joi, 15 martie 2012

să găsim un titlu

Cu fiecare astăzi, ne îndepărtăm, grăbiți,  de ieri. Fără prea mari regrete.
Să fie uitare?
Să fie lipsă de timp?
Sau nepăsare?
 Uită copiii să-și viziteze părinții, uită guvernanții să-și țină cuvântul, mame grăbite își uită copiii prin gări și saloane de spital, uităm iarba verde de acasă, uităm splendoarea  curcubeului , puful norilor,   nu mai știm culoarea ochilor celor dragi, nici  câte fire de flori  să dăruim .
Mâncăm în fugă, ne salutăm pe apucate,  de sărbători, facem liste  cu toți  cunoscuții laolaltă, pe taste,  uităm  să zâmbim.
 Ceva ne împinge într-o  cursă  fără oprire.//
Într-o friguroasă zi de  ianuarie 2007,în stația de metrou L'ENFANT PLAZA din Washington, DC,  timp de trei sferturi de oră, un bărbat a cântat la vioară șase piese de Bach. 
În tot acest timp, pe lângă el  s-au perindat  peste 2000 de oameni, cei mai mulți în drum către serviciu.
Un  bărbat, ceva mai în vârstă, și-a încetinit , pentru câteva secunde pasul, apoi, grăbit  a intrat în mulțimea de americani.
Patru minute mai târziu, o doamnă elegantă, fără să-l privească pe  violonist, i-a aruncat în pălăria aflată la picioare UN DOLAR.
Omul și arcușul său   cântau.
Peste șase minute, un tânăr se reazemă de zidul metroului, închide ochii, ascultă, se uită la ceas, deschide  ambele brațe și pleacă mult mai grăbit decât venise.
Din mulțimea de trecători se aude glasul unui copil, ținut strâns în mâna mamei. Copilul, de nici trei ani, vrea să asculte vioara. Mama se grăbește. Copilul privește trist în urmă, încercând fără succes, să scape din strânsoare.
 În următoarele minute, scena s-a repetat , mai mulți copii voiau să asculte vioara, părinții erau grăbiți, iar micuții priveau  dezamăgiți peste umăr.
 Frigul se întețise.
 Omul și vioara lui  au cântat 45 și minute. 

În pălăria  tocită de vreme  s-au adunat 32 de dolari. În aproape o oră, doar șase oameni au avut răbdarea să-l asculte.
Când vioara a tăcut, omul  a plecat . Nimeni nu i-a mulțumit. Nimeni nu i-a dăruit o floare. Nimeni nu l-a aplaudat.
Era JOSHUA BELL,  unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Interpretase câteva dintre cele mai  dificile piese. Vioara lui este estimată la 3,5 milioane de dolari.
Același om și aceeași vioară, anterior, umpluseră  o sală de concerte din Boston.

 Costul unui bilet- 100 de dolari./
Am primit informația, altfel scrisă- am păstrat toate detaliile, este adevărată.
Este un experiment social, comandat de Washington Post. El vizează percepția, gusturile, prioritățile, preocupările oamenilor în mileniul  la începutul căruia ne aflăm.
Sigur că  dacă n-ar fi vorba despre o întâmplare adevărată, am privi-o ca pe o fabulă. 
Dacă alegoria este gata, care ar fi morala? Sau  concluziile?
 Adaug darul primit de la un anonim, care  știe să liniștească spiritele prea înfocate!
Ascultați, sigur o să vă placă, deși este cam târziu!
Și o povestioară, pe care mi-a dăruit-o Modart- poate că ar trebui să fim  mai generoși, mai toleranți unii cu alții, mai atenți la  mersul lucrurilor!-
„Un batran statea pe marginea unui drum cersind...lumea trecea grabita si dupa un timp indelungat abia stransese cativa banuti in palarie.Un trecator privindu-l mai cu atentie si compasiune,si-a dat seama ca batranul este orb.A luat o bucata de carton si a scris ceva pe ea.I-a dat-o apoi spunandu-i sa o tina la piept ca oamenii sa poata citi mesajul.Dupa ce a plecat in scurt timp foarte multi oameni s-au apropiat de el lasandu-i in palarie cate un ban.Cand a venit insotitorul sa-l duca acasa,l-a intrebat emotionat ce scrie pe carton.I-a citit: "E primavara si eu nu o pot vedea!"




