miercuri, 11 iulie 2012

antiteză

  Am scris Cățeluș cu părul creț, răspunde , zeflemist, ziaristei   un proaspăt picat la examenul de bacalaureat.//
La doi ani și zece luni, Anastasia  știe pe de rost Luceafărul.
Să fie  șansa școlii noastre pentru  mâine?

Află minunea  aici:


12 comentarii:

  1. E o dulcica de fetita!Nu doar spune poezia ci chiar o recita cu o intonatie deosebita.
    Poate,cand se preda Eminescu in scoli,ar trebui urmarita aceasta fetita,in timpul orei,sa nu le para adolescentilor prea mult sa invete poezia.Daca o fetita de 2 ani poate,ei de ce n-ar putea!?:)
    Asa,in loc de"Catelus cu parul cret", ar putea scrie si altceva.
    Zi frumoasa sa ai!

    RăspundețiȘtergere
  2. Angi,
    Aparent, cele două situații par a nu avea nicio legătură.
    Totuși, ceva le aduce în același plan-Poezia.
    Și de ce nu, EDUCAȚIA!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie una mi se pare prea mult pentru un copil de varsta ei, indiferent cat ar tine de educatie sau de capacitatile sale.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din cate observ, parerea mea a produs putina revolta. :) Nu am spus nicio clipa ca realitatea ar fi alta sau ca fetita a fost obligata sau ca Eminescu nu este un reper. Am spus doar ca mi se pare prea mult, atat. Poate sa aiba o memorie incredibila, sa fie fenomen/geniu si sa invete pe de rost volume intregi, asta nu ma va face sa-mi schimb opinia si sa consider ca un copil atat de mic ar trebui sa stie lucruri pe masura.

      Poate ca-mi voi schimba parerea, poate ca nu, ramane de vazut. :) O zi buna va doresc!

      Ștergere
  4. Crenguța,
    Realitatea există.
    Fetița este.
    Nu rezultă de nicăieri că ar fi fost obligată de mama ei să memoreze.
    Este un fenomen, cred.
    În același timp, este, cred, o speranță că Eminescu rămâne un rREPER- o mamă inspirată își educă fetița, înzestrată cu o memorie formidabilă, să se folosească de harul pe care Dumnezeu i l-a dat, să ajungă la EMINESCU.
    Nu la altcineva.
    Mama ei ar fi putut să o ajute să învețe altă poezie.S
    au alte poezii.
    Da?

    RăspundețiȘtergere
  5. Crenguța,
    Nu sunt deloc revoltată.DELOC.
    Mi-am spus doar punctul de vedere.
    Am în familie pe cineva, care , în copilărie, a fost un fenomen.
    Evoluția a fost ciudată.
    Asta este realitatea.
    Lucrurile nu sunt bătute în cuie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Am vazut si eu fetita... i-am urmarit expresiile feței, mișcările, neastâmpărul copilăresc și mi-am dat seama ca are o memorie foarte buna, dar in acelasi timp se poarta ca un copil normal... era ceva natural, sa vorbeasca (recite) si sa se alinte copilareste cum face orice copil de varsta ei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Este un copil foarte simpatic și ..natural!
      Pare că-i place mult ce face!

      Ștergere
  7. Buna seara, doamna Gina.

    Am vazut si eu fetita si m-a impresionat profund. Mi-e foarte draga.
    Dumnezeu a inzestrat-o cu un har aparte, pentru a putea memora, dar este si norocoasa ca are o mama, care se ocupa excelent de educatia ei, iar acest lucru este divin. Eu nu cred ca fetita a fost obligata sa invete, Luceafarul, dar, daca i s-a citit, ea l-a memorat.
    Am mai intalnit copii, care te uimeau de vocabularul ce-l utilizau, la varsta de cei doi anisori ai lor.
    O noapte linistita va doresc doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi, tu, dragă Ștef,
      Suntem diferiți.De aceea, percepem lucrurile diferit.Și mie mi-a plăcut mult copila asta simpatică, și o cred absolut naturală.Nici mama ei n-a forțat-o, că nu avea cum. Pur și simplu , i-a citit, iar copilul, având o memorie uriașă, a înregistrat.
      Ce va fi mai târziu, nimeni nu știe.
      O zi bună să ai!

      Ștergere
  8. Păi micuţa aceasta minunată, ar fi luat Bac-ul cu brio, faţă de puturoşii care n-au învăţat nimic în 12 ani de şcoală! Şi aşa ce se mai plâng, ei şi părinţii lor, deşi ştiu bine că nu meritau nimic de la acest examen de...."maturitate"...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, fetița este minunată!
      Tinerii fără „maturitate„ tot mai speră să prindă vreun mărfar rătăcit pe undeva, în care să se „arunce „ din mers.

      Ștergere