luni, 20 februarie 2012

când

                                                                 
                                         suntem fericiți,
                                                       suntem întotdeauna buni, 

                                    dar când  suntem buni,
                                                       nu suntem întotdeauna fericiți.
OscarWilde,  Portretul lui Dorian Gray, pg. 96
o fi așa? o fi altfel?

52 de comentarii:

  1. Mai intai sa incercam sa fim totdeauna buni, apoi mai vedem:). Multumesc pentru toate gandurile bune ce ni le porti si pentru prietenii valorosi pe care ii ai! Pot spune ca esti o persoana foarte bogata, care are multe lucruri bune de impartasit:). O zi minunata in continuare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Robert,
      De multe ori, cuvintele sunt neputincioase, par golite de sens..
      Știu că poți fi bogat, dacă ai bucurii, dar bunătatea se bucură, doar când îl poți bucura pe aproapele tău.
      Cu tot sufletul, vă doresc sănătate și multă rezistență!

      Ștergere
  2. Discutabil...cred ca depinde foarte mult de caracter :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru că unii din jurul nostru, iau bunătatea drept altceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu contează ceilalți, eu așa cred- ești bun, doar dacă asta simți!

      Ștergere
  4. Depinde de persoane. De acord cu Rappa..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adesea , și o vorbă bună ține de cald- cât este iarna de iarnă!

      Ștergere
  5. Oamenii cand sunt fericiti raman in albia egocentrismului.Nu au timp de altii care au nevoie de bunatatea lor,nu se deranjeaza,ca na, vor sa fie fericiti...mai degraba cel trist,intelege,simte,alina...
    In aceasta ecuatie trebuie luat in consideratie problema suferintei,dragostea de apropele tau...in fond nu am venit pe lumea asta sa huzurim,am venit sa ispasim!Ca ideie!

    Ma duc acum cu gandul la Esenin si Tarkovski...ei erau "certati cu fericirea" ...subscriu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De obicei, prin bunătate înțelegem acea armonie în cate tu te afli cu tine- viața ta este lucrul cel mai important pentru tine.
      Când vine vorba despre ceilalți, prea puțini se străduiesc să mai construiască armonie.
      Cine trăiește doar pentru sine plătește scump- este un nefericit.
      Toată viața. Chiar dacă este bogat, chiar dacă are o carieră strălucită.
      Cred că bunătatea și plăcerea nu sunt total compatibile.
      Sau chiar nu sunt.

      Ștergere
    2. Ai vazut filmul;"Da mai departe!"-un copil inteligent si sensibil care in urma unui proiect incredintat elevilor de catre profesorul de sociologie,si anume sa propuna solutii,idei ptr a face o lume mai buna,s-a gandit la un proiect prin care ajuta trei persoane cu conditia ca la randul lor sa faca bine altor trei,s.a.m.d.!!Finalul (desi filmul are unele caracteristici comerciale specifice cinematografiei americane)este unul tragic,el moare sarind in apararea unui coleg batjocorit si batut de cativa golanasi de cartier...teribil de emotionant acest film!!!

      PS.Marile companii merg pe principiul Caritas pentru un trafic exponential de clienti care sa le asigure unora imbogatirea,prosperitatea...filmul preia cumva ideia dar dintr-o perspectiva pur umana,afectiva...

      Armonia in care te afli tu cu tine insuti depinde si de cei din jur...singurul mod de a pastra echidistanta cat sa nu o iei razna uneori,este sa te raportezi la un sens superior,la Dumnezeu!Este insa foarte greu...nu reusesc de multe ori!

      "NU RECUNOSC VIRTUTE OMENEASCA MAI MARE DECAT BUNATATEA!" ...a spus-o cineva care dialoga cu Dumnezeu pe calea muzicii...BEETHOVEN!fapt ceea ce ar trebui sa dea de gandit multora!

      Ștergere
    3. Tulburător mesaj are filmul despre care vorbești! Mare păcat ca frumusețea morală și spiritul de sacrificiu să aibă un asemenea sfârșit..
      BUNĂTATEA? da- cum ar arăta lumea dacă toți am fi buni??
      Revin cu aceeași banală întrebare- dacă toți știm că doar prin bunătate, ne poate fi bine tuturor, de ce suntem- când suntem- răi?

