joi, 16 februarie 2012

talentul tău

este darul lui Dumnezeu pentru tine. Ceea ce faci cu el este darul tău pentru Dumnezeu. Leo Buscaglia
  Fericirea..ce semn de punctuație să i se potrivească? Probabil  toate!
Cum definesc eu fericirea?

 Nu știu. 
Cât durează fericirea?  cred că  nu se poate măsura- este ceva , o scânteiere de-o clipă. Reluată, reconstruită în gând,   ar dura o eternitate!
Fericirea mea, așa cum mi-o amintesc, în detalii, reluate cu încetinitorul, îi are ca eroi pe copiii mei.
 În vară, mi s-a întâmplat ceea ce se numește   o dată în viață!
Pentru a doua oară la Royal Opera Covent Garden- Faust, cu Angela Gheorghiu!

 Nu doar că am  văzut-o și am ascultat-o!!!(aici)
Târziu, în noapte,  am avut privilegiul să schimb câteva cuvinte cu DIVA.
  Să primesc un autograf și să facem   o fotografie!

 Astă seară,  Soprana Angela Gheorghiu va deschide  cea de-a 56-a ediție a celebrului Bal caritabil al Operei din Viena,
acompaniată de Orchestra Operei din Viena, sub bagheta dirijorului Georges Prêtre.
  Habanera din opera Carmen a lui Georges Bizet și I Could Have Danced All Night din musicalul My fair Lady.
Ce legătură am eu cu acest eveniment?
Una extraordinară!
Cum se măsoară fericirea?

34 de comentarii:

  1. Angela Gheorghiu este cu adevărat o divă. Când aud acest cuvânt asociat cu anumite starlete de pe la emisiunile îndoielnice ale televiziunilor, mă supăr tare! :)
    Din când în când se naşte câte o privighetoare în Carpaţi: Darclee, Mariana Nicolesco, Angela Gheorghiu...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana,
      Refuz să asociez cuvântul DIVĂ cu niște personaje care cântă. Cântă, pur și simplu, așa cum noi le vorbim copiilor.
      Doamna Angela Gheorghiu este un fenomen!
      Ce am simțit ascultând-o și văzând-o este ceva imposibil de prins în cuvinte.
      Când am aflat ce va fi diseară, am plâns- nici eu nu știu prea bine de ce, dar asta mi-a fost și-mi este starea!

      Ștergere
  2. Cred ca se masoara cu inima! Dar oare cata fericire sa incapa in ea? Numai sufletul stie cata poata simti, cata poate duce! :) Probabil ca atunci cand da pe dinafara, apar lacrimile...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumos o spui, Crenguța!
      Lacrimile sunt un fel de gheață fierbinte topită, un limbaj sufletesc fără vorbe..

      O zi frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  3. In poza fericirea are chipul tau,Gina.
    Fericirea are mai multe fete...cand zambete ,cand lacrimi,cand tacere,cand agitatie.
    Fiecare moment fericit se masoara cu o alta unitate de masura ...sufleteasca.
    Doanna Angela Gheorghiu Ii daruieste lui Dumnezeu ,dar si oamenilor de fiecare data cand apare pe scena,si sunt sigura ca si in afara scenei,clipe magige.
    Mi-ar place si mie s-o vad si s-o ascult in relitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,

      DIVA este foarte spirituală în realitate, pe scenă este și o mare artistă! Mi-a plăcut mult de tot! Nu mai spun cât i-a plăcut fiului meu!
      Nu cred că este ceva imposibil să o asculți și să o vezi de aproape- crezi că am sperat vreodată că mă voi duce de două ori la operă la Londra, la interval de doi ani și o singură dată de când mă știu la Opera bucureșteană?

      O zi faină îți doresc!

