joi, 5 aprilie 2012

la interfon, 8D!


 Sfioși.
Și foarte simpatici.
 Eu,  cu sufletul deschis. 
La prima ședință, un părinte , da, mi-l amintesc perfect, statură atletică, sprâncene  stufoase doamna dirigintă, sigur  ne duceți până la capăt, promiteți?

Zâmbete stângace, multe mămici  foarte tinere, n-am promis sau  am uitat..
Ne-am  mai și certat,  de una, de alta, de ce uniformă, de ce fără șuvițe,  unii   voiau  mereu note mari, socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, luptă grea cu lectura suplimentară, de ce să citească atât, de ce  să demonstreze că au  citit, și gramatica, prea multe pronume,  de ce, pe lângă trei diateze , încă una activă pronominală, text la prima vedere, teste, teze, nedumeriri, multe bucurii!

Tremurau  la fizică, îl stimau pe Nec, fetele își puneau  cele mai frumoase bluze, într-o zi am găsit într-o bancă o placă de îndreptat părul,  grevă generală la franceză, s-au bătut cu  bucăți de cretă, pe întuneric,  chiul în masă la chimie, doamne , cât a pătimit biata fată, au încuiat-o în clasă, i-au turnat  bere în suc, ei, da, sunt și asemenea profesori.
Banchetul- ce rochii, ce costume!
Plimbare pe plajă, într-un superb mai, 2008,  o farfurie de hamsii, ei înfometați, eu grijulie..
 8D.
 Un capitol!
 Primul!
 Colegii foarte bune, întâlniri  fugare,  păstrează ritmul toți,  încă sunt   premii,  nimeni nu mai plânge după note, dacă nu iei  și câte un 2 nu simți că ai fost elev.
Ieri, 4/4/2012- la interfon-8D!
Lipesește șefa, are meditație la chimie, dă la medicină, alții  sunt la  matematică.
 Ce domnișoare! Ce  băieți chipeși!
Dezinvolți, și totuși copii, vine bacul, au emoții, se tem de Nichita, poate și de Blaga,  gânduri mari- automatică, medicină, ASE,  arhitectură,  muncă peste graniță, drept. Ancuța va studia în Anglia, unii și-au dat examenul de cambridge, cum este cu atestatele, de ce mereu bani?
Câte nu ne-am spus,  și despre iubiri  de-o lună am vorbit,  se spun poezii? nu,  ar trebui? cine mai știe? ce repede zboară orele,   îi privesc de la balcon- câțiva au mașini personale, 18 ani, parcă ieri i-am dus prima oară în Trivale- cea dintâi  compunere,  cum crește iarba, cum zboară gândul,  ce albastru e cerul!




Îți este dor de școală?

26 de comentarii:

  1. Hmmm, de scoala nu stiu daca mi-e dor, dar de niste oameni de la catedra cu siguranta da. Cineva nu mai e printre noi de cativa ani deja... Privesc in urma cu drag, dincolo de lupta pt note si dincolo de fiecare materie ce trebuia invatata, a fost frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fără mânie, doar cu afecțiune!
      Ce frumos, Crenguța!

      Ștergere
  2. Salut Gina,

    Privind si gandind, nu te voi include in tagma dascalilor scortosi si pedanti, ci in cea a dascalilor cu suflet bland si curat, numiti generic-MINUNATI.
    Frumos si emotionant gestul fostilor tai elevi!
    Ce poti sa le urezi acestor tineri frumosi si joviali, decat succes si reusita in viata!
    Sa piveasca lumea din jurul lor, si sa schimbe ceea ce nu le place!

    In ceea ce ma priveste, il voi ''contrazice'' pe Bacovia, ''liceul'' meu, nu a fost deloc, un ''cimitir al tineretii'' , ci mai degraba, un izvor de visuri, un amalgam de sentimente,de ganduri si hotarari spectaculoase.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș vrea să cred că atât ei, cât și alții, asemenea lor, m-au perceput așa cum sunt- nici rea, dar nici prea bună.
      Copiii înțeleg diferit „ bunătatea„.
      Abia când ajung la maturitate, pot distinge , cred eu, de ce există exigență.
      Ce știu este că mi-am iubit toți elevii!
      Că n-au fost toți „răsplătiți„ cu nota 10 este altă problemă.

      O zi frumoasă îți doresc,Luli!

      Ștergere
  3. Toata viata o sa-mi placa la scoala.:)
    Poate de aceea mi-am ales si aceasta meserie.
    Copiii iubesc neconditionat,dar cel mai mult iubesc dreptatea,chiar daca ea nu ploua cu 10.De aceea isi aduc aminte de profesorii buni si le mai trec pragul sau chiar satu de vorba si dupa...cu ei.
    Nu demult am stat asa de vorba cu un fost elev,care acum e si el profesor de sport,dar pentru ca nu-i ajung banii mai face o facultate,de contructii,sa poata sa se angajeze la firma fratelui cel mare care e arhitect.
    Amintiri frumoase ne mai aduc copiii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi, vezi tu,deduc din atitudinea ta că nouă, care ne-am ales meseria de dascăli, școala ne este dragă, indiferent cât de dificile ar fi condițiile și vremurile.
      Probabil că tocmai de aceea doar anumite ființe pot alege carieră pedagogică din plăcere.
      Profesori devin mulți, unii, ca ultimă și posibilă șansă- cei adevărați, pentru că iubesc să facă lucrul ăsat, adică să-i învețe pe copii.

      Îl înțeleg pe fostul tău elev- un bărbat nu mai poate trăi doar din salariul de profesor.
      Astea-s vremurile..
      Să ai o zi reușită!

