joi, 15 noiembrie 2012

caleidoscop



Deunăzi, am făcut  un pact cu mine. Ia să văd eu, cât mi-ar lua să traversez orașul  pe jos. Aveam și ceva treburi de rezolvat, așa că am cam grăbit pasul.
Câte n-am văzut! nu le povestesc, că le știi- lume grăbită, îngândurată, claxoane  zăpăcite, liceeni chiulind,   fetele înjură mai abitir decât băieții, doamne  trăgând cu  greu sacoșe  din care  obraznic un fir de praz râde în barbă, o varză  înfoiată își scoate degetele prin  plasticul subțire,  doi pași mai încolo, în parc,  niște domni joacă șah, ce mulți chibiți!
Piața Ceair s-a modernizat, nu mai ajunsesem aici  cam de vreun an și..tot înghesuială, multe, multe fuste crețe, în toate culorile curcubeului. Se vinde orice.

Nu prea se cumpără.. blănuri, lumânări, trandafiri  fără frunze, semințe, tigăi,  hrean, covoare de pe care  care îțí smulge  un gând  răpirea din serai, varză pentru murat,  bluze fără spate, ghete fără cutie,  ochelari fără rețetă, pastramă. Toată lumea sau aproape toată lumea fumează, vânzătorii, vreau să zic.
Am ieșit repede din vânzoleala  pieței , am tăiat-o  pe Calea București, înapoi spre centru.
Dacă vrei să-ți cumperi ceva de îmbrăcat, este bine să știi că trebuie să mai aștepți să se epuizeze stocul de  tricouri, fuste de-o palmă, sandale cu  trei bretele.
Primiți ceva zilele astea? Printre rotocoale albastre de fum, genele domnișoarelor vânzătoare  clipesc des  nu știu, mai treceți.
Îmi place o străduță în pantă- case vechi, cochete fără ostentație,  grădinițe , crizanteme și tufănele, castani îmbrăcați doar  pe jumătate . Drumul meu trece prin Trivale, parcul este aproape gol,  alei umede, frunze  risipite, îmi lipsește aparatul  de fotografiat, pe telefon nu mai fac poze, s-au adunat prea multe.
Am câștigat pactul,  am parcurs șapte /opt kilometri, dar  de aseară, strănut într-una.
Aleg o carte.
 La întâmplare Viața pe un peron, Octavian Paler. 
Semnul  a rămas la pagina 144.
Adevărul este că nici măcar aici nu poți să crezi până la capăt că viața este doar o stare de tranzit; că am apărut undeva într-o gară și pe urmă am trecut din gară în gară, din tren în tren, mergând spre nicăieri...de vină ești tu și coaja în care te afli.
Cam trist. Mai bine   citim o poezie.
 Lamento,
                   (cu)Ștefan Cazimir
Ni-i sănătatea zi de zi
Legată doar c-un fir de ață
și din multiple nevralgii
țesută-i scurta noastră viață.

Dureri de  gât, dureri de dinți,
Dureri de cap din abundență
Nenumărate suferinți
Ne umplu biata existență.

Dar pe deasupra tuturora
Mă supără urât de tot
și zilnic își respectă ora
 durerea crâncenă de cot.

Ce leacuri  n-am cercat, o, Doamne!
Pilule, frecții, băi, pomezi..
Trec ani în șir, trec veri și toamne
Durere, când ai să cedezi?

Întâmpinând  destule piedici,
mi-am spus necazul peste tot,
dar ce-ți pot face bieții medici
 când și pe ei îi doare-n cot?

Din nesfârșite nevralgii
țesută-i scurta noastră viață,
 iar sănătatea zi de zi
 ne-atârnă doar de-un fie de ață.

Dureri de gât, dureri de dinți,
 Dureri de cap din abundență-
Așa-i croită din părinți
 Sărmana noastră existență.

O,  frații mei de suferință,
 Nu știți cumva un antidot?
E ceasul când mă amenință
Durerea zilnică de cot.

Prin farmacii și policlinici
Orașu-n van  l-am colindat,
Că răi sunt doctorii și cinici,
 Iar farmaciștii s-au culcat.

10 comentarii:

  1. Mi-a facut placere sa citesc postarea asta, chiar mi-e dor de Pitesti. Nu promit, dar sper totusi ca in vacanta de Craciun sa ne strangem mai multi din 8D si sa va facem o vizita. O zi frumoasa sa aveti!

    Georgiana Ardeleanu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce bucurie îmi aduci, Georgiana!
      Ți-ai ales Timișoara! Cred că este foarte bine.
      Când eram studentă, am fost într-o tabără cu studenți din toată țara, era ceva mai special, ne întâlneam redactorii-șefi ai revistelor studențești.
      Atunci am regretat că nu sunt studentă în orașul de pe Vega.
      Mi-a rămas așa, o amintire frumoasă !

      Cont pe fb mi-am făcut, că așa a zis nepotul cel mare- apoi m-am gândit să vă „adun„ pe toți. Mai știi, ca în clasă , tu- barometrul meu!
      Mi-e dor de voi, mai lăcrimez, dar sunt atât de bucuroasă, citind că păstrați legătura.
      Vă aștept de colind!

      Ștergere
    2. Abia astept sa refaceti plimbarea cu aparatul foto!

      Ștergere
    3. Dacă toamna mai întârzie, până scap eu de strănut.

      Nici la concert nu mă duc..

      Ștergere
    4. Imi pare rau! Va doresc insanatosire grabnica!

      Ștergere
    5. Mulțúmesc!
      Sper să fie o simplă răceală.

      Ștergere
  2. Ce dor mi-ati facut de o plimbare prin Trivale! Nu ca nu mi-ar fi fost deja! Uneori mai fac si eu pasi prin Pitesti, mental! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crenguța,
      Este frumoasă pădurea în această toamnă, ca în toate celelalte!
      Când nu pot ieși, cum este astăzi, o văd din balcon.
      Mai pe seară este de basm, ca o vâlvătaie!

      Ștergere
  3. Buna seara, doamna Gina!

    Imi pare nespus de rau ca ati racit, doamna Gina, dupa plimbarea pana in celalat capat al orasului.
    Parca ati fi descris ceea ce se intampla si pe la noi, e atat de asemanatoare atmosfera din oras!
    Eu merg pe jos zilnic, dus-intors si ma intristez atat de tare cand vad ca, parca oamenii nu mai stiu sa zambeasca. Merg doar cu capu' plecat, ingandurati, posomorati... si deseori ma intreb: oare chiar sa nu mai fie motive de-a zambi? Nu stiu,... dar, atmosfera asta, posomorata, parca te oboseste.
    Imi place poezia pe care ati ales-o, in ton, cu starea noastra a tuturor...
    Insanatosire grabnica va doresc, doamna Gina. Asa de urata este raceala asta, creeaza asa o stare de moleseala, incat n-ai pofta de nimic!
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce drăguță ești tu, Ștef!
      Merg mult pe jos, de când mă știu. Și destul de iute.
      Nu știu dacă lunga mea plimbare este adevăratul motiv al răcelii.
      Oricum, promit să mă însănătoșesc cât pot de repede.
      Seară frumoasă îți doresc!

      Ștergere