duminică, 28 octombrie 2012

vine iarna

La școală, după Crăciun
- John, cum aţi petrecut Crăciunul?
- Tata a adus un pom frumos, l-am împodobit, am primit multe, multe jucării  şi tare ne-am bucurat.
- Şi tu, Jimmy?
- Am făcut un pom de Crăciun, am cumpărat o mulţime de jucării, şi tare ne-am bucurat.
- Dar tu, Nathan?
- Noi avem o prăvălie cu jucării şi ne-am uitat la rafturile goale.

  Tare ne-am bucurat!//



Ce te-ar bucura?

14 comentarii:

  1. Cea mai mare bucurie de Crăciun este să fiu alături de toată familia mea în jurul mesei festive şi, dacă se poate, eu să fiu gazda. Ador să pregătesc şi să organizez mese pentru ocazii deosebite, cum este Crăciunul.
    Din păcate, iarna nu ne lasă întotdeauna să ne strângem toţi, deci, în mod realist, îmi doresc să fim măcar cei ai casei, sănătoşi şi liniştiţi, în seara Crăciunului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cel mai mult și mai mult îmi place să sper, înainte de sărbători, că vin copiii.
      Atunci intru într-un fel de „febră„- pregătesc tot ce poate fi mai bun.
      Se întâmplă să am noroc.
      Se întâmplă să nu poată veni. Sufăr, poate chiar plâng, apoi merg mai departe. Trăiesc magia Serii de Ajun! Care îmi place mai mult decât orice altă sărbătoare din an!

      Să ai Crăciunul cel mai frumos de până acum, Cami!

      Ștergere
    2. Doamne ajută, pentru toată lumea!

      Ștergere
  2. Un sfesnic frumos pentru trei lumanari!
    Simplu si majestuos.
    Si un aparat foto performant!
    Si un ceas decorativ de perete!

    Cam multe nu-i asa,nu-mi plac rafturile goale!

    RăspundețiȘtergere
  3. - Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare?
    - Musafir!

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, se apropie iarna, deşi avem încă zile de toamnă superbe! Dar tăvălugul timpului nu stă pe loc! Sperăm să avem parte de zile la fel de frumoase şi la iarnă! Toate cele bune, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se zice că de mâine totul se va îmbrăca în alb..
      Zile frumoase și ție, Marycix!

      Ștergere
  5. Buna ziua, doamna Gina!
    Cu toata sinceritatea o spun, doamna Gina, pe mine m-ar bucura daca as putea da timpul inapoi si sa se opreasca undeva, cand eram toata familia impreuna, dar cum nu pot face acest lucru, fac tot ce-mi sta in putinta sa fiu vrednica sa le primesc in dar sarbatorile care tocmai vin, cu pasi repezi.

    Foarte frumoasa colectia dumneavoastra de fotografii!

    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumoasă dorință ai, Ștef!

      Eu sunt fan fotografii! Am strâns sute!

      Seară bună să ai!

      Ștergere
  6. Pe la ora 23 mama a venit si m-a trezit usor,, Dorinel , hai sa vezi ce frumos ninge afara !,, Am mers langa usa de la balcon, care in partea de jos avea geam fals, din lemn si am pus piciorul, m-am sprijinit si cu gatul lungit m-am uitat pe geam. Toata strada era luminata puternic de becul de pe un stalp si lumina era amplificata de albul zapezii care cadea cu fulgi mari de tot. Era o splendoare. M-am intors cu gura pana la urechi catre pomul de Craciun si cadoul era acolo. O sanie maricica , trasa de cerbi si cu Mosul in ea, cu un sac mare. O trageai cu cheia si mergea. Atunci m-am gandit cum ar fi daca acum pe zapada aceea proaspata vine sania aceea cu Mosul...?
    Poti sa faci sa se implineasca ? Aveam 4 sau 5 anisori. Nu mai stiu exact. Dar poti sa ma duci la oricare varsta din cele doua ...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Duios visul tău!
      Vezi, dacă te uițí pe antetul blogului meu, o să găsești un vers.
      Mi s-a întipărit în minte,și nu exagerez, spunând că și în suflet.
      Se întâmpla cu mulți , mulți ani în urmă- eram tânără profesoară și mă pregăteam pentru examenul de definitivat.
      Un foarte bun prieten, profesor de desen,nu mai este demult pe aici, mi-a lucrat toate planșele.
      Versul de mau sus reprezenta, desigur, vocativul.
      La oră, un copil a fost foarte impresionat. Mi-a cerut să i-l explic,mă asistau trei inspectori,am trecut de la gramatică la filozofie despre curgerea ireversibilă a timpului, eu vorbeam, ei mă ascultau, iar copilul a plâns. Avea10 ani.
      Nu voia să fugă timpul!
      Am lăcrimat și eu-lăcrimez și acum- apoi, repede mi-am zis în minte- tu nu ești copil, ești femeie în toată firea!
      Au trecut anii.
      Astăzi aș vrea ceva din clipa de atunci. Vezi? nici nu cer să mă întorc la vârsta copilăriei.

      Dorește-ți să redevii copil!
      în suflet se întâmplă minuni!

      Ștergere