miercuri, 28 martie 2012

frumusețea este în ochii celui care o vede

Nici nu știu cum să încep..de la eveniment au trecut trei luni. Chiar și trei ani  de-ar fi trecut, bucuria  descoperirii  darului pe care l-am  primit  azi dimineață ar fi fost la fel de mare.
Poate că n-ar fi trebuit să scriu  nicio vorbă, să-ți spun doar că, indiferent ce treburi ai, MERITĂ  să te abați  din ritmul tău trepidant și să asculți.

Când   mă gândesc la un popor, dau fuga să aflu  câteva proverbe . 
Știi ce spun japonezii? 
Oceanul nu disprețuiește nici cele mai mici râuri.
 Și mai spun că 
Zăpada  nu rupe niciodată ramurile salciei.
Ne-au convins
Tsunami  i-a  lovit , înecându-le  casele,  munca, inteligența, creația . 
Nu și speranțele.
 Nici încrederea.
 Nicidecum  UNITATEA.
 Japonezii îl iubesc pe Beethoven!
Dirijorul Yutaka Sado a adunat  sub bagheta lui  o lume  cu   vârste, educație, ocupații dintre cele mai diferite.
O replică   sfântă în fața dezastrelor.
Când a compus Simfonia a IX-a, Beethoven era complet surd.
 Ce ironie groaznică a sorții- să creezi bucurie și să n-o auzi. 
A dăruit-o  omenirii.
Cu  trei ani înainte de moarte, la 7 mai 1824,  când a avut loc prima  audiție a Simfoniei a IX-a, în sală au fost cinci  salve de aplauze- pentru familia imperială erau doar trei
Lumea era în extaz, oamenii plângeau.
 Titanul privea  către orchestră,  nu auzea nimic.
 O solistă l-a întors  cu fața către sală.
Și-a trăit gloria, fără s-o audă. 
(știați că prima dintre iubirile lui a fost timișoreanca Jeanette d, Honrath?)

Un savant japonez,Yokimura Nakamatsa, cu peste 200 de invenții, ascultă Simfonia a IX-a,  înainte de a  începe un proiect- activează  partea dreaptă a creierului- cea subiectivă, metaforică, apoi o folosește pe cea stângă-obiectivă, concentrată către detalii inginerești.
Friedrich Schiller, Ludwig van Beethoven, Yataka Sado și 100000 de japonezi,  în cel mai   frumos  mesaj pentru un mâine însorit!

42 de comentarii:

  1. Mie nu mi-a activat nimic. S-ar putea ca emisfera respectiva sa fie goala?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pornind de la emotia cuvintelor tale senzatia ca ma trec fiorii nu s-a oprit pana ce n-au terminat de cantat,cei 100000 de japonezi.M-am alaturat si eu,dar putin mai emotiv,doar murmurand.

    Acum ma pot apuca de treaba:).

    RăspundețiȘtergere
  3. Angi,
    Și eu mă aflu în mijlocul unui noian de treburi, mai trag câte o fugă aici, îmi iau porția de energie și continui..
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Minunat! Mi-ar fi placut sa fiu in sala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ina,
      Dorința ta este o mare provocare! Nu se știe niciodată ce oferă viitorul..
      O zi bună!

      Ștergere
  5. Sînt impresionat şi copleşit.
    Mulţumesc, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  6. frumuseţea este in suflet.
    dar nu corectez, ochii sunt oglinda sufletului...

    paralele: germanii au creat cele mai mari dezastre şi cele mai mari valori (e, aşa, de dragul paralelelor)
    japonezii au îndurat cele mai mari dezastre şi traiesc bucurii copleşitoare...
    complementaritate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Latinii spun că fruntea este poarta inimii, cam tot pe acolo, nu?
      Paralele- un francez lega în același gând bucuria și durerea, spunând că ambele măsoară greu oprele, prima le face secunde, cealaltă le face secole.
      Japonezii au ceva special în ființa lor națională, știu să se ridicedin durere, zburând, parcă.
      Sunt o mare admiratoare a poporului japonez, eu îl văd ca o întruchipare a păsării Phoenix!

      Ștergere
  7. Sa inteleg ca aveti o parere personala, dar nu sunteti de acord cu ea.

