sâmbătă, 28 aprilie 2012

nicio poetică din lume

 nu atinge perfecțiunea și semnificația celei mai timide flori.
 Mircea Eliade


Dacă  tocmai v-ați întors  acasă,  după cum am promis, vă invit să vă bucurați  sufletul și ochiul, urmându-mă în cămăruța intimă a Simfoniei lalelelor!

 Tehnica fotografică nu este punctul meu forte, de aceea îmi cer scuze pentru calitatea imaginilor.
Dorința  mea este să ofer celor  care trec pe aici un buchet de  gânduri bune!

20 de comentarii:

  1. Ce mai,o minunatie!!!
    Frumusetea florilor te trezeste la viata. Oare ele stiu, cat de pretioasa e frumusetea lor?
    Mi-ai innobilat ziua cu fotografiile facute si...designul floral ''haute couture'', de la Pitesti.
    Adanca reverenta, GINA!
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Dacă pământul primește îmbrățișarea cerului prin ploi mănoase, aducătoare de rod, pământul îi trimite în dar mireasma și culorile florilor plăpânde și candide!
      Mă înclin în fața gândurilor tale frumoase!

      Ștergere
  2. Va multumesc mult, doamna Gina, pentru toate frumusetile cu care ne-ati intampinat. Tare draga imi este postarea d-voastra, iar zambetul d-voastra cald, mi-a atins sufletul!
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      În simplitatea ei de regină , floarea nu știe cât farmec are.
      Nici câtă bucurie aduce.
      Seară bună!

      Ștergere
  3. te salut, lalea cu ochelari! ma bucur de bucuria ta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru invitatie, a fost o calatorie minunata prin lumea florilor!Iar fotografiile tale sunt foarte reusite!O zi minunata de mai ca in cantecul acesta http://mariapostu.wordpress.com/2012/04/29/vis-de-primavara-cu-florian-pitis/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria,
      Dintr-o „seră„, am adus un buchețel..Mă bucur dacă ți-au plăcut!

      Ștergere
  5. artă şi măiestrie. felicitări tuturor celor implicaţi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceva mai puțini participanți față de anii trecuți, e criză..

      Ștergere
  6. Imi este greu să comentez. Mi-am dorit să vin să văd acea explozie de culoare care împodobeşte în aceste zile Piteştiul, am avut şi cea mai generoasă şi caldă invitaţie, dar... visele, uneori, devin realitate, alteori...nu! Incerc să-mi imaginez cum a fost, punând cap-la-cap fotografiile făcute de tine. Realizez un mic paradis, dar ştiu că este departe de ceea ce aş fi putut să văd dacă aş fi venit în Piteşti.Mă bucur în schimb pentru tine, fiindcă sufletul tău iubitor de frumos merită acest regal floristic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aurora,
      A fost splendid!

      Să ne păstrăm optimismul pentru anii care vin!

      Ștergere
  7. Florile ne înconjoară în momentele importante ale vieţii.
    Când ne naştem, când ne căsătorim şi când ne…ne înalţăm, suntem înconjuraţi de flori. Ele sunt "cuvintele" sufletului!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Kristin,
      Bine ai venit!

      Eu mă bucur de farmecul florilor în fiecare clipă!

      Ștergere
  8. Intotdeauna florile incanta ochiul si sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Da, fără comentarii!Mulțumesc frumos!

    RăspundețiȘtergere
  10. Artezienele si cascadele le ador!...dar si mai mult ador blanda orizontala a lacurilor...o casuta langa un lac intr-un molcom peisaj de ses, e tot ce poate fi mai frumos pentru mine,e visul meu!
    O sa te surprinda probabil dar nu-mi prea plac muntii!Eu sunt cu estetica planurilor ample,cu poetica orizontului ce imbratiseaza natura in linii curbe domoale...iubesc marea iarasi foarte mult.

    Minunate cuvintele lui Eliade,le-am notat!!In opinia mea florile sunt ingeri pe pamant,lasati de Dumnezeu spre a ne reaminti mereu de Gratia si Dragostea Sa sublima!Cum ar fi lumea fara ele?...poate astfel imaginandu-ne le-am pretui si iubi asa cum se cuvine...Doamne cata iroseala la noi creaturile...a recunoaste,a fi recunoscator mare arta si virtute este!"Tehnologia a devansat umanitatea!:era mesajul unui film deosebit..nu-mi aduc aminte titlul...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu cum și de ce, dar parcă m-am gândit la asta, la nemărginire, în mișcătoarele-i crețuri orizontale. Este o imagine poetică în „Clin„, dacă ți-o amintești- „ lacu...cuibar rotind de ape, peste care luna zace”.. așa văd eu nemărginirea, o mereu repetabilă unduire în cercuri concentrice..

      Duminică, în asfințit, când am vrut „să văd cu ochii mei„ locul despre care se crede că ar fi Rovine, am găsit , nu prea departe de sat, un loc , pe cât de obișnuit în faptul zilei, pe atât de extraordinar, în apusul soarelui.
      Oamenii și-au construit căsuțe, vin doar vara, iarna bate viscolul. Este minunat!
      Ei trăiesc altfel frumusețea- beau bere și mănâncă mici, ce să zic, parcă doare..

      Ștergere