      Ștergere
    4. Daca toti am fi buni,am fi in paradis,ca nu suntem evident acolo, este pentru ca suntem asa cum suntem,imperfecti...insa cred ca unde iti este inima,credinta acolo iti va fi si sufletul in ziua de apoi.Sa tindem spre o anumita dominanta,sa pastram inclinata balanta in favoarea binelui,iubirii este esential.
      Vb cuiva:o parte din tine sa tinteasca catre Dumnezeu,cealalta poate sa cada...depinde apoi de repere si modele ce le alegem si cultivam in constiinta noastra...depinde unde iti faci cruce...unii se crucesc in fata banilor spre exemplu,altii sunt obsedati de munca lor lumeasca,de imaginea lor in societate,de familia lor etc si uite asa se strica lucrurile!

      Ștergere
    5. Vorbele tale se citesc pe îndelete, cu sufletul în pamă!
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  6. :)
    portretul lui Dorian Gray!
    Frumoasa carte... de luat pe alta planeta, in caz ca...
    :)
    Vorba de duh are dreptate, insa partial.
    Nu toti "fericitii" au descoperit in timp util bunatatea. Sau, nu toti fericitii stiu ce-nseamna bunatate!
    Si viceversa este valabila.
    Cand vorbim despre om, la modul general, ne-ncurcam in itze, tocmai pentru ca suntem atat de diferiti, desi aparent suntem atat de similari.
    :)
    Tu ai spus:
    "cine traieste pentru sine plateste scump - este un nefericit" - nici aceasta vorba de duh nu poate fi generalizata.
    Sunt foarte multi oameni care traiesc pentru sine si sunt fericiti, sau nu au cunoscut atat de mult nefericirea precum au cunoscut-o cei ce traiesc si pentru altii.
    Fericirea si nefericirea, cand traiesti si pentru altii, se multiplica, nu?
    Fericirea celui de langa tine o traiesti si tu; nefericirea celui de langa tine o traiesti si tu - in cazul in care traiesti si pentru altii.

    Si mai este un punct discutabil: a nu trai pentru sine poate insemna si faptul ca traiesti pentru copii tai?! (ceea ce poate sa insemne ca nu traiesti pentru ceilalti, ci tot pentru tine).
    :)
    hai ca am devenit alambicat, m-am contaminat de la joker.
    :)
    Fac o pauza si daca nu m-am facut inteles, reiau!
    :))
    sarut'mana, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu cred că o să respect o anume ordine- pornesc de la ce simt eu- fiul cel mic, care nu mai este mic deloc, îmi spune adesea că am vocația tristeții, deși, culmea! eu sunt o persoană care se distrează, spune glume..
    Ca dirigintă, am fost „prietena „ nu doar a copiilor cu probleme, cât mai ales, a mamelor copiilor nefericiți.
    Acele mame erau persoane foarte nefericite.
    Odată, am invitat-o la școală pe mama unei fete care copia, rupea, făcea multe rele.
    Mama era o femeie foarte drăguță, elegantă, vorbea bine .. pe coridor, când tot încercam să-i dau sfaturi, să găsim o cale de „redresare„ a fetei, femeia și-a smuls nasturii de la bluză- nu avea un sân , era bolnavă de cancer, a și murit destul de repede. Soțul era în închisoare..

    Da, preiei nefericirile altora, dar nu sărăcești sufletește..
    Ador să fiu fericită, când sunt copiii mei fericiți! Mi-e bine într-un fel special!

    Nu suntem percepuți la fel de toți cei cu care interacționăm- depinde , nu știu cum se face, niște chimii ne atrag către unii, ne înrăiesc în preajma altora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hm... de ce ne-ar inrai imprejmuirea unora?!
      CURIOS!

      Ștergere
    2. Păi cum de ce?
      Iată de ce- două persoane au despre o a treia păreri total opuse- ce rezultă- cu una dintre ele vibrezi pe niște lungimi de undă, care te arată bun, frumos..cealaltă persoană nu reușește să te descopere așa cum ești sau poate că așa ești- rău, incapabil de a face bine etc.
      Când ești cel real „- alături pe cel care te vede bun, frumos etc sau ești cum pe percepe celălalt?

      Sau , mai clar- te desparți de cineva împreună cu care ai construit o relație , frumoasă, o vreme- erai bun, frumos, generos. Dintr-odată , lucrurile iau o altă întorsură- devii urât, rău, insensibil..te-ai schimbat tu? sau vecinătatea cuiva te-a înrăit/urâțit?..etc.

      Ștergere
    3. :)
      Asta nu inseamna ca te inraieste!

      Pai sa le luam firesc:
      doua persoane au pareri contrare despre o tertza.
      AMBELE AU DREPTATE.
      Nu esti numai bun, numai frumos, numai destept etc.
      Dar nu ar trebui sa te inraiasca faptul ca una dintre cele doua persoane vede latura opusa, cea care-ti displace. Nu ar trebui sa te inraiasca si nici sa te indeparteze, ci sa-ti dea prilejul de a-i arata persoanei respective si cealalta latura...

