miercuri, 4 aprilie 2012

când suntem egali cu zeii

Omul sub vremuri, regele–timp peste și pe lângă noi? Mereu același, de fiecare dată altfel.
Din vorbă în vorbă cu o prietenă-nu voi spune cât de mică este lumea, deși, fizic, ne desparte  Oceanul- am descoperit de ce am devenit eu , într-un fel, colecționară.
 Unii adună tablouri valoroase pentru vremuri tulburi, alții iahturi, castele, arme, bijuterii, blănuri,  brichete, trofee de vânătoare.
 Eu adun șervete și fețe de masă, clopoței, flori și frunze uscate. Păstrez și bilete de intrare de pe unde m-au dus pașii.//
În copilăria mea, săptămânile de dinaintea Paștelui erau dedicate curățeniei și lucrului.
Nu cred să fi fost casă, în care să nu duduie din zori până târziu în noapte războiul de țesut.
Se țesea orice: covoare, macaturi, pături, velințe, preșuri, prosoape, ștergare, pânză de bumbac, de in, de borangic, pentru perdele, lenjerii, cămăși de zi și de noapte, fețe de masă.
 Femeile căutau modele în târguri, la rude, cunoștințe din sat sau din locuri mai depărtate.
Se cunoșteau cele pricepute la năvădit, cusut plăpumi, vopsit firele de lână în culori naturale sau în nuanțe pe care nu prea le-am mai văzut de atunci.
Pentru lenjeriile de pat, ca și pentru fețele de masă și cămășile ce se ofereau din parte miresei la nunți, se croșeta  horbota.
Măicuța avea câteva fețe de masă de-ți era milă să pui mâna pe ele-lucrate în șabace și ajururi, în ploiță de gânduri.
Pânză fină, înălbită  cu leșie, lăsată la geruit în iernile  viscoloase.
Nu le-am pierdut de tot, le păstrez undeva, într-un colț de suflet. Poate că de asta, pe unde mă poartă pașii, caut flecuștețe.
 Ca o prelungire a lumii aceleia curate.
La timpul prezent.
Cum sunt amintirile tale?

29 de comentarii:

  1. Vai Gina, m-ai lasat bouche bee!
    Ce splendoare de costum ''de lada'' ai!
    Iti da asa, o aura, care impune un respect absolut.
    Sincer te invidiez, nu atat pt valorea materiala a costumului, cat mai ales, pt cea sentimentala.
    Mai,trebuie sa recunoastem ca, portul nostru poluar are note de o rara frumusete,de sobrietate si de incontestabila vechime, care din fericire, s-au pastrat bine, in fata valului de modernism.
    Ador- in egala masura-unicatele de colectie, ceramica veche,icoanele ''de vatra''( sec. XVIII- sculptate, ori incizate in lemn de stejar)broderiile si cusaturile din -lada de zestre- a bunicii,artizanatul si obiectele decorative.
    Luate pe rand , sau impreuna, toate au valoare de TEZAUR.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Ce știu nu doar eu este că tot ce înseamnă „frumos„ nu piere. Mă refer, desigur, la portul nostru popular.
      Cine și ce ar putea să ne reprezinte cel mai bine în lume?
      L-au purtat reginele noastre cu fală pe la case „înalte”, l-au purtat înaintașele noastre, ca zestre.
      Timpul nu l-a alterat, dimpotrivă, i-a sporit strălucirea.
      În satul meu, deși femeile nu se îmbrăcau în „național„ decât în situații speciale, în multe case existau și sunt sigură că există și astăzi costume complete. Și pentru femei, și pentru bărbați.
      Ca profesoară, cu fiecare clasă la care am fost dirigintă, am pregătit cel puțin un spectacol popular, primit cu mare implicare și satisfacție de toți copiii.
      Cred în dăinuirea frumuseții noastre spirituale c hiar și prin portul național.

      Ștergere
  2. Superbe amintiri!Amintirile sunt"comoara" din suflet!Sa ai cit mai multe amintiri de suflet!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, pentru că sufletul ne este cel mai puternic punct de sprijin!
      Mulțumesc!

