miercuri, 9 mai 2012

după ce apune soarele,

orice licurici  crede că el îi este locțiitorul.
Lucian Blaga, Pietre pentru templul meu


Mai este luna Dorului de  Blaga,  de Lancrăm ,

de Luntrea lui Caron, de Trilogia culturii..-

9 mai 1895/6 mai 1961  

Dorul

Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii
cu palmele-amândouă, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.
Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"
Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic, parc-aş fi
pribeag pe-un alt pământ.
Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.





26 de comentarii:

  1. A-ti aminti de un mare poet al limbii romane este o sarbatoare vesnica, emotionanta si intineritoare.Cu Blaga simtim ca iubirea va trai vesnic si efortul de a pastra inca mistere neatinse , ne va fi rasplatit.Multumesc pentru acest frumos moment liric de inceput der zi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria,
      Mulțumesc pentru gândul frumos!
      Astăzi vom simți în graiul poetului!

      Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
      Aici orice gând e mai încet,
      si inima-ti zvâcneste mai rar,
      ca si cum nu ti-ar bate în piept,
      ci adânc în pamânt undeva.
      Aici se vindeca setea de mântuire
      si daca ti-ai sângerat picioarele
      te asezi pe un podmol de lut.

      Ștergere
  2. O postare ca un braţ de flori de câmp...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe masă îmi stă, durat din argilă,
      ulciorul. În rostul ceramic aşez uneori,
      cu roua pe ele, iubitele flori.
      Prefer trandafirul de purpură.
      Tainic, urmînd unui sacru canon,
      dimineaţa, de-o rază cerească
      atins, trandafirul îşi las-o petală pe masă,
      dorind în lumină să stea fără mască.

      Se face că torn alte dăţi în ulcior
      tomnaticul soare prin teascuri trecut,
      curgător aur crud,
      vin de piatră, soi cald de Aiud.

      Mai apoi cîteodată păstrez în ulcior
      şi-un lucru mai scump şi mai rar:
      grămadă de boabe de chihlimbar,
      lacrimi pe cari o pădure le-a plîns,
      cînd ultimul alb unicorn s-a stîns.

      Ștergere
  3. Buna aniversare poetului! In copilaria mea, cartea cu poezii a lui Blaga, ca si alte scrieri ale sale, era ascunsa in spatele celorlalte carti, pentru a nu fi vazute de eventualii musarifi care ar fi putut duce vorba ca avem in casa carti "interzise". Eu nu intelegeream de ce poezia, oricare ar fi ea, trebuie interzisa... Nici astazi nu stiu mai bine:

    "In zori când ziua va aprinde noaptea,
    Când scrumul nopţii o să piara dus
    de-un vânt spre-apus,
    în zori de zi aş vrea să fim şi noi
    cenuşa,
    noi şi - pământul."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ”Mut ca o lebădă „ până la 4/5 ani, a țâșnit din mister, căutător de sensuri, de cunoaștere, de absolut-

      „Nu ştiu nici azi pentru ce m-ai trimis în lumină.
      Numai ca să umblu printre lucruri,
      şi să le fac dreptate spunându-le
      care-i mai adevarăt şi care-i mai frumos ?
      Mâna mi se opreşte : e prea puţin.
      Glasul mi se stinge : e prea puţin.
      De ce m-ai trimis în lumină, Mamă,
      de ce m-ai trimis ?„

      Ștergere
  4. Sat al meu ce porţi în nume, sunetele lacrimei

    la chemari adanci de nume

    in acea noapte te-am ales

    ca prag de lume si poteca patimei.

    Spre tine cine m-a-ndrumat

    din stafund de veac,

    in tine cine m-a chiemat

    fie binecuvantat,

    sat de lacrimi fara leac.

    - - -

    Cum or fi putut unii să obtureze priveliştea de la mormîntul poetului cu nu ştiu ce construcţie hidoasă?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am citit aici,
      http://www.revista22.ro/cum-este-profanata-memoria-lui-lucian-blaga-1694.html

      „De ţi-ar fi dat s-ajungi vreodat' la Roma,
      şi-adînc în ţară, prietene, pe Via Appia te-ai pierde,
      a-i înţelege-atuncea ce nedreaptă-i cumpăna
      cu care oamenii, popoarele, virtutea unul altuia
      şi inima şi-o cîntăresc. Căci ai vedea un Drum,
      care se duce, se tot duce-n peisaj,
      piatră cu piatră potrivind,
      un drum ..„

      Ștergere
  5. Nu retinusem ca setea de mantuire vindeca in sat; mi se pare chiar logic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Citeam undeva că-

      „Suntem și vom fi totdeauna neam de țărani.
      Prin urmare, destinul nostru ca neam, ca stat și ca putere culturală, atârnă de cantitatea de „aur curat„ ce se află în sufletul țăranului„.