      Cand te desparti de persoana cu care ai vietuit o bucata de vreme, si din frumos, destept etc. ai devenit opusul, inseamna ca ai facut atatea lucruri urate in ultimul timp incat impresia ultima devenita acuta estompeaza sau acopera total latura frumoasa.
      Vecinatatea cu cineva te-a inrait, te-a schimbat atat de mult?
      Hm... nu suntem bureti fara discernamant astfel incat sa ne schimbe dramatic vecinatatiile sau ceea ce absorbim.
      Suntem constienti de ce absorbim si avem optiuni.
      :)
      NU?!

      Ștergere
    4. nu știu cum este-nu prea cred că o persoană se schimbă cu adevărat- alegi pe cineva , tocmai pentru că este cum este.
      Poate că încă n-ai avut timp, căi , prilejuri etc. să vezi cum este cu adevărat.
      Într-un moment- nu știu cine îl alege- ceva este cu totul altfel- nu mă refer neapărat la iubire, ci la viață în complexitatea ei..ce anume face ca X, Y, să nu mai fie bun, frumos etc.? el? vrea el să devină altfel? nu relațiile/reacțiile/întâmplările? adică ceea ce este în jur?

      Uite- aveam o colegă, eram. cumva, prietene. ea era mai mare, dar ne tutuiam. A ajuns într-o funcție politică. Am întâlnit-o chiar la locul ei de muncă. -Salut, M, i-am zis!
      -Ssst! mi-a făcut ea un semn cu degetul la gură, spune-mi doamna ..cutare, ce zici??

      Ștergere
    5. :)
      Asta-nseamna ca ea a devenit altcumva?
      Nope, este aceeasi, insa si-a "reevaluat" relatiile, in functie de... functie!
      :)
      Toti facem astfel, in diferite momente ale vietii nostre, cu diferite persoane din viata noastra.
      Schibam raportul in acea relatie.
      Asta nu inseamna ca a devenit urata, rea etc... poate fi suspectata de meschinarie, de oportunism etc.

      Nu persoana se schimba, ci atitudinea pe care o are intr-o relatie. Si este firesc sa se intample asa, de cele mai multe ori, chiar daca nu ni se pare corect acest lucru.
      Oamenii isi schimba in viata dezideratele, tintele, optiunile etc. Nu suntem fiinte statice.
      Ne simtim bine intr-o relatie pentru ca ne confera un anumit confort, ne acopera nevoile etc. In timp, dorintele noastre se schimba, prioritatile, nevoile etc, si-atunci acea relatie nu mai este confortabila, nu ne mai ajuta sa ne simtim tocmai bine si ne schimbam atitudinea (acum depinde si de caracter si de feedbackul pe care-l primim etc) care s-ar putea sa nu placa celuilalt si-tunci si el sa-si schimbe atitudinea.
      Greseala se-ntampla cand schimbam atitudinea in ostilitate, in razbunare...
      :)

      Ștergere
    6. :)
      TOTI, in aceasta viata, reprezentam simultan un tren si un calator.
      In trenul (eu) urca si coboara, de-a lungul vietii, o sumedenie de calatori. Unii pot ramane in tren pe toata durata calatoriei, altii sa calatoreasca doar o bucata de drum.
      In acelasi timp, noi urcam si coboram in si din alte trenuri, de-a lungul existentei noastre.
      :)
      Depinde de noi cum sunt calatoriile!
      :)

      Vezi, de aceea spunea inteleptul ca fericirea nu este o stare, ci un fel de a fi.
      Ea, fericirea, nu trebuie legata de factori exteriori!
      Ci de cum suntem noi, in interior.

      Ștergere
    7. Despre doamna ajunsă „cineva„- să nu crezi că i-am spus pe nume în prezența cuiva.
      Noi două- fostele navetiste, suflând una în palmele înghețate ale celeilalte, în drum către Rata.
      Venind către casă în amurg, plecate în zori- mame și soții.
      Schimbarea o face funcția.
      De aici-înrăirea.//

      Ajunsesem într-o situație râvnită de mulți, urcam, în viteză, mi-a fost teamă,m-am oprit.
      Cred că am făcut bine. Sau, cine știe??//
      Îmi place imaginea acesta de tren, alergând, indiferent de vreme, îmi plac și gările cu peroanele lor diferite- reale și/sau metaforice!
      Cu o mică obiecție- cum să depindă de tine cum sunt călătoriile? aici ar interveni compromisul .
      Sau nenaturalul.
      O călătorie rămâne o călătorie!
      Da, și fericirea un fel de a fi- parcă mai aproape de ceea ce este decât ceea ce am vrea să fie!