53 de comentarii:

  1. :)
    perfect pentru postarea anterioara!
    :))
    MULTUMESC!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei,
      Trebuie să tragi cu ochiul la postarea de ieri- un dialog cu ” De vorbă cu mine„.

      Ștergere
    2. :)
      Care postare, da-mi un link!
      Multam

      Ștergere
    3. Tocmai ați intrat în discuție, văd!!

      Ștergere
  2. acest subiect a fost si la pandhora, parca.
    am comentat cam asa: e o formula de marketing.
    cine asculta viori in metrou? acolo toata lumea alearga, alearga, alearga.
    trebuie si stare de spirit. probabil iti place muzica clasica. pun pariu ca nu o asculti cand faci mancare. poate e in boxe, dar nu o asculti. e doar un zgomot de fond.
    asa si in metrou.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce crede pandhora, ce știu este că ideea mi-ai dat-o chiar tu, după cum am spus, ieri.
      Apoi, mi s-a părut potrivită, ca o continuare a temei care ar privi forma și conținutul.
      Eu nu sunt o radicală, cred în puterea dialogului, în farmecul lui, cu scântei chiar, fără ”arsuri„.
      Ascult muzică de toate felurile, mai puțin manele, categoric.
      La mine în casa părintească, toți cântam, tata , la muzicuță, mama avea o voce foarte frumoasă, eu învățam de la ei, pe atunci. Fratele meu este un bun ascultător, fără să cânte.
      Muzică clasică, da, în fiecare seară de joi, merg la concertele filarmonicii, nu sunt vreo mare cunoscătoare, dar ascult cu mare plăcere.
      Trăiesc într-un fel special seara!
      Revenind la vioară/Bach/metrou- te-aș contrazice sau, mai precis, n-aș găsi imediat explicația. Sigur că a fost un experiment comandat, am și spus, dar el are un rost.
      Și demonstrează ceva.
      Uite, citește aici
      http://incertitudini2008.blogspot.com/2012/01/si-bani-si-suflet.html

      Lumea nu-i lua în seamă, se auzeau sunete limpezi..i-am văzut la televizor, în treacăt, oricum, la „Românii au talent„.
      Și au!
      Cred că suferim de ceva- respingem înainte de a cunoaște, de a afla.
      Sau nu știm să ne bucurăm de eternitatea clipei.

      Ștergere
    2. Cu siguranta suferim. Suferim de egoism, ne gandim doar la noi, de parca lumea ar incepe si s-ar termina cu noi. Si in aceasta situatie normal ca nu mai observam altceva in jur, ne gandim doar la problemele noastre, bagam capul in pamant (sau in noi, dupa caz) la metrou, in autobuz, pe strada. Sa nu ne vada, sa nu-i vedem, sa nu ne auda, sa nu-i ascultam... Ce daca lumea e si frumoasa, stie cantece minunate si povesti fascinante? Nu ne trebuie, avem deja prea multe pe cap... Adesea, e doar o parere. Daca ne-am da valul de pe suflet, am putea observa ca nu suntem decat... egoisti, autosuficienti, egocentristi... Si cate pierdem...

      Ștergere
    3. Crenguța,
      Ne asumăm o vină colectivă? Suntem/acționăm/ne purtăm la fel?
      Parcă n-aș zice.. doar că majoritatea este învingătoare.
      Da, ai dreptate- uităm să ne uităm ân jur- a fost o vreme, când nu mergeam- alergam , pur și simplu- am și rostogolit pe cineva..hi! hi!
      Îmi fac timp să privesc norii, mă uit la cei câțiva copaci din fața ferestrei, ascult muzică, dar vezi, am vorbit despre mine. Adică primează- egoul. Ce să fac?

      Ștergere
  3. Am vazut filmul acestui experiment pe Youtube, m-a impresionat.
    Oamenii dau mai multa importanta formei, iar nu fondului.
    Nu mai este timp sa ne oprim si sa ne bucuram...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana,
      Piața dictează, nu?
      Iar noi, supuși , înclinăm capul. Cumpărăm ce ni se vinde, vorba nu știu cărui realizator TV, ajuns în topul bogaților. Tot din ignoranța noastră s-a înălțat și această piramidă socială, nu?