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, Beethoven a trait o iubire adolescentina la Viena.
    Avea 17 ani si, facuse o pasiune pentru o tanara blonda- Jeanette d'Honrath.„Idila nu a durat mult, iar Jeanette s-a casatorit cu capitanul Karl Greth, care a devenit comandant al Garnizoanei Timisoara si, a adus-o pe frumoasa artista, in orasul de pe Bega”.(Au locuit in actuala Casa a Armatei).

    E adevarat, ca Beethoven era complet surd, cand a compus ''Simfonia a IX-a'', dar intre inspiratie si suflet, exista intotdeauna, un releu si, sufletul a vibrat si s-a umplut de... desavarsire.
    Beethoven a putut compune si fara a auzi, pt ca emisfera dreapta a creierului e responsabila pt ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor si visarii...
    Emisfera dreapta a creierului nostru este intuitiva,poetica, imaginativa, romantica, platonica, mitica si religioasa.
    Sunt anumite profesii, care implica mai mult, folosirea emisferei drepte:muzicieni,artisti, scriitori,poeti,sculptori,actori,filosofi.

    Cat despre japonezi...admir-fara rezerve-calitatile lor: demnitatea,harnicia,disciplina,inteligenta,eroismul,spiritul de sacrificiu, cat si deschiderea pe care, iata,o manifesta, fata de marea muzica universala.
    Au trecut printr-o catastrofa-dar ei au un proverb:,,Nenorocirea poate fi puntea spre fericire''.
    Si, dovada e de... netagaduit.
    L

    RăspundețiȘtergere
  9. Luli,
    N-o să despicăm firul în patru, pentru că nu avem „documente”, dar cred că doamna era căsătorită pe vremea aceea, dacă locuia în Casa Armatei, nu?

    Da, explicația pentru puterea de creație a Titanului pare credibilă. Eu mă gândeam la drama artistului...
    Doamne, ce proverb, ce credință, ce forță de a renaște!

    Mulțumesc frumos pentru gândurile tale!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Cine a fost, de fapt, Jeanette?


      Domnişoara Johanna d'Honrath (pe numele ei real), originară din oraşul Köln, şi tânărul geniu muzical Ludwig van Beethoven, s-au cunoscut în cadrul unor serate muzicale, la Viena, pe când aveau numai 17 ani. Potrivit cărţilor care amintesc despre iubirea platonică dintre cei doi tineri, frumoasa blondă era plină de viaţă şi fermecătoare, astfel că a atras, din primele secunde, atenţia talentatului compozitor.
      Muzicianul nu avea, însă, o situaţie materială bună, astfel că Jeanette a ales pentru căsătorie un căpitan austriac, Karl von Greth, la fel de chipeş ca şi domnişoara. După nunta lor, care a avut loc în anul 1788, tânăra femeie a devenit doamna Jeanette von Greth şi şi-a urmat soţul în Banat, el fiind avansat la gradul de general şi numit comandant al cetăţii Timişoara, în anul 1823. Astfel au ajuns să locuiască în clădirea numită atunci „Generalatul nou”, pe locul căreia, în prezent, se află situată Casa Armatei.
      Jeanette von Greth s-a stins din viaţă la Timişoara, la vârsta de 52 de ani, locul ei de veci fiind cavoul Piariştilor din Piaţa Libertăţii. După demolarea bisericii din Piaţa Libertăţii, în anul 1911, osemintele au fost reînhumate în cimitirul din cartierul Cetate."

      Ștergere
    2. Mă rătăcesc printre „anonimi„, dar mă simt privilegiată să primesc informații foarte interesante!

      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  10. Buna seara, doamna Gina.
    M-a impresionat foarte mult poveste vietii si drama prin care a trecut marelui compozitor Beethoven, pierzandu-si auzul.
    Ori de cate ori ascult o lucrare a sa, pe mine pur si simplu ma incarca pozitiv.
    Eu ascult diferite genuri muzicale, dar nu trece o zi, sa nu ascult muzica clasica sau vreo arie din vreo opera.

    O seara cat mai frumoasa va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-am dat seama că ești o iubitoare de muzică adevărată, Ștef!
      Seară frumoasă!

      Ștergere
  11. Un raspuns complet si frumos este al anonimului.
    Felicitari!

    PS Anonim 2

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim 2,
      anonim 1( doar pentru că așa vrei tu) îmi este chiar prietenă.
      De ce ești tu anonim?

      Ștergere
  12. Ufff! Pentru ca nu stiu cine sunt!
    Multumita?