      Ștergere
  4. Din ce-am trait pot spune ca-s trei trepte de fericire:
    1. divina ( eram copil, ma vad in camera din fata a casei parintesti,fereastra cea mica dadea in curte,eu ma uitam pe ferestra si o lumina m-a invaluit in asa fel incat m-a facut sa-mi spun, atunci,la vrasta de 10-12 ani, "ce fericita sunt!" chiar am simtit ceva divin in preajma mea, cred ca atunci D-zeu m-a mangaiat pe crestet).
    2. de moment (avem momente in viata cand ceva sau cineva ne-a bucurat atat de tare incat am simtit fericirea momentului. poate fi eveniment de familie, de profesie, de pasiune pe care o ai in viata, etc. aceasta fericire o ai,o traiesti,o simti doar daca esti disponibil pentru ea, fiindca ne este data tuturor insa nu multi o simt ).
    3. permanenta ( starea pe care ti-o da o floare,o priveliste, un cer instelat cu Luna si amintiri, o amintire draga,ochii persoanei dragi care-ti comunica ceva ce numai voi doi stiti, gandul tau pe care-l auzi din gura celuilalt, orice te face sa nu te doara nimic si sa te simti bine. insa, si aceasta stare nu este recunoscuta de fiecare dintre noi, de aceea se spune ca treci pe langa "ele" si nu le bagi in seama. eu am obiceiul, primavara, sa ma uit dupa pomi infloriti pe strazi si ma impiedic si cad, uneori, dar uite, pomii mei infloriti o luna jumatate primavara si zumzetul albinelor ma fac fericita).
    Fericit cel care se lasa sa fie facut fericit!
    Gina, draga...ce topic!!!! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Elise,
      Să mă scuzi că răspund târziu- tocmai am venit de la concert și, da, am fost fericită , cred că este starea pe către tu o numești „de moment„, cu bătaie lungă aș zice eu- tată și fiică-Gabriel și Simina Croitoru, doi violoniști extraordinari!!
      Mă și gândeam- dincolo de toate necazurile astea, care par fără sfârșit, există o lume frumoasă, minunată- lumea artei!
      Și niște tineri extraordinari, care, deși sunt foarte slab remunerați, muncesc , se dăruiesc!
      Da, am fost fericită!
      Îin minte un moment special- eram în clasa a VI_a- nu reușeam să rezolv niște exerciții la geometrie- în toate se aplica teorema aceea cu piciorul perpendicularei. Se înnopta și nu reușeam. Plângeam. Într-o clipă, mi s-a luminat mintea, am lucrat jumătatea de pagină de exerciții și probleme, ca și cum m-aș fi jucat. Da, a fost o bucurie care mă potopea! Eram fericită!

      Seară bună, dragă Elise!!

      Ștergere
    2. O, da, cunosc fericirea asta. Eram la bacalaureat la mate scris (eram decisa sa dau la mate) si treisferturi din timp am plans, nu ma puteam apuca de subiecte de parca ele imi erau complet necunoscute. La un moment dat, fara sa stiu cum s-a intamplat am inceput sa scriu, sa rezolv, ma grabeam, timpul era limitat . Am reusit sa rezolv in timpul dupa "intunecimea mintii" doar de un 8. Asa m-am razgandit si nu am mai dat la mate.Dar la fizica la oral profesorul care m-a ascultat mi-a decis soarta :)
      Se spune ca fericirea o recunopsti doar dupa ce ea a trecut....
      Buna dimineata, Gina draga ! Spectacol, ce fericire!

      Ștergere
    3. Elise,
      Mi-am amintit- era teorema înălțimii!
      Să știi că am mai trăit ceva asemănător, fiind studentă- primul meu examen la lrc- profesor extrem de exigent, frumos, toate eram îndrăgostite- simțeam că sunt printre preferate, de la seminar.
      N-am reușit să parcurg bine decât jumătate de curs- cealaltă jumătate, cam amețită.
      Picau pe capete, chiar tocilarele. Am intrat cu inima strânsă, am luat biletul- la primul subiect am răspuns perfect. Cel de-al doilea era despre „fonetica instrumentală„- aveam ceva destul de vag în minte, tremuram, nu voiam să pic, aveam nevoie să iau toate examenele, la celelalte chiar eram pregătită, știi tu- bursa!
      Ei bine, m-am uitat în ochii profesorului, el a făcut același lucru, a început să-mi pună întrebări, iar eu citeam răspunsurile în ochii lui. A fost ceva ce n-am mai trăit vreodată. Am primit nota 6. Eram fericită! Cei mai mulți din grupa mea picaseră!
      Târziu, după niște ani, când l-am întâlnit din întâmplare- era deja un moșneguț, dar la fel de sclipitor, i-am povestit cum l-am „hipnotizat„!!
      hi! Hi!
      O zi bună îți doresc!

      Ștergere
    4. :) :)
      O zi cu intamplari frumoase !

      Ștergere
    5. Știu și eu? Prea multe strică!!
      Să fii iubită!!( așa zice un domn peste tot pe unde trece)

      Ștergere
  5. Cred că unitatea de măsură a fericirii este pacea care-ţi inundă sufletul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lucia,
      Se poate să fie așa, nu te contrazic!

      Eu văd fericirea ca o energie puternică, ceva care te înalță dincolo de ceea ce ești!