      Ștergere
  3. 1.Gina, plec de la un postulat al lui B.Pascal,care sustine ca toate, in viata, se intrepatrund; asa ca...tu tragi concluzia.
    2.Paralel cu subiectul de dezbatut,iti voi destainui un amanunt ''picant si colorat'' din tinerete.
    In complicitate cu mama mea, i-am ''subtilizat'' o ''piesa de muzeu'' bunicii. I-am luat o camasa cu horbota si sabac, am vopsit-o si-am adaptat-o cerintelor vremii ,cu diverse accesorii- en vogue- (era inca moda flower-power). M-am incaltat in opinci autentice,( cumparate de la Brasov) la gat aveam o ''zgarda'' din margele multicolore si o straita ( pe umar)in care imi puneam cursurile si mergeam la facultate, asa mandra ...super trouper.
    Ce-i drept, eram cam... insolita, pt acele vremuri cenusii.
    L

    RăspundețiȘtergere
  4. Cred că ai avut cea mai originală combinație vestimentară, Luli!
    Da, atât în studenția noastră,și apoi, mulți ani după aceea, ia a fost la mare căutare?!
    Am niște poze faine- blugi și ie!
    „Zgarda„ din mărgele cusute pe catifea era un accesoriu special- eu mai păstrez , prin cutii, niște asemenea parfumate amintiri!

    RăspundețiȘtergere
  5. Amintiri, amintiri... Poate ca primavara e de vina. Ea ne duce cu gandul la alte primaveri. Parintii, bunicii, toti cei ce ne-au parasit. Odata cu ei am pierdut o lume. Daniel Defoe se plangea acum 300 de ani de vremurile tihnite de altadata. Se insela. "Vremea tihnita de altadata" dispare odata cu copilaria.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Venim din copilărie, ca dintr-o lume personală.
      Tot ce ne înconjoară triește frumos, dacă ai fost un copil iubit.
      După ani, privită din afară, copilăria este un loc fabulos, care îți conferă refugiu și mângâiere. Pentru că este în suflet.
      Copiii fără copilărie sunt triști toată viața, ca adulți își consatruiesc mereu refugii.
      Poți schimba ceva în cursul lucrurilor?

      Ștergere
    2. Nu. Cateodata avem impresia ca reusim, dar e doar o iluzie.

      Ștergere
    3. Adică toate sunt „scrise„ undeva?

      Ștergere
  6. Buna seara, doamna Gina! :
    Ce frumoasa sunteti, imi sunteti asa draga... ce frumos va sta imbracata in straie populare!
    Doamne cat am mai tesut si am mai cusut si noi, acasa, din toate cele enumerate de d-vostra. Absolut de toate cele necesare decorarii incaperilor si costume populare.
    Imi amintesc ca nu exista sarbatoare mare, sa nu mergem la Biserica imbrati in costume populare, femei si barbati, deopotriva. Acum, de cativa anisori, se mai pastreaza acest obicei, dar mai putin, mai mult la Rusalii.

    Si la noi acasa, am modernizat incaperile si toate aceste lucrusoare facute de mana, le pastram, doar in casa dinainte sau camera mortilor, asa se zice la noi la camera in care intri foarte foarte rar.
    Dar sa stiti ca, la tara, casa imi pare pustie fara aceste lucruri pe pereti, stergare si carpete; fara cuverturi sau toale pe paturi, iar de sub ele sa se vada dantela cearceafului lata si crosetata tot cu mana din macrame; fete de masa tesute sau cusute in chilim, cruci sau pasituri si deasupra se punea intotdeauna una faloasa de dantela sau snur....
    Doamne cat mai munceau femeile inainte de sarbatori, sa spele, sa apteteze, sa calce si sa gateasca casa ...
    Acum, parc'-ai intra intr-un depozit de mobila... e frumos si modern, dar... ceva lipseste...

    O seara cat mai frumoasa va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ești tu drăguță, Ștef! Pozele în costum popular le-am făcut , în vară, la țară, mai mult în joacă.

    Ai țesut? fericită trebuie să fii. Am lucrat și eu, dat n-am țesut. Știu că mama a încercat să mă învețe, nu știu de ce n-a insistat..îmi plăcea să cos, știu , încă.
    Orele de lucru manual erau foarte plăcute, profesoara de biologie- dumneaei ne învăța- era o persoană echilibrată, se îmbrăca frumos. Noi o copiam.
    Îmi place ideea ta finală, casele de țară și-au uitat portul..„depozit de mobilă„, da lipsește sufletul, adică acel ceva care purta amprenta mâinii talentate și iubitoare.
    O seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  8. ''Copilaria e inima tuturor varstelor.''(L. Blaga)
    Fiecare dintre noi, pastram in suflet o''doza'' de copilarie, atata timp, cat suntem. Aceasta doza e terapeutica, deorece de multe ori in viata, avem nevoie sa vedem lumea, cu ochii unui copil; numai in felul asta, putem supravietui mai... usor.
    L

    RăspundețiȘtergere
  9. Mai știi poezia, Luli?
    Copilărie, de Victor Eftimiu

    Când văd pe maidane copiii zvârlind
    Cu grele buhoaie în rontul de bile,
    Sau alţii, ochind în arşice cu ichiuri de plumb,
    Sau alţii, cercându-şi norocul la groapa cu nuci;

    Când văd pe maidane copiii zburdând,
    Sărind şi ţipând sau râzând ca nebunii,
    Mă prinde-o tristeţe adâncă şi-o milă
    De cel care-am fost altădată - copilul.