      Ștergere
    8. :)
      Gina, despre a cui inraire vorbim?
      Despre a doamnei care si-a schimbat atitudinea fata de anumite persoane datorita functiei, sau inrairea persoanei asupra careia a avut loc impactul schimbarii atitudinii doamnei ajunsa intr-o altfel de functie?!
      :)

      Sa-mi pun frana in fata unui deziderat numai pentru ca acel deziderat este si al altora?!
      Hm... dubios!
      Nu cred in aceasta motivatie. Motivatia corecta este TEAMA ca nu putem face fata unei noi situatii, ca nu suntem suficienti de dotati pentru acea schimbare (fie ea de natura psihica, materiala etc).

      :)
      Cum sa depinda de tine calatoriile?
      Simplu!
      Principiul 90/10!
      :)

      Ștergere
    9. Așa cum pui tu problema, cuvântul „ înrăit” trebuie exclus- poate că nu l-am ales din start cum trebuie. Nu-mi place cuvântul „dubios„,pe care nu-l percep sinonim cu „îndoielnic„, ci, mai degrabă cu „suspect” ; îl accept pe nestatornicul „dubii„, în schimb. Tu ești mult prea radical. Vorba lui virusache, o cale de mijloc nu există?
      Doamna, săraca, nu mai este demult, chiar îmi pare rău că am adus-o în discuție, dar s-a întâmplat, asta este..
      Nu de frică este vorba, nici de lipsă de creativitate, dacă la asta te gândești, în cazul despre care vorbeam era, mai degrabă, un „ chilipir”, o împrejurare favorabilă, grație căreia a prins „un tren„.

      Dacă tu/eu/el suntem trenuri și călători, în același timp, cum să depindă „ doar ” de noi călătoriile?
      De „sus” lipsește ceva- cum să depindă ”doar„ de tine cum sunt călătoriile?

      90/10, spui deși , parcă aș zice că raportul nu poate fi „bătut în cuie„.

      Recunosc- ești tare- greu fac față unei discuții cu tine!

      Ștergere
    10. :)
      Gina, nu intamplator am ales "dubios".
      :)
      Este cuvantul pe care l-am ales in mod intentionat.
      Este suspecta motivatia: renunt la "chilipir" pentru ca si altii ravnesc la "chilipir".
      Viata nu ofera prea multe "chilipiruri". Desi "chilipir" este impropriu, pentru ca in opinia mea, "chilipirul" inseamna ca mi se deschide o portita de a face ceva, a cumpara ceva, cu mult sub valoarea reala.
      Sa-i zicem oportunitate acelei imprejurari favorabile.
      Si sa o consideram oportunitate doar daca nu sunt la mijloc "mijlocitori binevoitori", in sensul ca nu intervine sa faciliteze cineva acea "urcare", fara a avea la baza criterii de competenta, corecte, juste etc.
      :)

      Evident ca exista variatuni, raportul nu poate fi intotdeauna 90/10, pentru ca depinde foarte mult de starea noastra (adica de psihic), in ce "ape ne scaldam".
      :)
      De mine depind calatoriile, pentru ca eu sunt si receptor, si emitator.
      De mine depinde cum sa ma simt in fata unor calatori, sau in fata atitudinii lor, si tot de mine depinde cum ma manifest eu in fata calatorilor.
      Adica controlez cei 90% despre care ne vorbeste nenea cu principiul.
      :)
      10% nu-i putem schimba nicicum.
      Pot urca in trenul tau tot felul de inoportunisti, inoportunitati, insa de tine depinde cum se va desfasura calatoria, indiferent de ceea ce vor intreprinde inoportunistii, inoportunitatile; dupa cum TOT DE TINE DEPINDE ce vei intreprinde in fata oportunistilor, oportunitatilor!
      :)
      Stiu, teoria este simpla, practica este dificila.
      Dar odata ce i-ai prins shpilul, devine facila.
      Cam cum sta treaba cu matematica sau gramatica, odata ce ai invatat regula si ai invatat si cum sa o aplici... restul vine de la sine!

      :)
      Nimic nu este usor, dar trebuie pornit de undeva.
      Am fost invatati de mici sa privim raul ca venind INTOTDEAUNA DIN EXTERIOR, dar NICIODATA nu suntem invatati nici sa micsoram "raul", adica prejudiciile lui, nici sa-l tinem departe... si nici sa intelegem cam in ce masura ne facem rau singuri prin atitudinile noastre, prin aruncarea "pisicii" in curtea vecinului.
      Ba ca e rau, ba ca e arogant, ba ca a incetat sa ne iubeasca, ba ca s-a schimbat, ba ca una, ba ca alta.
      :)

      :(
      Imi pare rau ca este dificil sa vorbesti cu mine.
      Daca deranjez, poti sa-mi spui, nu ma supar, si iau distanta.