      Ștergere
  4. titlul: PREJUDECATA!
    :)
    Si la noi ai fost astfel de "experimente", tot la metrou.
    Doua vizand muzica clasica, un altul vizand teatrul.
    (poate or fi fiind mult mai multe, insa eu nu am cunostita de ele).
    S-a cantat muzica clasica dar cu staif, adica costume adecvate, decor adecvat... iar lumea ramanea inmarmurita (cei ce nu erau deja in inataziere pe undeva);
    s-a cantat muzica clasa dar fara staif, adica fara costume adecvate, fara decor, fara scortosenii, iar lumea tracea mai departe pe langa... la fel de grabita!
    @diana are dreptate. Lumea da importanta formei, nu fondului, nu continutuli.

    @de vorba cu mine, muzica clasica poti asculta oriunde, daca esti indragostit de acea muzica, cu certitudine, zgomotul de fond va disparea.
    Si conceptul timp, si cel de spatiu dispar.
    Si, concomitent cu terminarea melodiei respective, reapar si timpul si spatiul. Si paradoxala intrebare: ce ai facut in tot acel timp scurs?!
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Andrei,
      Devenim insensibili la frumosul pur , pentru că avem prejudecăți? Aș zice , da , și nu prea.
      Este , ori ignoranță, ori incapacitatea de a te rupe de goana lumii. Intri într-un iureș de care ești dependent. Frica te obligă să fugi la serviciu, să nu pierzi trenul, să nu întârzie copilul la școală/grădiniță etc.
      Știi, îmi fac procese de conștiință că am fost mult prea exigentă. Abia acum. Culmea! continui să fiu, pentru că „accesul „în societate, în mersul ei se face după aceleași vechi criterii.Aș zice că muzica este unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le primim în viața asta!

      Ștergere
    2. :)
      Nope, gina,, nu devenim insensibili la frumosul pur, ci nu mai stim sa recunoastem frumosul pur, pentru ca el a fost imbracat in straie fel de fel...
      :)
      Frumosul pur cica inseamna in exemplele date, un cadru specific, un pret pe masura, niste costume adecvate si mult scrob!
      :)
      Numa' ca frumosului pur nu-i trebuie cadrul respectiv si scrobul, dovada ca cei ce sunt sensibili la frumos, au ramas pentru o clipa sa admire acel frumos (acea muzica)!

      O floare frumoasa si puternic aromata este admirata oriunde s-ar afla (poate fi cazuta si intr-o hazna) doar de catre cel/cea care admira/iubeste florile!
      Cel care nu admira/iubeste florile, cu certitudine va calca pe ea.

      Iti recomand si tie
      http://www.youtube.com/watch?v=dFFN719I-NA
      poate vom intelege, pana la urma, ce-nseamna aceasta goana!
      Societatea despre care tot facem vorbire si suntem atat de deceptionati si nemultumiti de ea, este asa si datorita NOUA!
      Fiecare dintre noi participa cu o bucatica la faurirea acestei societati sau mentinerea ei in viata (adica a perpetuarii ei).
      Nu pot culpabiliza societatea fara sa ma culpabilizez pe mine.

      Si unde duce ea.
      (facem exceptie de nota revolutionara a filmului, luam doar ceea ce ne trebuie pentru a vedea tabloul).

      Ștergere
    3. Andrei,
      Sigur că noi construim tot ce ne înconjoară- bun/rău/voit/nevoit. După cum vorbim și vedem, mai mult rău decât bine.
      Întrebarea este de ce? dacă tot noi suntem nemulțumiții. De ce acceptăm să fim turmă?

      În legătură cu atitudinea estetică-suntem diferiți, pentru o mie de motive.
      Nu există societate perfectă. Toți suntem amestec de bine și de rău, de frumos și urât.
      Doamne, îmi vine în minte ce mi-a spus fiul cel mic, o dată când îl pedepseam- uită-te la tine..era mic, copiii văd lucrurile după criteriile lor perfecte.
      ”Evoluția„ deformează, strivește ceva?