    Mă văd printre dânşii sfios, visător,
    Cercându-mi zadarnic norocul la bile,
    Ochind, totdeauna, arşicile-alături.
    Fugind după zmeul uşor, dintr-o coadă,
    Furat de Culae cu zmeul din patru.

    Când văd pe maidane copiii jucând
    În soarele vesel al zilei de vară,
    Zăresc strecurându-se pală-ntre dânşii
    Fantoma pierdutei copilării...

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina, sigur ca-mi amintesc.
    Mie insa, mi-a placut mai mult, teatrul lui poetic (Mesterul Manole, Insir-te margarite, Cocosul negru, Omul care a vazut moartea, s.a.)
    Tot din sfera copilariei aminteste-ti si versurile poeziei:COPILUL RAU.

    Vreţi să ştiţi copilul rău
    Cum arată? Luaţi aminte
    Că vă fac în trei cuvinte
    Chipul său.
    Mai ieri, Gavrilă,
    Fără nici un pic de milă
    Cum era pornit pe sfadă,
    A tras mâţa rău de coadă,
    Altă dată c-un pietroi,
    A rupt laba la răţoi
    Şi-n răzorul de la poartă
    A zvârlit cu apă fiartă
    Peste flori,
    Veştejindu-le din zori.
    Tot aşa ca pe-o nimică,
    Sfarmă cuiburi de furnică
    Şi se caţără să strice
    Cuiburi mici de pitulice.
    Dacă are-o haină nouă,
    Până seara-i ruptă-n două.
    Dă cu praştia-n fereastră,
    Rupe florile din glastră,
    Urlă, miaună şi rage
    Şi-n găini cu arcul trage.
    Pe-un copil mai mic când vede,
    Să-l smucească se repede.

    Eu mă dau mai la o parte,
    Să vă las judecători:
    E frumos ce face, ori
    Nu prea ştie să se poarte?
    .........
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă ne-ar fi spus cineva, dragă Luli,când eram de-o șchioapă, că toate fug,am fi implorat clipa să rămână. Zadarnic, vezi, n-a convins-o nici chiar Eminescu..
      O, RAMAI
      O, ramâi, ramâi la mine,
      Te iubesc atât de mult!
      Ale tale doruri toate
      Numai eu stiu sa le-ascult;

      In al umbrei întuneric
      Te asaman unui print,
      Ce se uit-adânc în ape
      Cu ochi negri si cuminti;

      Si prin vuietul de valuri,
      Prin miscarea naltei ierbi,
      Eu te fac s-auzi în taina
      Mersul cârdului de cerbi;

      Eu te vad rapit de farmec
      Cum îngâni cu glas domol,
      In a apei stralucire
      Intinzând piciorul gol

      Si privind în luna plina
      La vapaia de pe lacuri,
      Anii tai se par ca clipe,
      Clipe dulci se par ca veacuri."

      Astfel zise lin padurea,
      Bolti asupra-mi clatinând;
      Suieram l-a ei chemare
      S-am iesit în câmp râzând.

      Astazi chiar de m-as întoarce
      A-ntelege n-o mai pot...
      Unde esti, copilarie,
      Cu padurea ta cu tot?

      Ștergere
  11. -Revenind la portul popular, privesc cu ochii mintii- panzele lui N.Grigorescu-zugravite cu o maiestrie unica.Penelul sau a scos f. bine in evidenta, luminozitatea, frumusetea, semetia si voiosia tarancii de la munte, in tablouri ca:Rodica la parau,Logofeteasa, Taranca din Muscel, Taranca cu marama,Taranca de la munte s.a.

