duminică, 8 ianuarie 2012

de la Dunăre , la Sena

Din când în când, cu toate că nu mă tentează cine știe ce glorie  printre  experții în blogging, trag cu ochiul la postările  cele mai solicitate. Pe locul I, detașat,  se situează o postare în care n-am scris nicio vorbuliță, ci doar am expus niște papucei de casă , împrumutați de pe net- cele mai multe cititoare sunt turcoaice. Înțeleg de ce. Pe locul următor, ca în fiecare an- postarea a depășit trei ani- se află Propoziții, aparent independente. Intenția mea nu prea i- a  mulțumit pe școlarii care căutam enunțuri gata făcute, pentru a scăpa de tema din vacanță. Astăzi am fost plăcut impresionată să aflu că o Lecție de istorie  îi interesează , mai ales, pe cititorii mei de peste graniță. Și tot astăzi, am primit un premiu- prea multe nu înțeleg în legătură cu acordarea lui, dar zic că este de preferat să primești laude, în loc de palme, spre  exemplu.

-Annie redescoperă “oraşul de la malul mării” 
Rokksana’s blog
Incertitudini

Lecția de istorie

Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţe omoraea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acopieri şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâia, ca văzîndu-l ai săi, să nu să îndărăpteze şi pentru aceia raru război de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădejdea, ca ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui şi ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum să tâmplă din pom bun, roadă bună iese.

Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care, era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, ca cunoştiia toţi că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, pînă astăzi îi zicu sveti Ştefan vodă, nu pentru sufletu, ce este în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici dupa aceea l-au ajunsu.”
Și de nu i-ar apărea numele în text, recunoaștem , cu ochii închiși, personajul din textul citit și răscitit în  liceu, completat mai  apoi cu fragmente din Frații Jderi și cu atât de bogatele date istorice, memorate  în anii de școală- războaie câștigate, mănăstiri înălțate,
și de ce nu,  pasiunile de bărbat iubăreț, băutor de vinuri alese.
Cineva a tot scotocit prin hrisoave, a socotit , a pus cap la cap documente vechi și iată ce arbore genealogic crește falnic-
Nu suntem doar ruda mai mică, săracă și mereu îndatorată a Franței.
Astăzi am aflat și eu, și tare m-am minunat!
1.Ştefan cel Mare (1435-1504), l-a avut ca fiu pe
2.. Petru Rareş (1486-1546), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
3. Maria, care căsătorită cu Ion Movilă (mare logofăt al Moldovei), cei doi
având ca fiu pe:
4. Ieremia Movilă (?-1606), domnitorul Moldovei, a avut-o ca fiică pe:
5. Maria Movilă (1592-1638), căsătorită cu Ştefan Potocki (1568-1631, conte polonez), cei doi având ca fiică pe:
6. Anna Potocki (1615-1690), căsătorită cu Dominic Kazanowski (1605-1648),cei doi având ca fiică pe:
7. Maria Kazanowski (1643-1687), căsătorită cu Stanislas Iablonowski(1634-1702), cei doi au avut ca fiică pe:
8. Ana Iablonowski (1658-1727), căsătorită cu Rafael Leszczynski
(1650-1703),cei doi avându-l ca fiu pe:
9. Stanislas Leszczynski (1677-1766), regele Poloniei, care a avut ca fiică pe:
10.Maria Leszczynski (1703-1768), căsătorită cu Ludovic al XV-lea (1710-1774),
regele Franţei, cei doi având ca fiu pe:
11.Louis de France (1729-1765), care l-a avut ca fiu pe:
12.Ludovic al XVI-lea (1754-1793), regele Franţei, decapitat, prin ghilotinare, la 21 ianuarie 1793, patru ani după Revoluția franceză din 1789 .
Astăzi am aflat și eu..tare m-am minunat!
Regele Franței are , printre strămoși, pe domnitorul nostru, Ștefan cel Mare.
Nu suntem doar sora mai mică de gintă latină a Franței, mereu fata oropsită , alegând boabe de mei din cenușa istoriei.
Ce zici?

12 comentarii:

  1. Buna seara, ma numesc, Costi detin un blog http://www.dcosti.info/ si doresc daca sunteti de acord sa facem schimb de bannere sau sa ne adaugam reciproc la blogroll. Astept raspunsul dvs.pe site sau pe id-ul din semnatura. Cu deosebita consideratie,

    RăspundețiȘtergere
  2. Stramosii mei, dar si ai lui Stefan cel Mare sunt din acelasi sat din Maramures...
    PS. Felicitari pentru premiu!
    am cautat "organizatia"; poate ma inscriu ...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Daurel,
    S-ar cuveni să vă schimbați blazonul blogului!!

    p.s„organizația „pare a fi multinațională!!
    Când vă decideți, dați un semn, să vi și eu!!(hi!hi!)

    RăspundețiȘtergere
  4. Gina, felicitări pentru premiu. Indiferent de unde ar veni, este un semn de bună apreciere şi asta trebuie întotdeauna să bucure, mai ales că există reală motivaţie pentru a fi evidenţiat blogul tău.
    Am avut întotdeauna sentimentul că ne asemănăm foarte mult cu francezii şi nici măcar nu consider că ar fi "mare scofală". Aş fi preferat o asemănare cu nemţii, suedezii...

    RăspundețiȘtergere
  5. Aurora,

    Știi cum este - nu-ți alegi părinții, nici copiii, ce să mai zicem despre alte rude??
    Am fost de două ori pe la ei-impresii de toate felurile, oricum , nu le surâde că am fi neamuri..

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina, am fost impresionată.
    Voi copia genealogia de aici, am s-o printez şi o voi păstra.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-a placut si mie acest articol, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  8. Irina,
    Să fie și un strop de mândrie?

    RăspundețiȘtergere