      Ștergere
    4. pentru ca ne place comoditatea, pentru ca am fost invatati sa vedem raul in exteriorul nostru, ma deveniti abili in a gasi vinovati si a ne lamenta.
      :)
      Ne formam o regula dupa care functionam, iar daca iesim din ea... nu ne este prea bine, suntem dependenti de siguranta.
      :)
      Copiii nu vad lucrurile dupa criteriile lor perfecte, pentru ca nu exista criterii perfecte, ci vad lucrurile prin prisma lipsei prejudecatii si a foamei de cunoastere, a curiozitatii.
      Evolutia nu deformeaza, ci doar creeaza rutina, dependenta, naste prejudecati si dependenta de ele.
      :)
      Copiii manifesta de mici cam aceleasi hibe ca si adultii, insa sunt diminuate tocmai datorita lipsei prejudeactii, fricii, nu cunosc ce-nseamna siguranta, confortul etc.
      Aceste lucruri corup.

      Ștergere
    5. Da, s-ar putea să fie o comoditate de reflectare a realității după criterii pe care adultul le vede bătute în cuie.Acum îmi dau seama că trebuie să accepți schimbarea în primul rând cu tine. Începând cu tine, nu cu alții.
      Chestia este că ajungem , din nou, la timp..ai atâtea de făcut, trebuie să înveți din mers, chiar să te schimbi din mers. Te împresoară atâtea chestii personale.
      Tot timpul trebuie să iei decizii, să reacționezi.
      Prejudecăți., mereu prejudecăți..

      Ștergere
    6. :)
      pai nu noi am vrut sa devenim mai repede adulti?!
      Cand eram mici abia asteptam sa ne facem mari!
      :)
      Uite acum suntem mari...

      Ștergere
    7. Este legea firii- mereu ne dorim altceva. Sau să schimbăm ceva.
      Și când ajungem „mari„, cu adevărat, tânjim după acel paradis pierdut- copilăria.
      Este minunat că avem memorie afectivă! Fără ea , am fi pierduți.

      Ștergere
    8. in timp ce repar cosul de gunoi degeaba canta in boxe "rapsodia albastra". e acolo, bun, imi creeaza o stare de spirit, DAR NU SUNT ATENT! MA CONCENTREZ PE MODULUL ELECTRONIC DE BLOCARE A CURENTULUI DE COMANDA INVERSA!
      daca vreau sa ascult muzica, ma opresc, inchid ochii si colorez sunetele...
      asa inteleg eu "sa ascult muzica".
      de aceea nu condamn persoanele grabite din metrou.
      a fost un experiment gandit rau.

      Ștergere
    9. :)
      Fiecare dupa posbilitati! Asupra unora are efectul invers, repararea cosului de gunoi devine mecanica (automatism) iar ascultarea traire.
      Fiecare dupa propria-i constructie.
      Poate de aici pleaca hiba in societate, pentru ca fiecare sapines gandeste ca ceilalti tre' musai sa gandeasca, sa actioneze aidoma!
      :)
      Experimentul a scos la iveala faptul ca suntem pe "pilot automat", recunastem valoarea, daca acea valoare are contextul pe care-l recunoastem, daca nu, nu!
      :)
      Adica, in cazul de fata, nimeni nu a recunoscut valoarea pentru ca acea valoare nu era prezentata intr-un spatiu adecvat, in costume adecvate, cu un pret adecvat!
      :)
      Cam cum se intampla cu "moastele" si "tigaile"!
      :)

      Ștergere
    10. De ce să fi fost gândit rău?
      Crezi că există un timp potrivit pentru toți?
      Chiar toată lumea dintr-un metrou pleacă dimineața la serviciu?
      Eu aș vedea , mai degrabă incapacitatea omului- eu, tu, noi- de a se opri din iureș pentru propriul suflet.
      Mie mi-a plăcut mult testul și mi-a dat de gândit.
      De ce mi se pare că voi, bărbații, sunteți mai încrâncenați ?

