duminică, 17 iunie 2012

singurul lucru


 pe care îl știu este  că nu știu nimic.Socrate.
Sub un trup  deloc atrăgător,  care îi scandaliza pe atenienii  dominați de farmecele  pefecțiunii  fizice, Socrate avea un suflet pur.
Detesta  aroganța și lăcomia  câte lucruri  de care  eu nu am nevoie, era simplu,  răbdător, curajos  îți văd deșărtăciunea prin mantie..
Mi-a venit în minte  numele lui,  pentru că astăzi grecii   hotărăsc  încotro o iau.
În cartea  lui Zaharia Sângeorzan Monahul de la Rohia, N. Steinhard, am  găsit  ceva care  nu-i privește  neapărat pe greci.
 Ce ar spune  azi Socrate  într-o piață?
 Și răspunsul  cugetătorului vine.
În piață: prieteni, cetățeni, vă pun patru întrebări:
De ce mințiți așa ușor?
De ce aplaudați frenetic?
De ce aplicați cu atâta  zel dispoziții și legi  pe care  desigur  le considerați nedrepte?
De ce, de ce oare, pentru numele lui Zeus, vă  denunțați  atât de sârguincios unii pe alții?  pg. 104.
Tu ce spui?


o parte din Grecia la  care  visez..



12 comentarii:

  1. Socrate...dragul de el...cat de mult l-am adorat in liceu...
    Bine ar fi sa ii indrume pe greci inspre bine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Că tot vorbim despre „bine„, dragă Vera, Socrate recunoștea că „știu ce este binele, dar săvârșesc adesea răul„.. ce zici?

      Ștergere
  2. Incitantă întrebarea despre ce ar zice Socrate! Mai interesanta ar putea fi, însă, discuția despre unde este Socrate de la noi? Cine face aici școală de gândire publică? Cine lămurește la noi sensul vieții colective? Cred că, abia după ce găsim răspunsul la aceste întrebări, ne putem ocupa de lămurirea binelui și răului cu mijoace de gândire proprii și personale. Și, să nu uităm că întrebările monahului gânditor erau cele ale prizonierului etern, încarcerat de societatea alcătuită aiurea, pe principiul raptului. Oare ni se mai potrivesc și astăzi? Suntem oare noi prizonierii cuiva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă tem că nu știu să vă răspund, într-una dintre zilele săptămânii trecute, când pe Strada Mare răsunau din toate părțile invitații- votați-mă și o să vă fie bine..etc. chiar m-am gândit- ce ar fi să apară acum un DOMN cocoțat pe o ladă să spună el cum e cu politica .. a fost un gând, lumea aleargă, politicienii își fac numărul și viața curge în vechea ei matcă necurățată . Se adună mâl, se mai usucă, îl mai ia vântul.
      Ieri îmi spunea cineva- profesor ca și mine, că într-un sat pe care îl știu, directoarea școlii a fost schimbată la două zile după alegeri.
      Ce Doamne, iarttă-mă, să însemne asta, promiseseră că nu vor proceda ca și anterioarii..să schimbi o femeie dintr-o funcție , ca s-o înlocuiești cu alta, la nici o lună până la sfârșitul anului școlar.
      Le știu pe amândouă, niciuna dintre ele nu are puteri miraculoase, nici talent cu carul, nici pasiune, sunt doar femei .
      Și au câte o diplomă. Uitasem, fac parte din partide diferite.
      Nu-i așa că vorbele au fost inventate ca să se poată face promisiuni?

      Ștergere
    2. Dacă vorbele sunt partea sonoră a gândului, atunci nu, nu pentru promisiuni au fost ele inventate :)

      Ștergere
    3. Cum și de ce le folosesc alții, știu cam puțin, ce știu eu este că , de cele mai multe ori, le găsesc materializate.
      Prind contur, suflet, se mișcă, trăiesc, mor, reapar..
      Sunt partea cea mai frumoasă a comunicării despre care (sic!) lumea vorbește tot mai mult, tot mai neconvingător.
      Așa or fi apărut „necuvintele..

      Ștergere
  3. Nu pricep mai nimic din politica grecească (din Grecia?) dar ştiu că de o groază de vreme, grecii trăiesc pe veresie şi a cam venit ora scadenţei. Cînd am fost în Grecia acum trei ani, terasele erau pline cu oameni care luau prînzul - fiind în pauză de lucru. Deci...
    ps. Am fost inclusiv la Meteora şi am vizitat trei dintre acele fabuloase mănăstiri. Mă tem, că nu peste multă vreme nu vor mai fi bani pentru a fi menţinute în funcţiune. Păcat.
    În altă ordine de idei, am înţeles că în alte ţări, elevii sunt învăţaţi de mici ce drepturi au ca cetăţeni, şi cum funcţionează societatea în mod democratic. La noi... mai bine nu mai spun nimic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În privința politicii, chiar nu-mi bat capul, dragă Tibi.
      Cât despre greci și pauzele lor de prânz, la temperaturile care pe la miezul zilei se dezlănțuiesc, ce ar putea face omul ?
      Vrei să spui că la ei muncesc mai puțini decât pe la noi?
      Parcă m-aș mira.. pe stradă, la orice oră, mașinile sunt una lângă cealaltă.

      Cetățenia, drepturile omului? da, se„ studiază„ și pe la noi.
      În treacăt.
      Așa cum se fac multe lucruri.

      Ștergere
  4. eu spun asa: si eu visez la Grecia! la cea a lui Socrate!

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna seara, doamna Gina!
    Pentru mine, politica, este un joc murdar al oamenilor mari, in care ar fi bine sa nu intru, altfel ma murdaresc.
    Grecia in momentul de fata, este o tara datornica, din cate stiu eu. Si asa cum intr-o familie, daca imprumuti bani pentru consum, in urmatoarea perioada nu ai cum sa traiesti bine, pana restitui datoria. Sunt tare curioasa sa vad ce hotarare vor lua, grecii.
    Mie mi-e teama sa nu ajungem si noi in situatia Greciei.
    Guvernul nostru, imprumuta foarte multi bani. Iar productia este in descrestere. O tara care nu produce la capacitate, nu are cum sa aduca profit. Nu are profit, nu are cum sa returneze imprumuturile.
    Credeti-ma, doamna Gina, mi-e teama de ce se v-a intampla in viitor, cu tara noastra.

    O seara cat se poate de frumoasa va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cam în aceiași termeni văd și eu situația, dragă Ștef.
      Ca persoană, m-am împrumutat de foarte puține ori.
      S-a întâmplat să fiu într-o situație disperată, murise mama, fără să fie bolnavă, era tânără, eram în anul al treilea de salariu, aveam două rate.
      Am împrumutat o sumă, voiam să-i ofer mamei ceea ce nu reușisem încă, câtă vreme era în viață.
      M-am împrumutat la unchiului soțului- era bogat, nu avea copii.
      El a stabilit data rambursării.
      M-a sunat în ziua respectivă, îmediat ce am venit de la școală „A trecut scadența„, mi-a zis..
      Cuvintele acelea nu doar m-au rănit, nu știu ce au făcut, dar am hotărât că NICIODATĂ nu mă voi împrumuta.

      Dacă extindem, cam așa stau lucrurile și într-o țară- a noastră sau a altora- trece scadența.. da, ai dreptate să fii îngrijorată.
      Toți ar trebui să fim nu doar îngrijorați..

      Ștergere