicat o corecție agresivă, care ar putea să-i afecteze grav cariera muzicală.
Imediat, televiziunile au preluat  știrea și, cam fără să le pese de soarta omului, au transformat-o într-o  bună  sursă de  audiență , adică bani cu orice preț. 
Se poate călca, la o adică, peste cadavrul oricui, bani să iasă..
Aseară, câțiva domni-unii bine intenționați-și-au spus părerea, intrând în direct cu omul , vizibil  afectat. 
M-au impresionat nu doar răspunsurile lui bine gândite, completate de o mimică serioasă, expresivă, prin  comparație  cu ale  unor oameni de presă.
O doamnă din studio, prezentă seară de seară, în toalete estivale, în croieli de  revistă, era într-o veselie continuă. Chiar și  când a venit, întâmplător,  vorba despre sportivul american,  mort din cine-mai-știe- ce – motive,  dumneaei a  găsit motiv  de  hlizeală.
Bunăoară, spune  cântărețul , răspunzând unei întrebări despre o presupusă lucrare a firmei la domiciliul lui ..ce să-mi lucreze, doamna ziaristă, firma respectivă în curte?  eu nu am casă, stau cu chirie.
I s-a răspuns cu râsete puternice. 
Să nu ai casă devine, brusc, sursă de veselie?
Cineva i-a sugerat- negru umor- să se ducă, la orice firmă, de acum înainte, dacă mai are vreo problemă ,  cu bon fiscal de acasă. 
          Veți mai merge la  acea spălătorie?
          Nu-mi venea să cred!!! omul fusese contactat pentru a identifica o infracțiune foarte gravă – agresiune asupra cuiva , care  solicită să i se respecte un drept, iar presa găsea motiv de distracție.
Soția o cunoștea pe prietena din cauza căreia ați fost bătut?
        Cum răspunsul a fost da, este prietena soției, râsetele nu se mai opreau   păi, altfel, ar fi trebuit să mai primească o bătaie și acasă.      
 p.s. îți vine să râzi?