luni, 6 august 2012

în post


Este, parcă, din ce în ce mai simplu să  vezi, decât să gândești, mai lesne să  dărâmi, decât să construiești.
Lumea  noastră pare  o imensă scenă  în aer liber, un  spectacol de circ, în care toțí actorii vorbesc în cor, se strâmbă, scot limba  unii la alții, fac tumbe.
Timpul?un simplu contur, încadrând ceva lipsit de consistență.
Undeva se simte eroarea.
Cine și când  își va da  seama  unde se ascunde?
Apoi?//
De unul singur , se vorbește  pe stradă,  în piață, prin stații.
Asemenea oameni stârnesc  atitudini diferite, unii îi cred nebuni și îi ocolesc.
Se mai găsește câte un suflet milostiv. Scoate  ceva  din plasa lui- o bomboană, un covrig, mai rar  câte o pâine.
 Astăzi s-au împărțit struguri.
 A fost Schimbarea la față.//
 Să fie  adevărată?

18 comentarii:

  1. A fost? Este. Nu insa si pentru fatarnici.

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Și dacă ar fi să rămân și eu în același registru, ar urma- și mai greu de comentat..

      Ștergere
  3. eu ma schimb la fata cand vad ce fete schimbatoare au altii...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta înseamnă că, dacă toți ne-am schimba la față, văzând schimbarea altora, nimeni nu mai are culoare proprie?
      Să fie tot un spectacol?

      Ștergere
  4. Venind spre casa mi-am dat seama ca e zi de sarbatoare.Se anunta la radio semnificatia acestei zile.
    Ce-mi pare rau e ca de acum voi vedea cum se aduna randunelele pe sarma sa-si planifice ziua in care isi duc dorul spre lumi mai insorite.
    In rest totul a fost...caldura mare.
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar în Trivale, dragă Angi, au început să cadă frunzele. Cele ofilite. Este foarte cald și o altfel de toamnă..
      O zi frumoasă îți doresc!

      Ștergere
  5. Pînă am ajuns la faţa locului am fost sceptic.
    Mi-au trecut multe scepticisme la Vatican şi în Israel.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce chipuri mai avem noi, cand toti purtam masti? Unde sa mai poate observa schimbarea interioara - daca exista? Suntem tot mai straini unii de altii si tot mai opaci miracolelor de orice fel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai dreptate,Diana, așa „simt „ și eu, de ceva timp viața - o alegorie, un spectacol în derulare..

      Ștergere
  7. Imi plac oamenii "statuie"!!!As face un film cu un asemenea "nebun",cred ca ai putea transmite artistic fr multe stari si idei despre umanitate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am câteva fotografii ciudate rău.. ar trebui să le caut și să le așez una lângă alta.
      Altă lume. Sau adevărata față a lumii.

      Ștergere
    2. Ideia de a incremeni ca o statuie mie imi place mult!In aceasta miscare browniana a vietii de zi cu zi,sunt ca un fel de indemn,un "memento mori",un semnal de a ne mai ori din goana asta nebuneasca dupa ziua de maine parca...de a cauta clipa de ragaz si incantare a fiecarei zile luand aminte la spectacolul naturii din jur.

      Ștergere
    3. Este nebună rău ideea ta, dar și fascinată.
      din când în când, stop! toți , statui..pauză și lumea o ia de la capăt.

      Da,toți aleargăm într-o disperare..către ce?

      Ștergere
    4. Nu este deloc nebuna,doar ca tu nu stii exact ce forta de expresie uluitoare,ce mijloc artistic fabulos poate fi atitudinea corpului omenesc anume compusa ,ritmata compozitional ca intr-o statuie de Rodin spre exemplu,ori personaj dintr-o pictura sacra."Arta vie": e un concept inca de prin anii 60 afirmat.

      Ștergere
    5. Înțeleg eu ce vrei să spui, dar am preluat , rapid, ideea ta și mi-am imaginat cum ar fi o lume de statui.
      Pentru o clipă.

      Ștergere