      Ștergere
  6. Fericirea se măsoară în cantitatea de HO-C6H5-NH-C-(CH2)2-NH2 (serotonina)! Glumesc desigur, mai ales că serotonina este un neurotransmiţător care intervine într-o mulţime de stări mentale şi afective, etc...
    Am început aşa, fiindcă întrebarea ta chiar m-a derutat. M-am gândit, dar nu am găsit un răspuns care să mă mulţumească... dar cred că fericirea poate avea dimensiunea suportabilităţii fiecărui individ. Mă gândesc spre exemplu cât de fericită, ce inimă plină, bătând nebuneşte ai putut să ai în momentul în care fiul tău te-a luat de braţ şi te-a condus la Opera din Londra. Imi imaginez cât de împlinită te simţeai în acel moment, ştiut fiind faptul că după ce se măresc băieţi, care deşi îşi adoră mamele copii fiind, din momentul în care se măresc evită să mai iasă cu mamele. Imi amintesc că la nunta unuia dintre băieţii mei, la un moment dat, în horă îi aveam lângă mine pe amândoi: unul în stânga, celălalt în dreapta. Eram atât de fericită încât eu care dansez şi joc aproape profesionist, am încurcat paşii mai ceva ca un copil care aproape invaţă să meargă şi totuşi simţeam că plutesc.
    Imi imaginez euforia momentului în care având băiatul lângă tine şi ştiind că lui îi datorezi seara acea magică, ai vorbit cu DIVA, te-ai pozat cu ea! Sunt clipe divine ce te marchează şi-ţi hrănesc sufletul şi numai amintindu-ţi! Mă bucur pentru tine, Gina!
    Fericirea este clipa în care simţi că întreg Universul se raportează la tine !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aurora,
      Eu zic că împlinirea și fericirea sunt diferite- împlinirea este ceva cuminte, o stare care poate persista. Te împlinești profesional, te împlinești ca mamă.
      Fericirea este , în opinia mea, acea scurtă străfulgerare care te inundă, înălțându-te dincolo de tine.
      Mi-ai amintit de dans- eu mi-am învățat copiii să danseze- la nunta celui mare, am valsat, pe rând cu ei, deși cel mic era chiar mic.
      În seara asta, el valsează într-un loc extraordinar!
      Asta este fericirea mea - trăiesc momentul, fără să-l văd- îl simt!!
      Nu știu ce face Universul, nici ce fac alții- simt că există frumusețe!
      O seară frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  7. :)
    sarut'mana, Gina!

    Cineva intelept a spus ca fericirea este un fel de a fi, nu o stare.
    Unitatea de masura este viata.
    Eu cred ca acel cineva intelept avea dreptate.
    Societatea ne invata de mici ca fericirea trebuie cautata in afara si adusa in interior, nu cautata in interior si adusa in afara.

    Intotdeauna fericirea este legata (habar nu am de ce si cine a decis asta) de ceea ce obtine omul din exterior, fie ca e vorba de merite, laude, bani etc, fie ca e vorba de iubire, placere tactila etc.

    O seara faina, tuturor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei,
      Tu îmi dai mereu de „furcă„, mă pui pe gânduri.
      De ce n-ar fi fericirea o stare? „stare„ , fiindcă este o formă verbală substantivizată , reprezintă exprimarea verbului „a sta„ în „evoluție„ am forțat oarecum„, mă reprezintă pe mine, altfel decât eram în urmă cu o unitate de timp.
      „Un fel de a fi „ zici tu- nu sunt sinonime cele două situații?

      Eu nu mă raportez la societate, când vine vorba despre fericire, mă raportez la mine, persoana de acum o oră.
      La societate mă raportez , când vorbesc despre realizare, împlinire, câștig etc.
      Aceste concepte să le zicem nu includ fericirea.
      Se vorbește despre ființe care trăiesc în sărăcie, dar sunt fericite! Călugării, măicuțele se rup de lume, muncesc și trăiesc în condiții austere, dar sunt fericiți.

      Când te îndrăgostești, ești fericit- trăiești acea scurtă nebunie, eternitatea de-o clipă!
      Are asta legătură cu împlinirea/banii/mulțumirea?

      Seară bună și frumoasă!

      Ștergere
    2. :)
      Nu eu te pun, ci inaintasii nostri.
      :)
      Cand am citit prima data acest lucru, mi-am pus cam aceeasi intrebare. Si dupa ce am cugetat ceva timp, am inteles ce a vrut sa spuna acel cineva intelept.
      Si, acum, pot spune ca avea mare dreptate!
      Seara frumoasa, tuturor!
      sarut'mana pentru gazduire.

      Ștergere
    3. De data asta, tu mi-ai dat temă !
      Mulțumesc!