      Virusache are DREPTATE!
      Calea de mijloc este cea mai buna.
      A nu privi unilateral este calea de mijloc.
      Si cand spun asta ma gandesc la exemplul dat de tine: tu privesti doar din perspectiva ta nu si din perspectiva doamnei cu pricina.
      Poate daca incercai sa intelegi "schimbarea" ei, nu te-ar fi afectat si nu ar fi ajuns exemplu, tocmai pentru ca ai fi inteles mecanismul care a dus la acea situatie.
      :)
      Zic si io!
      :))

      Ștergere
    11. Uff1
      N-am spus asta- cum să deranjezi?? cum așa? doar că tu duci lucrurile până într-un ” spațiu„, unde , probabil, pentru că n-am mai ajuns , nu găsesc ușor „căi de acces„.

      Pentru că tot la doamna cu pricina ne-am întors, îți spun că dimpotrivă- eu nu pot să „uit de unde am plecat„, dacă este să mă exprim, cumva, mai plastic.

      Am o mătușă- femeie simplă, bătrână- a fost o frumusețe, am scris ceva despre ea- îmi cosea toate rochiile până m-am dus la facultate. Ea a vrut să mă vadă cum sunt eu ca profesoară. Să știi că am luat-o în clasă- am dus-o în cancelarie- nu m-am sfiit nicio clipă că eu și colegele mele ne dăm cu nu știu ce parfum, iar ea avea palmele crăpate. De ce ? pentru că o iubesc!
      Am arătat acolo, un picuț din mine- eu copilul de odinioară.
      De ce trebuie să pui un zid- fie el, chiar subțire între tine cel de ieri și cel de astăzi?
      Funcția îți sporește numărul de carate?

      Ștergere
    12. Gina, banuiesc ca stii deja ca suntem DIFERITI, ca ne dezvoltam diferit, functie de n factori.
      Si ca totalitatea acestor factori ne construieste caracterul.

      Fiecare alege sa puna ziduri intre el si altcineva, intre el si ceilalti, isi construieste globuri de cristal si refuza sa iasa din ele sau, dimpotriva, lasa portile deschise, darama toate obstacolele etc. functie de acel caracter (format de n factori), functie de experienta personala (mai cu seama cea sufleteasca), functie de perspectiva si calcularea "prejudiciilor"/ "beneficiilor" etc.

      Nimic nu este facut de dragul facutului, mai cu seama cand vorbim despre oameni care au prezentat pana la un anumit punct coloana vertebrala, decenta, bun simt, prietenie etc.

      :)
      Pe matusa ta ai dus-o in cancelarie, nu pentru ca o iubesti, ci pentru ca esti mandra de ea (e o diferenta).
      Pot gandi asa?!
      Pot!

      Daca nu ti-ar fi cusut TIE hainutele frumoase, daca nu ti-ar fi dat imbolduri sa ajungi ceea ce ai ajuns, matusa ta nu vedea acea cancelarie... chiar daca facea aceleasi lucruri pentru altcineva, pentru o verisoara, spre exemplu!
      Doza de subiectivism face diferenta intre "etichete" si "repercusiunile" ce decurg in urma "etichetarii"

      :)
      Nu stiu daca functia iti sporeste numarul de carate. Depinde de situatii. Depinde de om.

      In societatea noastra postmodernista, ca nu stiu cum sa-i spun, DA, functia adauga carate sau ia din carate.

      Nu toti apreciaza functia nu omul? Nu toi am fost invatati sa intrebam despre un om prima si prima data: cu ce se ocupa, cu ce isi castiga existenta, ce stie sa faca, cat castiga etc?!
      :))

      Nu noi ne mandrim ca suntem in compania nu stiu carei "valori" (indiferent in ce domeniu profeseaza)?!

      Nu este aceasta una dintre cele mai mari mandrii?
      Nimeni (nu am auzit) nu se mandreste ca a stat in compania unui gunoier, chiar daca omul acela nu este nici batut in cap, ci are o inteligenta peste medie, ca are un caracter extraordinar si un om altruist.

      In schimb, peste tot, vad cum se mandresc oamenii cu invecinarea cu cineva foarte cunoscut.
      Cand moare cineva, nu moartea unui OM se deplange, ci "valoarea" acelui om. Vai, a murit X, cantareata, poeta, actrita etc.
      Nu omul, ci ceea ce inseamna omul pentru colectivitatea respectiva, adica ETICHETA!
      Adica nu valoarea lui umana, ci cea sociala!

