limba noastră-i o comoară

Iarna este tot mai grea,  noi tot mai săraci.

 Paradoxal, vocabularul  nostru fundamental  este tot mai bogat.

 Până ieri/alaltăieri,  când venea vorba despre conducerea administrativă, știam două cuvinte:  premier și  prim- ministru. ( primul ministru) 

Lumea este în continuă schimbare.

Așa că, în ultima vreme,   din toate colțurile vocabularului ,  dau buzna către centru  o mulțime de  rude  lexicale. 
Una mai pretențioasă decât alta: 

fostul premier

actualul premier

premierul demisionar

premierul demisionat

premierul demis
premierul mandatat

premierul ales/reales/neales

premierul interimar

premierul  propus

premierul desemnat

premierul votat/nevotat.

premierul învestit/neînvestit...

În agitația creată, alte structuri lexicale dau din coate,  înghesuindu-se  să ajungă, de la periferia reală,  către același râvnit  loc în nucleul  vocabularului- noua etapă, stabilitate economică, creștere economică, creșterea nivelului de trai, altă garnitură, să punem umărul, tineret, audieri,contracte, comunicare,  valori, oameni foarte tineri, studii, principii, fețe noi, siguranță națională,  profesioniști excepționali, încredere,  programe, noua generație politică, noul cabinet,   competență, responsabilitate, decență, modestie, disponibilitate către  dialog, cel puțin o limbă străină ,  cunoașterea limbii române.

 În piață, cuvântul  cu cea mai mare frecvență este, de la începutul iernii,  jos!

Printre nămeți, pe mai multe voci, se  cântă Vine, vine primăvara..

Tu ce spui?