miercuri, 17 octombrie 2012

oamenii

sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru. Nichita Stănescu 
 Am primit o mulțíme de fotografii, ale căror protagoniste sunt păsările  cu  haina cea mai curată.
 Am ales câteva.
Mă întrebam, privindu-le, ce și cât  învățăm de la ele?//

 Mi-am amintit că am și niște fotografii personale,  pe care le-am făcut vara trecută, în Stratford-upon- Avon, locul nașterii lui W. Shakespeare.
Cuminți, lebedele împart, cu alte păsări  de apă,  un  colț de lume! 
Cum  reușesc? Ce filozofie le guvernează viețíle? 
 Sunt cele mici,  din partea dreaptă!


















 

20 de comentarii:

  1. Ce coincidenta! Sa vedeti postarea mea de maine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana la postarea de maine, am nevoie de ajutor. Am postat niste poze pentru un concurs. Nu stiu ce sa aleg!

      Ștergere
    2. M-am toooot uitat- la prima vedere, am zis 4, iar pentru suflet( al meu) 5.
      Cea mai încărcată de simboluri este 2.
      Eu zic- 2.
      Mult succes!

      Ștergere
  2. Asa arata o pasare de o anumita culoare dupa ce termina studiile pe locurile asigurate de stat..
    ,, M-am nascut intre Carpati,
    Intr-un cuib de ....,,
    Lasand gluma de o parte, pasarile , oricare, au frumusetea lor. Si noi le invidiem fiindca ele pot mai mult ca noi. Si sunt organizate , blande si disciplinate. Ai vazut cum isi hranesc puii in orice conditii ? Sunt mame care arunca copiii din taxiuri....Spun si eu ca la Ifim, bine ca suntem biodegradabili.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îmi plac păsările! Invidie pentru ele n-am simțit niciodată, ci un fel de iubire,de admirație.
      Zborul le apropie de cer!
      În curtea căsuței de la țară, avem mulți ulmi.
      Păsări din toate speciile își fac acolo cuiburi. Este o mare, mare plăcere să le văd, să le ascult, să le urmăresc zarva zilnică.
      Cel mai mult îmi place să le văd hrănindu-și puii.
      Sau cum îi ascund sub aripi.
      O fac cu multă tandrețe!

      Despre femeia cu taxiul nu știu ce să zic, cred că este bolnavă rău.
      Și nimeni n-a înțeles să o salveze la timp.

      Ștergere
  3. Mda, frumos!Undeva, in Mangalia , lebedele plutesc pe mare....
    Salutari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit!
      Mi-am amintit ceva- am și eu niște fotografii cu lebede.
      Le-am făcut vara trecută în orașul nașterii lui Shakespeare, Stratford-upon-Avon, unde el s-a retras în 1613,trăind acolo, până la sfârșitul vieții.
      Încerc că le postez.

      Ștergere
  4. Păsările, impecabilii nostri, tăcuţi, profesori de zbor! Asistăm la lecţie o viaţa dar aplicarea ei ne rămâne mereu restanţă!...

    RăspundețiȘtergere
  5. O pereche de aripi gasita pe tarm. Am incercat-o, imi vine perfect, si simt ca si tie! ;)
    http://youtu.be/LYdmOT4p0LY

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am lăsat aripile să zboare în tonalități de toamnă plină!
      Mulțumiri!

      Ștergere
  6. Interesant...acum constat ca de fiecare data cand vad o lebada ma duc cu gandul la ratusca cea urata a lui Andersen!Asadar memoria afectiva este asociativa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau păstrăm în suflet inocențá basmelor.

      Ștergere
    2. De fapt, cred că asta suntem totdeauna- în suflet copii, șn exterior ceea ce vrea timpul să facă din fiecare.

      Ștergere
  7. Foarte frumoase imaginile. Gratioase si delicate sunt lebedele.

    Cred ca ele accepta diversitatea speciilor, de aceea in general animalele si pasarile traiesc in armonie unele cu altele.
    La oameni, din pacate, a aparut acel "fenomen": mandria, egoismul, invidia, lacomia si de aici apar intrigile si neintelegerile.
    V-am adus o compozitie muzicala, pe care o ador si la care m-a dus gandul, cand am vazut lebedele.

    http://www.youtube.com/watch?v=rZwqB61sEPI

    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Minunat darul tău, Ștef!
    Mulțumiri!

    Nu știu ce să mai zic? toată lumea aleargă..atâta disperare, dorință de îmbogățire cu orice preț, mă înspăimântă.

    Da, păsările se mulțumesc cu atât de puțin.
    Poate că de asta pot zbura !
    Sunt libere!

    Să fii iubită!

    RăspundețiȘtergere