      :)
      E altfel?
      Vad eu distorsionat lumea in care traim?!

      Ștergere
    13. Nu prea am argumente să te contrazic..și de ce aș face-o?
      E ca și cum o „înregistrezi „ pe măsură ce o vezi- o scrii. Astăzi am cit în cartea ta! Chiar că ești grozav! nu-mi lua în nume de rău felul în care am spus-o, te rog!

      Ce-mi pare mie rău este că lumea, societatea, noi alegem să vorbim despre valoarea socială, înainte de toate. Pentru că asta asigură progresul, nu? Și noi din asta trăim.
      Ne supărăm, totuși- eu aud tot mai des- că astăzi lumea a rătăcit ordinea valorilor. Că am uitat să fim oameni, să iubim, să respectăm..
      Este un paradox?

      Ștergere
    14. :)
      "cartea mea"? Mult spus.
      Este un alt unghi, o alta perspectiva... orizontul este acelasi, cred!
      :)
      De ce sa ne para rau?
      A fi cineva este un "tel" pentru toti sapiensii, am ajuns in punctul in care nici nu conteaza ce-nseamna "cineva", conteaza doar sa fiintam acel "cineva"!

      Nu valoarea sociala asigura progresul, zic eu.
      Dovada ca acest progres nu ne-a imbunatatit la nivel de specie.
      Nici viata nu a este mai buna, ci doar mai comoda, ne predispune mai mult la lene, si fizica si mentala.
      Nu tot confortul este benefic, nu tot progresul este benefic pentru umanitate.
      Si am putea dezvolta subiectul pana la adanci batraneti.

      Ba, inclin sa cred, progresul devine din ce in ce mai mult o arma impotriva noastra: uita-te la trendul care ia amploare (si nu in sensul bun) cum ca suntem prea multi pe pamant.
      O fraza care contine jumatate adevar, jumatate minciuna.
      Da, suntem prea multi pe pamant, dar nu in sensul ca nu mai sunt resurse, ci in sensul ca suntem prea multi pentru nevoia de forta de munca, pentru dorinta de renuntare sau impartire a veniturilor etc.
      Omul, ca animal (fie el si social) isi doreste din ce in ce mai mult, si mai mult... niciodata nu-i este destul...
      In fine, e un alt subiect.

      :)
      Nu, lumea nu a ratacit ordinea valorilor.
      Valorile au ordinea lor functie de etapa economico-sociala prin care trece sapiensul.
      Privim in trecut si vedem cum au jucat valorile pe scara ierarhica de-a lungul timpului...
      :)
      E un exercitiu haios, daca nu am privi cu latura sufleteasca!
      :)
      Nu am uitat sa fim oameni, pentru ca NICIODATA nu am stiut la modul real ce-nseamna sa fim oameni (ci doar am presupus); nu am uitat nici sa iubim, pentru ca NICIODATA nu am stiut la modul real ce-nseamna sa iubim, ci doar am cochetat cu sentimentul si, de cele mai multe ori, am reusit sa-l mima (asa cum ne-au invatat cartile, sau ceilalti); nu am uitat sa respectam, pentru ca NICIODATA nu am stiut ce-nseamna sa respectam, in adevaratul sens al cuvantului.
      Respectul a fost impus de catre puternici celor slabi, impus de catre cei bogati celor saraci, apoi adultii celor mici etc.
      Nu ne-a invatat niciodata nimeni ca respectul inseamna: bunacuviinta fata de orice vietate, indiferent de ce statut social are, indiferent de bogatiile pe care le are, indiferent de capacitatea mintala, indiferent de gradul de rudenie etc.

      Am inventat concepte faine, insa nu le-am pus fundament real, le-am manevrat functie de interese, cu mult subiectivism si mercantilism.
      :)
      Asa ca oricat ne-am lamenta, oricat ni s-ar parea o "epoca" mai buna decat alta, in care, pare-se, valorile au fost valori reale... ne-am amagi, si ne-am lamenta degeaba.
      La nivel de individ putem face diferenta, zic io.
      In rest... "eppur si muove"
      :)

      Ștergere
    15. Adică- lumea e așa cum este/și ca dânsa suntem noi!(?)

      Ștergere
  8. Răspunsuri
    1. AA, drăguțul de tine, ce-mi place întrebarea, de-aș avea și răspuns, tare bine mi-ar părea!

      Ștergere
  9. cam aşa e! probabil că mulţi ar putea da exemple reale...

    toate cele bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uită-te și tu, Ottilia- mulți dau exemple rele, în vreme ce tu îmi urezi „toate cele bune””
      Asta-i lumea! una caldă, una rece!