      Ștergere
  5. Gina, s-o luam logic.
    Deci, daca in goana noastra prin aceasta lume- nebuna , haotica si straniu turbion de vesti proaste- nu ne facem timp sa-l ascultam pe J. Bell- cotat ca fiind unul dintre cei mai buni solisti al lumii, cantand cea mai buna muzica scrisa vreodata ( Bach), pe unul dintre cele mai bune instrumente facute vreodata( Stradivarius), oare de cat de multe lucruri ne lipsim in existenta noastra?
    Nonvaloarea - stapaneste astazi lumea!
    Traim in pacat si in rautate.
    Ai vazut cine-si dorea sa asculte muzica? Doar cei cu lumina in priviri si cu sufletul pur - COPIII.

    Gand bun,
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lidia,
      Categoric, identificăm cu ușurință spiritul curat, pur- copilul. El este neafectat, încă, de malaxorul social, dorește ceea ce seamănă cu el- sunetele pure- lumea lui este nepătată.
      Știi, îmi fac reproșuri , câteodată , că, poate am greșit în privința copiilor- elevi și ai mei- tot corectându-i. Nu sunt total convinsă că ar exista și altă cale, dar, îmi fac singură curaj, spunându-mi că pe copil trebuie „să-l înveți„.
      Fără legătură strictă cu tema noastră- deseori, ideile lor sunt mult mai limpezi decât ale noastre, în abordarea unui text literar, de exemplu. De ce? Pentru că vorbesc cu „sufletul„. Noi vorbim cu tot ce am agonisit, nu prea mai avem ceva original..

      Ștergere
  6. Daca traim intr-o lume nebuna, te intrebi: Oare omul mai este o fiinta rationala?
    Pai, cam ...nu!
    Si iti dau dovezi:portocalele sunt mai scumpe, decat merele,laptele simplu e mai scump, decat cel batut,biscuitii fara ciocolata sunt mai scumpi, decat ciocolata,cartile sunt mai ieftine, decat revistele, muzica buna e mai ieftina, decat cea proasta, pixul cu mina e mai ieftin, decat mina de pix, fara pix...
    Oamenii neintruiti sunt mai '' scumpi'', decat oamenii valorosi, care se vand ''ieftin''.
    Concluzia? Suntem complet irationali, atat timp cat, apreciem ambalajul si, ignoram continutul.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      anonim, exemplele tale nu denota ca traim intr-o lume nebuna, ci reflecta ceea ce faurim, noi!
      Daca portocalele au ajuns mai ieftine decat merele, inseamna ca mere se produc mul tmai putine decat portocale.

      Daca laptele simplu este mai scump decat cel batut este clar ca laptele batut se consuma mult mai putin decat cel simplu.
      Adica avem de-a face cu economia de piata si specula ei.
      Iar noi contribuim (la faurirea acestei lumi) prin participare proactiva, ca sa-i zic asa.
      Oamenii neinstruiti sunt mai scumpi la noi, in tara, doar daca stiu foarte bine ce sa faca cu cavitatea bucala!
      Daca nu, se tarasc de pe o zi pe alta, la mana alora de stiu ce sa faca cu cavitatea bucala.
      Cei valorosi se vand bine, la noi in tara, daca stiu sa se vanda, daca nu, nu!
      Ori iau calea pribegiei si-si gasesc locul acolo, ori gasesc unloc calduta la umbra caruia sa sada!
      Nu suntem irationali, ne complacem pentru ca ne intereseaza doar "eu", "prezentul", "ce am".
      Nu vad pe nimeni preocupat ce lasa in urma sa din punct de vedere al unei generatii.
      Asa-i invatam si pe copii sa gandeasca si sa se comporte.

      Ștergere
    2. Lidia,
      Cred că lumea este ciclică.Istoria o demonstrează.
      Până la urmă , cine stabilește aceste schimburi? De ce își pierd lucrurile importante valoarea?
      Doamne, cum va arăta viitorul în care vor trăi nepoții noștri?
      Revin la ce spuneam ieri- nu renunț la optimism- optimism moderat.