      Ștergere
  4. Mie nu mi-e dor, niciodată nu mi-a fost dor la modul concret, însă sunt nostalgică atunci când mă regăsesc cu colegi pe care nu i-am revăzut de mai bine de 20 de ani.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi, asta nu înțeleg eu. O spun cu durere. Cum este să nu-ți fie dor de locuri și de oameni unde ți-a fost începutul?Chiar dacă n-au fost toate zilele luminoase.
      Poate tocmai de asta suntem diferiți. Sau poate, pentru că suntem diferiți.
      O zi bună îți doresc!

      Ștergere
    2. Nu mi-e dor, Gina, căci s-au pierdut undeva pe drum, toate, toţi...habar n-am când au dispărut din mine precum nu ştiu când mi-a dispărut clasorul cu timbre; l-am dat, ori? Timpul trece, se-ntorc la noi doar cele neterminate, restul...trecut, cale spre viitor, prezentul.:)

      Ștergere
    3. Cred că această "uitare" o datorez şi faptului că lucrez cu elevi şi preşcolari; mă ţine cumva în contact, de-asta poate că nu mi-e dor. Un surogat! :)

      Ștergere
    4. aaa...şi încă ceva...şi eu am fost la D! :)

      Ștergere
    5. Mor de drag să te „ascult„!
      Să fii iubită de cine știi tu că te merită!!

      Ștergere
  5. Frumos...
    Bogate si splendide amintiri au cei ce trudesc cu oamenii...

    "Trandafirii galbeni ce-i purtai aseara
    Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceara..."
    Invoc poezia simbolista pentru a intreba: galbenul se asorteaza cu verdele?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi sigur că se asortează- gândește-te la frunzele trandafirilor galbeni!! hi! hi!
      p.s. amintiri asortate cu trăirile, mulțumesc!

      Ștergere
  6. Buna seara, doamna Gina!
    Nu pot sa va mint, nu-mi place si nici nu m-as simti bine, va spun sincer ca, nu mi-e dor de scoala absolut defel, mi-e dor de cativa profesori si colegi deosebiti pe care-i port in suflet si mi-e tare drag sa ma intalnesc cu dansii, uneori ii vizitez, sa stam de vorba si sa depanam amintiri sau pur si simplu vorbim despre noi... dar cam atat.

    O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      așa cum ziceam un pic mai sus, nu prea vă înțeleg- să fi fost școala un loc de care mulți se tem atât de tare, încăt vor să-l uite definitiv, să-l scoată din minte?
      Când merg în orășelul unde este liceul meu sau în sat și văd școlile, mă năpădesc toate amintirile, revăd , în fracțiuni de secundă zeci de scene. Nimic nu poartă vreun semn de rău.
      Văd și-mi revăd cei mai frumoși ani!
      Să fii iubită!

      Ștergere
  7. Caut sa-i inteleg (si) pe profesorii din anii mei de liceu; nici un coleg nu dorea sa devina cadru didactic...Majoritatea erau foarte saraci, insa trebuiau sa spuna ca totul este OK...
    Desigur, era un liceu dintr-un orasel intre doua municipii atractive: Satu Mare si Baia Mare. In municipii era alta viata; nu numai pentru profesori...Soarta a vrut sa sar peste aceste municipii arogante; m-am odihnit 5 ani in Cluj, cumva premeditat, pentru a rezista urmatorii 37 in Bucuresti...A meritat !
    Dupa cum se vede, evit nostalgiile. Toate etapele sunt stadii, stagiaturi; ceea ce e mai bun nu s-a aratat inca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, vă înțeleg. Într-un fel. Și profesorii mei din liceu erau navetișiti, toți veninind din București.
      Din cele trei clase - două de real și una de uman, suntem mulți profesori, cei mai mulț, apoi ingineri și economiști, cam egali ca număr. Economiștii aveau pile, era un secretar general dintr-un sat vecin- și tatăl meu a dus multă muncă de lămurire cu meni, să urmez ASE. N-a mers. Pur și simplu.
      Fiii mei sunt finațiști!
      Despre nostalgii- da, îmi spunea cineva să visez la viitor, cred că este minunat!
      Tot încerc!
      O zi bună vă doresc!

      Ștergere
  8. da, mi-e dor. câte amintiri frumoase, câţi profesori în adevăratul sens al cuvântului, câtă tinereţe, câte vise, câtă spontaneitate...

    mă bucur de fiecare dată când trec prin pagina ta, Gina.

    o îmbrăţişare,

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu te primesc cu drag, în lumea mea de gânduri, cu personaje vii, frumoase și curate, Ottilia!
      Seară frumoasă!

      Ștergere
  9. Se vede ca va iubesc mult!
    As vrea sa aiba si profesorii mei blog, cel putin aceia care au ceva interesant de spus. Sigur as ajunge mai des pe pagina lor de internet decat as ajunge la liceu ca sa vad cum o mai duc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit, Adriana!
      Mi-ai adus zâmbete! Păi, dacă nu mai ești elevă, ar trebui să le sugerezi foștilor tăi profesori să-și facă blog, dadică o plimbare până la școală tot vei face!
      Seară bună!

      Ștergere
  10. Draga Gina:

    Ce satisfactie deosebita sa ii vezi din nou, fiecare pe o carare plina de promisiuni...

    un moment vrajit, in primavara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina,
      Sunt foarte mândră de ei! M-au bucurat mult!

      Gânduri bune!

      Ștergere
  11. Cele mai frumoase momente au fost cele din generala! Multumim pentru grija pe care ne-ati purtat-o. In liceu i-am dus lipsa. Anca Mihai

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O să vă duc mereu dorul și grija!
      Mult succes, Ancuța!

      Ștergere