      Ștergere
  10. eu cred ca este adevarat pentru ca de multe ori cand esti bun esti lovit de cei din jur.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lav, nu te contrazic, dar nici nu zic că ar fi valabil totdeauna.

      Ștergere
  11. Bine v-am regăsit! Mă bucur că v-aţi aplecat din nou asupra temei fericirii. Eu aş spune că bunătatea ca trăsătură a personalităţii nu este trecătoare, pe când fericirea este totuşi o stare de mai lungă sau mai scurtă durată. Or, din păcate, nu toţi oamenii buni sunt fericiţi şi nici toţi cei care se bucură de fericire nu sunt neapărat buni. Putem merge mai departe şi să ne referim la "a face bine". Oare mereu facem bine când suntem fericiţi? Mă îndoiesc: mulţi uită să facă bine atunci când soarta le surâde... Sau a face bine oare ne produce întotdeauna fericire? Ideal, da... deşi Kant spunea că trebuie să facem bine din datorie morală şi nu pentru gratificaţia personală... L-aş contrazice, iar istoria îmi vine în ajutor şi consemnează că nu a fost fericit. Ideal, ar trebui să facem bine mereu, indiferent de starea noastră de spirit şi numai acest fapt să ne producă fericire. Rămânând în sfera citatului, încărcătura filosofică (aducând laolaltă fericirea, plăcerea, sufletul, păcatul) a romanului a produs la momentul lecturării un efect puternic asupra mea. Aceste cuvinte anticipează destinul lui Dorian, care deşi a fost fericit în multe momente, nu a fost şi bun... dar şi-a dat seama prea târziu. Cu mare drag revin şi eu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Araceli,
      Să-mi scuzi, te rog, întârziere- aseară am venit târziu de la teatru, iar astăzi am tot avut probleme.. o întâmplare anume m-a determinat ieri să aleg citatul- totdeauna, am , pe lângă mine, câteva cărți dragi, la care mă întorc când sunt în impas. Ieri eram.
      Temele acestea fundamentale comportă multă implicare sufletească, mentală- parcă, mai degrabă, aș rămâne la nivelul experienței..
      Cartea despre care vorbim este ..mă feresc de adjective, schimb și timpul verbal- ar trebui să fie mereu deschisă.
      Îmi amintesc perfect pasajul- el o iubea, o iubea, crezând-o nu doar frumoasă fizic, o vedea o viitoare mare actriță, soția lui. Produsul voinței lui, împletit cu muncă, dăruire, talent.
      Ea vede lucrurile altfel-nu mai poate juca pe scenă- acolo este ceva fals, prin care ar trebui să-i declare partenerului de scenă iubire, să se comporte ca atare. Refuză să mai comită gesturi străine sufletului ei, pentru că îl iubește pe el.
      Este o incompatibilitate în ceea ce privește iubirea. Fiecare înțelege și trăiește altfel iubirea. Sunt doi nefericiți.
      Ea își încheie brusc existența, pentru că refuză să lupte.
      El va înțelege esența vieții și inutilitatea estetismului mult mai târziu.
      Cred că ajungem cam de unde am plecat- da, ai dreptate- bunătatea, binele sunt în noi, fericirea este, vorba cuiva de aici- un fel de a fi.
      Îți doresc o zi frumoasă!
      Te aștept cu drag!
      Trebuie să te vizitez!

      Ștergere
    2. Regret impasul de aseară şi sper că această carte de suflet a reuşit să vă aducă acea inspiraţie necesară în momentele de cumpănă pentru a găsi soluţia la toate frământările. Sufletul meu a vibrat odată cu rândurile dumneavoastră în care aţi interpretat relaţia de dragoste dintre Dorian si Sybil. Nu pot decât să vă dau perfectă dreptate: în dragoste, pe lângă sentimente şi admiraţie trebuie să existe o compatibiltate de viziune a partenerilor asupra vieţii. Altfel, tot constructul acela superb de vise şi dorinţe se năruie şi se ajunge la nefericire şi renunţare în toate formele ei. Îmi cer scuze că vă răspund cu întârziere, dar prefer să acord gândurilor aşternute concentrarea care li se cuvine, la finalul zilei. O noapte liniştită şi poate înstelată vă doresc şi vă aştept oricând, cu drag, în căsuţa mea virtuală!