      Ștergere
  7. Contrar parerilor mele, cam defetiste, recunosc, in privinta viitorului, iata ca, potrivit unui studiu recent, publicat in ''Nature'', majoritatea oamenilor, cred ca, anii cei mai buni sunt aceia care vor veni.
    Cercetatorii au delimitat chiar, o sectiune a creierului, care este programata sa ne faca, zice-se, sa vedem viitorul mai mult in roz si, mai putin in negru.
    Gaudeamus igitur...
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)
      @anonim, studiul este inexact.
      Oamenii NU CRED ca anii cei mai buni vor fi cei ce vor veni. SPERA!
      E o diferenta uriasa.
      Speram, in general, ca ziua de maine va fi mai buna ca ziua de azi, ca luna urmatoare va fi mai buna decat luna aceasta, ca anul viitor va fi unul mai bun decat anul acesta.
      Asteptam sa treaca timpul sa plecam de la servici, sa ajungem acasa; asteptam vikendu sa ne mai putem destinde un pic (in cazul cel mai fericit) sau sa ne putem rezolva problemele de familie sau hobbyurile...
      Cercetologii astia scot, in ultima vreme, teorii pe banda rulanta, functie de cine le comanda.
      Oamenii nu mai au coloana vertebrala, eu un fel de gumilastic. Asta le permite adaptarea si supravietuirea, in cel mai rau caz, iar in cel mai bun caz, o situatie sociala satisfacatoare... lipsa grijei de maine.
      Restu'... duca'se dracului, pe principiul " este mai aproape maieul decat camasa"!
      O seara faina.
      Azi am avut limbarita!
      :)

      Ștergere
    2. Lidia,
      Aș fi de acord cu Andrei- nu credem, nu avem cu să credem că viitorul va fi roz.
      Sperăm să fie bine!
      Eu - o să tot repet, sunt optimistă( moderat), altfel, cum am suporta prezentul? nu doar sperând că mâine va fi mai bine?
      Să fim sănătoși!

      Ștergere
    3. Andrei,
      Poate că ar trebui și câte un strop de apă, mai atenuează vâlvătaia!
      O zi bună!

      Ștergere
  8. Indiferenta. La acest titlu m-am gandit. Trecatorii aceia daca stiau cine este interpretul, va asigur ca isi gaseau timp pentru aplauze la "scena" deschisa. Copiii sunt puri si nu-s interesati de vorba: haina face pe om. Ei erau incantati de ce auzeau, nu de persoana care canta la acel instrument minunat. A patit-o si Robert de Niro. A fost dat afara din propriul hotel (nefiind recunoscut deoarece purta haine de cersetor. A simtit pe pielea sa ce inseamna diferenta de clasa, elita...)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excelent exemplu- ajungem la ce spune Mihai- SNOBI!!
      Haina, numele starea socială contează mai mult decât valoarea.
      De fapt, cine stabilește valoarea?
      Doamne, ce încurcate sunt toate..

      Ștergere
  9. Daca nu va suparati, ce spuneti de un titlu simplu? Snobi

    RăspundețiȘtergere
  10. Mi-am adus aminte de o memorabila interpretare! Vom vedea pe vreun stadion din Romania asa ceva?
    http://www.youtube.com/watch?v=V3i1-p4fP08&feature=player_embedded

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Il iubesc pe nenea asta.
      A stiut sa faca atat de accesibila muzica clasica si sa fie imbratisata si pe stadion.
      Il astept sa vina in Romania, daca nu, ma duc io dupa el.
      Am hotarat!
      :)

      Ștergere
    2. Faci niște daruri minunate!
      L-aș asculta la nesfârșit p Andre Rieu!( nu reușesc să-i scriu corect numele, îmi pare rău)
      Mulțumesc frumos pentru dar( ești același anonim, care mi-a dăruit gândul lui Florian Pittiș?
      p.s. am adăugat videoclipul în postare!
      Mulțumesc!

      Ștergere
  11. Am și eu o poveste muzicală, la care am fost martor.

    Era în vara lui 1996, la Moscova. Pe atunci, cel mai bun hotel din oraș era Național. Poate mai este și astăzi. ACesta avea cel mai fabulos bufet de mic dejun pe care și-l poate imagina cineva. Castroane întregi cu icre negre și de Manciuria, printre patiserii sofisticate și tot ce poate fi mai elegant în preparare. Iar ceea ce făcea unic acel mic dejun era atmosfera creată „live” de un quartet de coarde, format din virtuoși, în fracurile de rigoare.