      Ștergere
  6. ,,Iubind, ne-ncredintam ca suntem­.''(L.Blaga)

    In multe din creatiile sale, Blaga sugereaza sentimentul iubirii. IUBIREA in viziunea sa e calea fundamentala de acces la misterele lumii.

    Spune-o-ncet, N-o Spune Tare.

    ''Spune-o încet, n-o spune tare:
    Iata acestia suntem noi.
    Cînd e singur fiecare,
    Sufletele nu-s în noi.

    Stam alaturi, eu si tu?
    Sufletele noastre sunt în noi,
    Cînd suntem doi.
    Altfel nu !''
    _______
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau-

      ”nu mă căiesc,
      c-am adunat în suflet şi noroi-
      dar mă gândesc la tine.
      Cu gheare de lumină
      o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
      că sufletul mi-aşa curat,
      cum gândul tău il vrea,
      cum inima iubirii tale-l crede.
      Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
      Vei plânge mult ori vei zâmbi..?„

      Ștergere
  7. o încântare tot ce am citit, am auzit şi mi-am amintit în/ din această pagină dedicată marelui poet.

    te felicit pentru selecţiile făcute, Gina, şi îţi mulţumesc pentru clipele de delectare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Otty,
      Răspund tot cu un poem blagian!
      Iubire

      Iubesti - când ulciorul de-aramă
      se umple pe rând, de la sine
      aproape, de flori si de toamnă,
      de foc, de-anotimpul din vine.

      Iubesti - când suavă icoana
      ce-ti faci în durere prin veac
      o tii înrămată ca-n rana
      străvechiului verde copac.

      Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
      vâltori, unde nu ajung sorii,
      te-avânti să culegi printre umbre
      bălaiul surâs al comorii.

      Iubesti - când simtiri se desteaptă
      că-n lume doar inima este,
      că-n drumuri la capăt te-asteaptă
      nu moartea, ci altă poveste.

      Iubesti - când întreaga făptură,
      cu schimbul, odihnă, furtună
      îti este-n aceeasi măsură
      si lavă pătrunsă de lună.

      Ștergere
  8. Buna seara, doamna Gina.
    Am citit si-am lacrimat, atat de mult m-a emotionat postarea dumneavoastra.
    Am adus cu mine inca o poezie draga, a marelui nostru poet, pe care eu o iubesc foarte mult, pe langa multe altele. Astazi asa am simtit.

    "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
    şi nu ucid
    cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
    în calea mea
    în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
    Lumina altora
    sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
    în adâncimi de întuneric,
    dar eu,
    eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
    şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
    nu micşorează, ci tremurătoare
    măreşte şi mai tare taina nopţii,
    aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
    cu largi fiori de sfânt mister
    şi tot ce-i neînţeles
    se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
    sub ochii mei-
    căci eu iubesc
    şi flori şi ochi şi buze şi morminte."

    O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc pentru darul tău, Ștef!
      Primește gândul meu bun într-un poem

      „Deoarece soarele nu poate să apună
      făr’ de a-si întoarce privirea după fecioarele
      cetătii, mă-ntreb:
      de ce-as fi altfel decât soarele?
      II
      O fată frumoasă e
      O fereastră deschisă spre paradis.
      Mai verosimil decât adevărul
      e câteodată un vis.

      III
      O fată frumoasă e
      lutul ce-si umple tiparele,
      desăvârsindu-se pe-o treaptă„

      Ștergere
  9. Cred ca nu putem incheia -seara de poezie- inchinta lui Blaga, fara - Izvorul Nopţii.

    ''Frumoaso,
    ti-s ochii-asa de negri încât seara
    când stau culcat cu capu-n poala ta
    îmi pare
    ca ochii tai, adânci, sunt izvorul
    din care tainic curge noaptea peste vai
    si peste munti si peste sesuri
    acoperind pamântul
    c-o mare de-ntuneric.
    Asa-s de negri ochii tai,
    lumina mea''.
    ____
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Cred că ne mai rămâne vreme să citim poeme, deși urmează cel mai tare meci de fotbal din căte au fost..eu sunt anti- fotbal, așa că voi citi..
      Poemul pe care l-ai adus este unul dintre cele mai frumoase, iar în privința construcției , este foarte interesant, aproape rotund, începe și se termină cu formele de vocativ cele mai delicate- ” frumoaso”, „ lumina mea”.
      Și ar mai fi o noutate-oximoronul„așa-s de negri..lumina mea„..
      Multe ar mai fi spus, adaug un poem-

      „Nu-mi presimţi tu nebunia când auzi
      cum murmură viaţa-n mine
      ca un izvor
      năvalnic într-o peşteră răsunătoare?