      Ștergere
    4. :))
      completare: asta nu inseamna ca am devenit si eu intelept!
      :))

      Ștergere
  8. Fericirea cu adevarat are nevoie de un ingredient, si anume de a fi impartasita cu cineva,altminteri este doar bucurie!

    PS:Asa cum stau lucrurile pe acest pamant,fericiti nu putem fi,putem fi astfel doar cand realizam ca nu suntem chiar singuri la durere,ca exista totusi intelegere,empatie,omenie,e tot ce ma poate face cu adevarat fericit,e vb de fericire ca sens superior!Ca stare insa,clipe de visare,amagire si atat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cred că ai dreptate!
      Dar și bucuriile mari sunt niște trăiri excepționale, nu poți fi bucuros pur și simplu- dincolo de bucurie sau prin bucurie devii, pentru un timp, alt om!Ești fericit!

      Te înțeleg- fericirea presupune , cumva, două trupuri și o singură inimă- aceasta ar fi fericirea totală!
      Câți o ating?

      Ștergere
    2. Ma refeream mai cu seama la antipodul "fericirii" individuale si anume suferinta lumii intregi....nu cred in fericire decat ca forma de atenuare a acestui contrast dezarmonic.Poate fi fericirea partiala?Pentru un zambet este necesar undeva o lacrima,bucuria unora presupune drama altora...care fericire?!


      PS(pe Pamant,peste 800 de milioane de persoane sufera de boli de subnutritie!...)

      Ștergere
    3. Da, înțeleg- cu sau fără voia noastră, avem o doză mai mică sau mai mare de egoism- nu pot să nu mă gândesc la starea generală de nefericire, dar, a te hrăni din asta sau a suferi fără să ai soluții de îmbunătățire a problemei, ajungi să fii de-a dreptul neferit.
      Eu am învățat să-mi iau porția de ..cum să-i zic, dacă nu fericire, atunci trăire specială!

      Ștergere
  9. Doamna Angela Gheorghiu...e intr-adevar o splendoare de femeie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera, Aștept ca astăzi, fiul meu să-mi povestească!!!

      Ștergere
  10. Esti intr-adevar norocoasa, Gina,pentru ca ai reusit sa fii atat de aproape de Angela Gheorghiu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marycix,
      Parcă n-aș vorbi despre noroc în acest caz- a fost o șansă, pe care am transformat-o într-un strop de fericire, pentru că eu însămi cred în eternități de-o clipă!

      Ștergere
  11. Cand n-am ocazii, mi le creez; azi am ocazia si repet: fericitii sunt cei care pot/stiu/vor/ sa se bucure; se pare ca prea multa stiinta incurca, de unde si versetul"fericiti cei saraci cu duhul"
    Citez din catehismul ortodox, adica din ceea ce stiau parintii nostri:
    Saraci cu duhul sunt crestinii care, cugetand necontenit la desavarsirea dumnezeiasca, isi dau seama cat de departe sunt ei de ea; cei ce isi dezlipesc de buna voie inima de bunurile pamantesti, isi golesc mintea de cunostintele cele desarte si isi elibereaza sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel saracita, mintea sa doreasca a fi umpluta cu bunurile ceresti, cu bogatia stiintei dumnezeiesti si cu iubirea celor vesnice.

    RăspundețiȘtergere
  12. Ce înțeleg eu de aici? că bucuria adevărată se simte în inimă, pentru că înviorează spiritul!
    Și poate că bucuriile adevărate pornesc de la lucruri simple, trăite intens.

    RăspundețiȘtergere
  13. Fericirea... Fie ei stoici, hedoniști sau pragmatiști ai zilelor noastre, filosofii au delimitat un crampei, au încercat să surprindă inefabilul. Totuşi, cred că postul dumneavoastră surprinde esenţa a ceea ce înseamnă fericirea: acea trăire care ne umple într-atât încât simţim nevoia să dăruim şi celorlalți, să ne dăruim. Fericirea este complexă şi realizăm, uitându-ne în urmă, că am simţit-o atunci când o amintire ne desenează un zâmbet sau când prezentul năvălit de preaplin ne face să visăm cu încredere şi speranţă la viitor.

    RăspundețiȘtergere
  14. Bine ai venit în căsuța mea, Araceli!

    Mi-ai definit perfect starea-îmi place să împart cu alții clipele frumoase! Există, însă, în toate- vrem, nu vrem- și un strop de egoism- mai întâi trăim clipa, în toată splendoarea ei, apoi o traducem în cuvinte, pentru cel căruia i te adresezi, fericirea se rezumă doar într-o înlănțuire de metafore.

    Te mai aștept cu drag!

    RăspundețiȘtergere