    Numai că micul dejun era deschis doar până la ora 10.00. După aceea, același quartet putea fi văzut și ascultat la intrarea în stația de metro de lângă poarta Pieții Roșii. Îmbrăcați în aceleași fracuri, cu aceiași muzică bună și aceiași interpretare virtuoasă, cei patru colectau monezi și bancnote modeste într-o cutie de vioară pusă în calea trecătorilor. Iar aceștia erau la fel de grăbiți și indiferenți ca cei din Boston. Doar că știau cu cine aveau de a face și nu le păsa.

    Pe seară, pentru a-și completa veniturile, quartetul avea și concert, într-o sală de audiții.

    Pentru că cei patru asta știau și asta făceau - muzică. Pentru cine avea timp, chef și bani să îi asculte. Și nu aveau cum să piardă. Pentru că, întotdeauna a fost cel puțin o persoană care chiar i-a ascultat. Cu încântare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestioara aduce un strop de împăcare în peisajul înfocatelor discuții.
      Cât despre morala ei, să completăm, întrebându-ne retoric oarecum că , din păcate, omul este mereu sub „vremi„?

      Ștergere
  12. Un batran statea pe marginea unui drum cersind...lumea trecea grabita si dupa un timp indelungat abia stransese cativa banuti in palarie.Un trecator privindu-l mai cu atentie si compasiune,si-a dat seama ca batranul este orb.A luat o bucata de carton si a scris ceva pe ea.I-a dat-o apoi spunandu-i sa o tina la piept ca oamenii sa poata citi mesajul.Dupa ce a plecat in scurt timp foarte multi oameni s-au apropiat de el lasandu-i in palarie cate un ban.Cand a venit insotitorul sa-l duca acasa,l-a intrebat emotionat ce scrie pe carton.I-a citit: "E primavara si eu nu o pot vedea!"

    Mi-am adus aminte de aceasta impresionanata povestioara cu talc...cred ca se poate sugestiv insera langa postarea ta pe care o cunosc si despre care s-au facut aici mai multe comentarii percutante .Intr-un fel se leaga ,nu-i asa?Pur si simplu mi-am dorit s-o scriu.Cred ca o stiai,dar e bine sa ne reamintim,scriind ramane si mai bine fixata in memoria afectiva.

    PS:Inca e atat de gri si atat de frig...........primavara unde esti oare?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi plac poveștile!
      Povestioara ta are nu doar un loc bine potrivit. Are un mesaj, care se potrivește- mănușă în spațiul discuțiilor noastre.
      Mulțumesc frumos!
      Mi-aș dori ca ea să aducă un strop de înțelepciune și de echilibru primăvăratic în griul care se asortează de minune cu acel roz fragil de zambile!
      p.s. încerc să „transfer„ povestioară de aici în pătrățica postării de ieri.
      Mulțumesc pentru gândul bun!

      Ștergere
  13. Nu degeaba se spune ca suntem in "secolul vitezei". Progresul a adus si multe rele asupra fiintei umane. De multe ori dorim sa nu ne grabim dar obligatiile noastre ne imping de la spate. Daca Marele Artist a cantat la orele diminetii, cand fiecare se grabeste la locul sau de munca, rezultatul nu putea fi altul.
    Imi amintesc ca atunci cand copilul meu avea 3-4 ani si il duceam dimineata la gradinita, in brate, printre pupici ii sopteam la ureche "auzi ce frumos canta pasarica, vorbeste cu tine, te saluta" sau admiram in mers rasaritul de soare. Mai mult nu cred ca as fi putut face adica sa ma opresc sa ascult pe cineva care canta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Marycix,
      Poate că tocmai de aceea „testul „ a fost proiectat dimineața- câți oameni se trezesc mai devreme , pentru a-și asigura un timp de „rezervă„, înainte de a intra în „malaxorul „ cel de toate zilele?
      Poate că ar trebui să ne organizăm altfel- să începem ziua , de exemplu, ascultând muzică- produsă de o vioară sau de păsărele..
      Mulțumesc frumos!
      Sună bine și echilibrat gândul tău!