    RăspundețiȘtergere
  13. Stiu doar ca interlocutoarea mea are ochii caprui. Doar atat!

    RăspundețiȘtergere
  14. Atunci are 2 perechi de ochii.
    O pereche caprui si o pereche albastri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamne, ferește!
      Nu sunt vrăjitoare!
      Sigur, am o singură pereche de ochi, chiar dacă sunt și soacră.

      Ștergere
  15. Zambesc! Esti nostima!Este clar ca "esti soacra"! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adică sunt o soacră nostimă?
      sau sunt nostimă, pentru că sunt soacră?
      ( soacra din poveste are un ochi în ceafă)

      Ștergere
  16. Esti draguta oricum ai fi!
    Ochiul din ceafa este albastru. Important e cel din ceafa.

    RăspundețiȘtergere
  17. Tragem linie și facem calculele- zici că sunt drăguță, nu te contrazic, deși, cu un ochi în ceafă, te-aș putea speria.
    Mai mult, cum respectivul ochi este doar al soacrei, înseamnă că-mi văd nora într-o situație albastră, ceea ce nu ne avantajează, nici pe mine, nici pe ea.
    Ce zici, merge?
    Sau, deja, te-ai speriat?

    RăspundețiȘtergere
  18. Nu ma sperii eu asa usor!
    Sunt om si asa incerc sa raman.
    Cand esti om si oceanul seaca ca sa poti trece mai departe.

    PS Pana la respectiva nora, mai e cale lunga.

    RăspundețiȘtergere
  19. Îmi place ideea-”Când ești om și oceanul seacă, să poți trece mai departe„.

    pentru p.s. adevărul este că ne despart niște ani, altfel n-am fi soacră și noră, nu?

    RăspundețiȘtergere
  20. Cum zici tu!

    PS Multumesc pentru corectura!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă am vorbi despre corectură, uite acum văd că lipsește o virgulă din ambele enunțuri- trebuia să o folosim înainte de „și”, pentru că acesta nu este conjuncție coordonatoare, este o parte dintr-un adjectiv de întărire„ însuși„sau un adeverb de întărire chiar și „, părerile sunt împărțite.
      Enunțul corect ar fi fost. „Când ești om, chiar și oceanul seacă, să poți trece„.
      De fapt, respectiva virgulă desparte o temporală antepusă de regenta ei.
      Te-am plictisit cu gramatica..
      Tema era 10000 de japonezi amatori, într-un extraordinar cor, cântă „Oda bucuriei„!

      Ștergere
    2. O știu pe prietena ta- „geniu în literatură și gramatici ”-este învățătoare, ne-am văzut în vacanța de vară.
      Cum să-mi ”șoptească” cineva, dacă meseria mea este să nu admit șoptitul?
      N-ar fi rușinos pentru o profesoară de limba română să nu știe nici măcar regulile subordonării în frază?

      Ștergere
  21. Stii ce? Imi plac ochii caprui la nebunie! :)

    Chiar mi-au adus un strop de bucurie in aceasta seara!
    Pariu, ca iti sopteste cineva.
    Am o prietena care e geniu in literaturi si gramatici. Eu...mai slabut cu gramatica si cititul.

    RăspundețiȘtergere
  22. Super! Mai cu seama cand te "irita" ceva anume!
    Da, recunosc, esti tare!

    ....parca in toamna am dat corigenta!...asa imi amintesc...mai uita omul! :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Extraordinar!
    Emotionant!
    Atat spun...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera,
      Emoția este un sentiment nou, de fiecare dată.
      Poate că tocmai de aceea nu se poate reda în prea multe cuvinte.
      Seară bună!

      Ștergere
  24. Noapte buna!
    Mi-a facut placere discutia! :)

    pup!

    RăspundețiȘtergere
  25. Se pare ca japonezii nu mai au resentimente fata de europeni si fata de rasa alba in general...Tocmai am vazut un documentar despre Al Doilea Razboi Mondial in Pacific...
    Astept sa cante si musulmanii Oda bucuriei!
    PS. Am auzit candva ca singurul mare creator fericit a fost Goethe. Insa nu avem cum sti; s-o fi laudat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveți un fel anume , de a spune pe nume lucurilor grave pe nume. De fapt, le învăluiți, ca în armată..
      Propoziția„ Astept sa cante si musulmanii Oda bucuriei!” este absolut mortală, chiar dacă vorbește despre BUCURIE.

      Ștergere