    -E bine, ca au existat oameni ca Dimitrie Gusti si Horia Bernea.
    Primul, a fost fondatorul Muzeului Satului, iar cel de-al doilea,fondatorul Muzeului Taranului Roman.
    Amandoi au strans cu abnegatie si rigurozitate, atatea si-atatea, valori de patrimoniu.
    Mari oameni, mari caractere!
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Nu vrem să demonstrăm vechimea, frumuseţea, puterea şi organicitatea unei culturi tradiţionale care aproape că nu mai există. Ne interesează trecutul în măsura în care avem un prezent şi un viitor.
      Încercăm să arătăm omului actual cât de sărac este în comparaţie cu strămoşii săi.
      Trebuie să fie avertizat asupra bogăţiei pe care a moştenit-o.”

      Horia Bernea.

      Ștergere
  12. Amintirile mele, Gina, copacii aproape complet infrunziti si lumanari in adancul noptii care se indeparta printre ele.

    In ajururi? Ce margine minunata a oricarei sarbatori, si a servetelor de colectie.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minunate vise vii ți-ai cusut pe alba pânză a sufletului , Irina!
      Un gând frumos, într-o dimineață înmugurită!

      Ștergere
  13. Mai, ce de poezii...
    Imi repet invitatia, mai ales in aceasta tinuta...

    RăspundețiȘtergere
  14. Asa este, cum ati mentionat: in sate erau 2-3 specialiste, apoi cateva femei silitoare, ambitioase...; restul mai ajutau, mai se prefaceau...Imi amintesc de perioada din primii ani de dupa colectivizare, prin '65-70

    RăspundețiȘtergere
  15. Sper ca nu s-a pierdut comentariul anterior...
    Ideea era ca prin 1970 se renuntase cu entuziasm la tesaturile artizanale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe la noi erau multe femei harnice. Astăzi nu prea mai sunt, își cumpără orice..
      P.s. În vara trecută, aflându-mă la Lisabona, am fost întrebată de către doi brazilieni, soț și soție, dacă sunt franțuzoaică- aveam o bluză cu ajururi, care le-a plăcut foarte mult.
      Le-am povestit despre Ardeal, despre Maramureș, s-au arătat foarte impresionați și au promis că vor veni în România.
      Ce am înțeles eu din înt=mplarea asta este că adevăratele noastre tradiții sunt răsplătite prin admirație, mai mult de către străini.
      Noi am devenit insensibili la ceea ce suntem și la ceea ce păstrăm în noi.
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
  16. Foarte frumos costumul tău popular; am şi eu vreo câteva, de colecţie(le folosesc în spectacole)şi am o ie care are mai bine de 100 de ani; am prins şi eu vremurile cu carpete cusute de mână pe pereţi, căci am fost crescută de bunica din partea mamei, la ţară; nu-mi mai amintesc exact îndemnul cusut pe fiecare carpetă-n parte, dar erau multe şi mai ales pozitive, asta-mi amintesc.:)

    RăspundețiȘtergere
  17. Nici eu nu-mi mai amintesc conținutul, dar știu că mă punea pe gânduri.
    Și mereu îmi doream să mă comport cum scria pe carpetele din bucătărie!!
    De Paște, mama le apreta frumos, iar eu le călcam - fierul „funcționa „ cu jar!

    RăspundețiȘtergere
  18. HRISTOS A INVIAT! "Buna dimineata!"sau "Pofta buna!" sunt doua exemple din nenumaratele cusute cu suflet si daruire pe carpetele din casele romanesti,DRAGA GINA.Eram in clasa a doua cand am cusut o carpeta cu salutul de mai sus,pe care mama o pastreaza inca.Gina, ma refugiez pe blogul tau ca-ntr-o camara a sufletului si-mi extrag seva de care am nevoie pentru a merge mai departe. Am descoperit aici oaza mea de pace sufleteasca , ceea ce nu-i putin lucru.Si eu ,ca si tine ,colectionez maruntisurile aducerilor-aminte.Sa-ti spun cat de frumos e costumul tau popular? stii chiar tu.Iti spun doar ca esti ca o regina a primaverii poposita aici dintr-un tinut de poveste. Eu- copilul de altadata, pasind sfios sa nu alung amintirile. M.M.

    RăspundețiȘtergere
  19. Adevărat a Înviat!
    Să-mi scuzi întârzierea, te rog, am lipsit două zile. Am fost la țară, este absolut extraordinar- liliacul are florile pe buze, râd merii în toată splendoarea lor de roz, se scutură zarzării! bate ,din când în când, vântul, dar parcă nu se simte răceala..

    M-ai emoționat comentând- tare aș vrea să știu cine ești!
    De ce nu-mi spui?
    p.s. aștept un mail!

    RăspundețiȘtergere