      Ștergere
  14. Acelasi anonim. Eu as incepe dimineata asa: http://www.youtube.com/watch?v=hN8CKwdosjE

    RăspundețiȘtergere
  15. Acelas anonim. Am uitat...Cu multa placere!

    RăspundețiȘtergere
  16. Mulțumesc frumos!
    L-am postat- să se bucure toți musafirii!

    RăspundețiȘtergere
  17. 1.Parabola cersatorului- ar avea si o morala:cand lucrurile nu merg asa cum ne-am dori, poate trebuie sa schimbam ceva , incepand cu comportamentul, cu modul de trai, sa ne reinnoim mijloacele, sa invatam lucruri noi, pt a putea progresa.
    Daca trece o zi si, nu ai castigat nicio informatie noua, niciun prieten nou, atunci traiesti precum cersatorul, care se intoarce acasa , fara rasplata...
    2. Muzica lui Andre Rieu e minunata , iar el este magnific!
    Este supranumit ''Regele Valsului'', dar nu pt virtuozitatea cu care interpreteaza , ci pentru faptul ca a reusit sa readuca -valsul- in inimile oamenilor, prin spectacolele sale. Spectacolele lui , nu sunt sectacole de muzica clasica; sau cel putin, nu sunt in acceptiunea generala, pentru ca lipsesc -formalismul si eticheta- impuse in general,de astfel de evenimente.
    La concertele lui A. R. nu vii ca sa asculti muzica clasica, ci vii ca sa faci parte din ea.Sa dansezi, sa zambesti, sa canti, sa bei un pahar de sampanie, ori o halba cu bere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Total de acord!
      Am o „tehnică„, am deprins-o dintr-o maximă latinească- Nulla dies sine linea„. S-ar putea comenta în m,ai multe feluri. Varianta pe care am ales-o este ca, înainte de culcare, să „trag„ o linie(imaginară) și să văd unde am greșit, ce n-a mers, ce pot face.O să zâmbești, nu știu câți ani ai, nici dacă eșit fată sau băiat, dar am început să învăț de la fiii mei, mai mult de la cel mic, care nu mă menajează, dar are un fel special de a trata orice lucru- major sau minor.

      Andre Rieu- l-am văzut în spectacolele din stradă. magazin, oraș- SUPERB!!
      Mulțumesc mult!

      Ștergere
  18. Prin natura noastra umana, mereu tindem sa dam vina pe cineva, niciodata pe noi insine si totul se intampla, cred eu, din cauza nemultumirilor noastre. Vrem mai mult, mult mai mult decat avem nevoie si atunci ne grabim sa le putem infaptui si pur si simplu ignoram sa vedem frumusetile cu care suntem binecuvantati.
    TIMPUL, il gasim mereu vinovat, ne luam la intrecere cu timpul, dar niciodata nu ne punem o limita la ceea ce vrem de fapt si sa ne mai oprim din goana noastra spre nicaieri...
    Ne dorim ceva cu ardoare, alergam in stanga si in dreapta sa putem sa-l dobandim, cand deja il avem, nu ne mai bucuram de el, imediat ne dorim altceva. Suntem intr-o continua nemultumire si toate trec pe langa noi fata sa le observam.
    Alergam, alergam, realizam cate ceva si pe toate le lasam in urma, fara sa mai gasim un moment in care sa ne bucuram din plin de ele si raman celor care nici macar nu si le doresc.

    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Frumos elogiu adus moderației, Ștef!
    Da, cred că este boala noastră a tuturor- nu suntem conștienți de frumusețile care ne-au fost dăruite, uităm că alături este multă suferință.
    Mulțumesc pentru lecția de morală!
    seară bună!

    RăspundețiȘtergere
  20. De cate ori am ocazia spun: sunt putini cei care recunosc valoarea "dintr-o ochire"; majoritatea cautam eticheta, descrierea, cataloage, referinte...
    Eram gata sa marturisesc cum ma descurc eu cu valorile...; mai pastrez secretul...;
    e mai "salutar", cum ar spune cineva la TV.

    RăspundețiȘtergere
  21. Moral ar fi să ne învățași și pe noi, cei care n-am descoperit, încă, tainele, nu?

    RăspundețiȘtergere