marți, 30 octombrie 2012

cu gene de brumă



Dimineața își temperează răpăiala printre vălătuci limpezi de nori.
Îmi place spectacolul ei fără cortină.  
 Joc indecis de felină mofturoasă, în nuanțe jilave, printre frunze, pe ramuri, în iarbă, pe alei.
Harpă rănită, atinsă mărunt de nevăzute degete, octombrie  își topește  foșnetul în tăceri de încărunțită doamnă .Într-o  confuză devălmășie, atins de  bruma nopții, verdele copacilor și-a decolorat  neputincios  palmele .
 I-am recunoscut umbrela. Nici nu este greu, la cât este de frumoasă- roșie cu  ciupercuțe albe.
   Îmi trimite un zâmbet ștrengar printre stropi. Știam că vine. Nu mi-a spus motivul.
Am zărit, așa în treacăt, ceva, între degetele ei , un buchețel.
 N-o să-ți vină să crezi. 
Nici eu n-am crezut.
Când i-am deschis ușa, fosta mea elevă mi-a pus în palme trei crenguțe  proaspete! 
Frunze în formă de inimioare, în ciorchini violacei.
 Liliac la sfârșit de octombrie! Din grădinița lor de la țară.
Oricât te-ai strădui să  deslușești legile firii, nu poți  să înțelegi mai mult decât îți spune o floare, care a învins  timpul.
Sorb cu nesaț  parfumul  din palmă!
Se duce octombrie.. .
Înflorește liliacul!
împart cu tine frumusețea clipei! 




14 comentarii:

  1. In sfarsit, a venit Toamna! Cu fosnet de frunze, cu boare de vant si cu... liliac!

    RăspundețiȘtergere
  2. ” mă tem că or să-mi crească aripi..„

    RăspundețiȘtergere
  3. Toamna, cand ploua, lumina vine de la frunzele arse si flori...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frunze, de Eusebiu Camilar

      Cad clipele,cad frunze
      ca dintr-un pom ceresc.
      Deopotrivă toate
      sub talpa mea foșnesc...
      În palmele întinse
      le prind necontenit,
      Asa cum cad,
      cu pete de soare veștejit.
      Cad foșnitoare frunze
      sau clipele se cern?
      Odată la picioare speram
      să ți le-aștern...
      Deopotrivă, toate
      sub talpa mea foșnesc,
      Din mâna mea căzute
      sau dintr-un pom ceresc.

      Ștergere
  4. Toamna oricum ar fi ea,e tare generoasa !...ce ne facem insa cu veacul de singuratate?!Marul acela a fost muscat candva.Pai la cum arata cum sa nu.Si uite asa cad frunzele...

    Liliac in octombrie?!!!Ce simbol minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toamna trecută, într-o livadă, înflorise un măr. Pe o creangă erau fructe roșii, mari, alături, pe o rămurică , zâmbea timid un buchețel
      http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/10/trei-anotimpuri-intr-o-zi.html
      Și-mi mai amintesc o toamnă, cu câțiva salcâmi nebuni de fericire! Ninși de flori, în septembrie.
      Astăzi, când am văzut-o pe fată, mi-au fugit toate vorbele.
      Într-o iarnă, mă gândisem la o crenguță de liliac alb- asta aș fi vrut să-mi aducă Moșul.voiam crenguța într-un pahar..

      „Un veac de singurătate„?
      Da, trăim laolaltă, dar singuri, tot mai singuri.
      Cartea este colosală- o luptă pe viață și pe moarte cu acest coșmar real, singurătatea. Lumea cu oceanul ei de probleme-drumuri ascunse ale zămislirii, răzvrătire, vârtej îngrozitor de situații, uraganul biblic al semințiilor.
      Așa am ajuns cu gândul la măr.
      Toate încep cu și de la el, nu?

      Ștergere
  5. Doamne ce gand mi-a venit...oare in rai exista toamna?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu m-am dus cu gândul tot la Garcia Marques, la ”Toamna patriarhului„- un poem despre singurătatea puteri- așa l-a gândit autorul.
      O toamnă în rai? adică un paradis schimbător?

      Ștergere
  6. Chiar asa, liliac in octombrie?! Ce frumos! Mi-a placut gestul fostei eleve, semn ca stie sa aprecieze oamenii care merita! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crenguța,
      Am fost foarte, foarte plăcut surprinsă. Domnișoara este elevă de liceu- face naveta.
      Înainte de a merge la școală, a trecut să împartă bucuria florii de liliac cu mine!
      Nici nu prea am cuvinte- a fost ceva ..imposibil de prins în cuvinte.

      Ștergere
  7. Dar din suflet, aparte, acest liliac tarziu! Aflasem candva ca intr-adevar mai infloreste si toamna, dar cred ca destul de rar se intampla!
    "Un veac de singuratate"... Un roman ca un fluviu, cu personaje si intamplari alcatuind o tesatura densa, in continua miscare! Mi-a placut, la vremea cand l-am citit. Un stil original!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi place un proverb, sună cam așa- dacă ți-au mai rămas doar doi bani, cu unul cumpără-ți o pâine, cu celălalt, o floare!
      Eu am primit trei firicele- o minune!
      „Un veac de singurătate„?- unul dintre cele mai copleșitoare romane, citite în ultimii ani.

      Ștergere
  8. Foarte emotionante clipele pe care le-ati trait si care le-ati impartasit cu noi! Va multumesc din suflet, doamna Gina!
    Foarte frumos gestul foastei dumneavoastra eleve sa va aduca acum in parg de iarna, liliac inflorit!
    Eu zilele trecute, am vazut un lastar de Magnolia, inflorit, avea doua flori deschise si cativa boboci. E uimitor ce miracole poate face natura si cum ne incanta ea cu frumusetile ei.
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ultimele toamne par nefirești. Nefirești, dar foarte frumoase!
      Avea dreptate@ Modart- liliacul!
      Ce simbol!

      Ștergere