      Ștergere
    3. Știi, Araceli, sunt lucruri pe lumea asta, pe care trebuie să le primim, închizând ochii, adunându-ne palmele în pumni.
      Dacă mă întorc tot la eroii cărții despre care vorbim, aș mai selecta un mic paragraf- dureros, dar plin de adevăr, din care ar trebui să extragem forța de a ne ridica, atunci când simțim prea aproape pământul-„există totdeauna ceva ridicol în sentimentele persoanelor pe care ai încetat să le mai iubești”- sunt spusele presupusului câștigător..există, însă, și săbii cu două tăișuri.
      Aș zice Da- iubirii, NU- umilinței!

      Ștergere
  12. Eu sunt fericita si incerc sa fiu si buna;0,iar cand sunt buna parca sunt si mai fericita:)).
    Pentru mine ,maine e o zi mare,deci sunt fericita!O mama fericita!

    Eu nu despic firul in patru,nu-mi pun un milion de "de ce-uri?" ci imi place sa vad frumosul si binele,sa-l transmit.Poate sunt o visatoare,profa de romana ,in clasa a XII-a m-a caracterizat ca pe o "persoana cu capul in nori" si n-am vazut partea rea a acestei caracterizari ci pe cea buna,asa ca am visat in continuare incercand sa-mi si realizez fiecare vis.Pana acum mi-a mers,asa ca sunt fericita!

    Ma bucur cand o persoana draga mie e fericita si buna.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cât de simplă este frumusețea ta normală și curată, Angi!
      La mulți ani puiului tău!
      La mulți ani, mamă dragă!

      Ștergere
  13. Din păcate, formulele matematice, ecuaţiile, nu pot fi aplicate în orice domenii. Şi în nici un caz în stările sufleteşti. Teoretic când eşti fericit eşti bun şi chiar ar fi logic să se întâmple aşa, dar practica a demonstrat că asta se întâmpă destul de rar şi pe măsură ce evoluăm, devenim tot mai egoişti, mai singulari. In schimb, aproape întotdeauna când ceva nu ne merge, dominanta "să moară şi capra vecinului", face să dispară complet bunătatea.
    Demonstrat de viaţă este si faptul că atunci când eşti bun, eşti folosit şi exploatat până la ultima picătură de vlagă, fiindcă, se pare că nici asta nu mulţumeşte semenii noştri? Cum să-ţi permiţi să fii mai bun decât ei? Şi-atunci se pune în mişcare o întreagă maşinărie de denigrare menită să te tragă la fund, sau măcar la nivelul gloatei, oricum numai să nu care cumva să îndrăzneşti să fii fericit după ce că eşti şi bun!.
    Nu generalizez. Eu am vorbit de majoritate, convinsă fiind că există o minoritate de oameni buni care în bunătatea lor îşi pot găsi fericirea.
    Eu... dar mai bine nu. Oricum nu-mi place să vorbesc despre mine. Eu... sunt aşa cum mă percepeţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aura,
      Sigur că pe lume există situații de tot felul, oameni suntem și suntem diferiți.
      Nu-i înțeleg pe cei care cred și acționează în virtutea dictonului- „să moară și capra vecinului”. Cum , nu-i înțeleg pe oamenii care pot să facă bine, dar refuză.
      Cred în bunătate!
      Și de ce nu , chiar și în fericire!
      Îți doresc să ai mereu parte de amândouă!

      Ștergere
  14. stii, Gina
    Jodorowsky are dreptate cand spune ca cea mai amre putere pe care o poate avea un om este puterea de a ajuta.
    nu stiu daca as lega fericirea de bunatate. ele pot exista separat sau impreuna.

    daca bunatatea te face fericit, atunci e ok. daca fericirea ta e in altceva, e la fel de bine.

    si stii ce e mai important (pentru mine)? fericirea nu poate fi o stare continua. iar bunatatea e o trasatura care te alimenteaza si permite cresterea. doi ochi, care sunt fericiti pentru ca cineva a fost bun cu ei sunt intotdeauna motiv de bucurie :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Angela,
    Cam asta spuneam și eu- că fericirea și bunătate se leagă și nu prea.
    Da, bine zici- ești bun, pentru că ești!
    Fericirea este doar clipa! deja a trecut!
    Știi, eu simt fericire, când îmi vine în minte imaginea aceea cu cireșe la urechi!
    Fără egal!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      si eu :)
      maine e ziua ei de nastere, si in loc de cirese ii pun martisoare :)

      Ștergere
    2. La mulți ani, fetiță frumoasă , cu pantofiori roz și mărțișoare de ghiocei!!!

      Ștergere
  16. Mamica mea spunea mereu... numai cand esti multumit de ceea ce ai, vei fi fericit! Si am simtit adevarul acestor cuvinte, privind in jurul meu.
    O zi minunata va doresc doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoase învățăminte ai primit, Ștefania, de la mama ta!
      Îmbrățișări!

      Ștergere