      Nu-mi presimţi văpaia când în braţe
      îmi tremuri ca un picur
      de roua-îmbrăţişat
      de raze de lumină?

      Nu-mi presimţi iubirea când privesc
      cu patima-n prăpastia din tine
      şi-ţi zic:
      O, niciodata n-am vazut pe Dumnezeu
      mai mare!?„

      Ștergere
  10. despre Lucian Blaga şi poemele lui se poate vorbi la nesfarsit ! Acum însă, după ce am citit diagnosticul pus (despre care nu ştiam), sunt mult prea cutremurată de suferinţa pe care a trebuit să o îndure. Categoric creaţia lui finală poată puternic amprenta churilor fizice. Este de înţeles profunzimea sentimentelor ce curg din metaforele lui, căci cine poate aprecia mai mult iubirea, puritatea şi frumuseţea, decât cel care suferă?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aura,
      Tot revăd însemnările devotatei profesoare, pe care le-am descoperit smerită, mă bucur că le-ai citit.

      Ți-aș răspunde cu o incertitudine- am citit, la data apariției romanului lui Marin Preda , că Victor Petrini era însuși Lucian Blaga, „dacă dragoste nu e, nimic nu e„
      O să adaug un fragmențel dintr-o cugetare-
      ” Oprește trecerea! Știu că unde nu e moarte, nu e nici iubire. și totuși, te rog, Oprește, Doamne, ceasornicul cu care ne măsori destrămarea„. În marea trecere

      Ștergere
  11. Cearcan

    Fata unde te-a cules?
    Pentru care inteles?...
    Pentru unde,pentru cine
    Curba de intunecime!

    Pentru gandurile tale,
    Pentru visuri,pentru jale,
    Saltul,dragostea si ura,
    Eu sunt drojdia... si-s zgura...


    ps:Am scris-o din memorie,imi cer scuze de eventuale nepotrivite semne de punctuatie...asa o interpretez eu acum...
    Interesant material despre Lucian Blaga care este un om si un artist chiar de exceptie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Splendidă aducere-aminte!
      Încerc și eu , tot, din memorie, ceva- Blaga realiza poeme , urmărind așezarea în pagină și punctuația- poemul căpăta astfel ceva din „materialitatea „ scrisului.

      După versurile pe care le-ai adus, parcă n-aș îndrăzni să mai caut altele..
      Mulțumesc frumos!

      Ștergere
    2. Aducerea-aminte este tocmai din armata!!!...am invatat atunci si "Venere si Madona" de Eminescu(preferata mea de la el)...interesant, nu am uitat-o nici pe ea,cum lesne uit un banc sau idei deosebite ce-mi trec prin minte...tot zic sa notez undeva ca nu ma tine memoria uneori nici de la o zi la alta.

      Ștergere
    3. Din armată? Frumos! deși, culmea! atmosfera era, cred, foarte grea, apăsătoare, nu?
      Eu știu texte întregi pe de rost, din gimnaziu, am uitat, constat, cu durere, unele învățate în facultate, până la urmă, există niște explicații pentru tot ce ni se întâmplă.

      Știi ce-mi spunea cineva? totdeauna să ai un carnețel cu tine..ieri mi-am cumpărat!
      Se întâmplă să mă lase în pană pixul, ce să faci, asta e!

      Ștergere
  12. E adevarat...eu insa abia atunci mi-am dat seama ca nu stiu o poezie cap-coada,...vezi, in scoli era toceala aceea de comentarii,invatarea unei poezii era optionala,invatam pasaje doar...si apoi stii tu de profesoara aceea de matematica care ne impunea ca tema pentru acasa;"Clasa,tot ce se poate aplica!!!" adica tot capitolul,nu se exista anume exercitii,totul!Uita ca mai sunt si alte materii,alte exigente pe de alta parte!E mai grea meseria de elev decat cea a unui adult,zau asa!!!

    PS: Eu mi-am propus un folder in care sa notez mereu ganduri,sentimente,idei cand inspiratia ma viziteaza...mi-am propus mai demult dar nu am reusit inca.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu înțeleg ce fel de profesori sunt aceia care nu reușesc, fără să cadă în ridicol sau în amenințări stupide, să-i determine pe elevi să memoreze poezie..și chiar texte frumoase în proză. Am discuții cu diverse persoane, care sunt total împotriva memorării. Este greșit să nu memorezi, cum poți deveni creativ, dacă nu ai un „strat„ valoros, din care să-ți extragi seva? Nu să plagiezi, nu să -ți asumi ce este al altcuiva, dar trebuie să cunoști literatură , istorie..mă răg , nu extindem.

      Da, cred că este o cale să aduni ideile într-un folder. Eu adun tot ce-mi amintesc despre familie. Așa i-amm promis fiului celui mic.

      Ștergere