vineri, 9 noiembrie 2012

în culori


 Am zărit lumină pe pământ, 
Şi m-am născut şi eu
 Să văd ce mai faceţi.
 Sănătoşi ? Voinici ?
 Cum o mai duceţi cu fericirea ?
 Mulţumesc, nu-mi răspundeţi. 
Nu am timp de răspunsuri, 
Abia dacă am timp să pun întrebări. 
Dar îmi place aici. 
E cald, e frumos, 
Şi atâta lumină încât 
Creşte iarba. 
Iar fata aceea, iată, 
Se uită la mine cu sufletul... 
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
 O cafea neagră voi servi, totuşi.
 Din mâna ta.
 Îmi place că tu ştii s-o faci
 Amară.//Marin Sorescu

34 de comentarii:

  1. De ce "in culori"?
    M-am cutremurat citind maxima lui Eminescu!Sincer.

    Sorescu asta este teribil,are niste poezii sugubete si cu miez, nu gluma!
    Am zambit citindu-i gandul...

    ps;Asadar in culori amare...viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact!
      În culori ..amare. fondul celor două „gânduri „ este colorat, verde și violet.
      Realitatea este o cafea neagră, nu ?Trezire bruscă.La realitate!
      N-am detaliat, a fost un gând, ca urmare a temei de ieri, un fel de meditație tristă.

      Ștergere
    2. Era o poezie a lui Sorescu parca,ceva...cartea citita de doua ori,si tot asa lucrurile de doua ori obsesiv pe tema contrastului binelui si raului din noi....o citisem pe un blog si mi-a placut mult.Am incercat dupa un timp sa dau de acel blog,articol,nu am mai reusit!Poti sa ma ajuti?Nu sunt foarte sigur daca era a lui Sorescu,totusi asa imi amintesc.

      Ștergere
    3. Lipsesc câteva ore, promit să caut!

      Ștergere
    4. Negru este nonculoare!Nu are valente nici calde,nici reci,este asadar neutra!
      Are puterea de a reliefa impecabil gradul de puritate al unei culori!Iar albul stralucirea lor!

      Ștergere
  2. p.s. S-a întâmplat ca un prieten să-mi trimită, azi dimineață, cele două idei în cadru colorat, în loc de comentariu la postarea de ieri.
    Mi s-au părut, așa cum spui, extraordinare.
    Am completat, pentru mesaj, cu un poem al lui Marin Sorescu, care îmi place mult.

    RăspundețiȘtergere
  3. !!
    Atunci, lasă-mă să-ți răstălmăcesc un

    Vis, de Marin Sorescu
    În fata casei în care convietuiesc cu mine însumi
    Era o agitatie nemaipomenita.
    Toata omenirea se adunase acolo
    Si vroia sa treaca prin versurile mele.

    Eu abia puteam stavili valurile de oameni,
    Alergam de colo-colo, asudat tot,
    Si împarteam bonuri de ordine.

    Erau acolo si paduri, munti si rasarituri de luna:
    Auzisera ca e vorba de poezii
    Si venisera din obisnuinta.
    Ca sa împac si oamenii, si natura,
    Eu îi alegeam pe cei mai voinici,
    Îi rugam sa ia în brate,
    Pe lânga bucuriile si necazurile lor,
    Un copac sau un munte,
    Si numai asa le faceam vânt
    În câte o strofa.

    Niste femei foarte frumoase
    T;ineau de patru colturi desertul Gobi
    Si voiau sa mi-l deie cadou.
    Le-am multumit emotionat si l-am primit,
    Cu toate ca mai fusesem îndragostit.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca e ordin de la Marin Sorescu, nu raspund.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici chiar „Pe sub uşă„(??)

      Ziua de azi
      Mi-a fost vârâtă, ca de obicei,
      Pe sub uşă.

      Mi-am aşezat pe nas ochelarii
      Şi-am început
      S-o citesc.

      Nimic deosebit,
      După câte văd.
      Cică pe la prânz o să fiu cam trist,
      Nu se specifică motivul,
      Şi-o să continui să iubesc lumina
      De unde-am rămas ieri.

      Pagina exterioară informează
      Despre tratativele mele cu apa, cu munţii, cu aerul,
      În legătură cu pretenţia lor absurdă
      De-a-mi intra în sânge, şi-n creier.

      Apoi, obişnuitele ştiri
      Despre puterea mea de muncă,
      Despre drumul la pâine,
      Despre buna dispoziţie
      (Dar nu se suflă un cuvânt
      În legătură cu situaţia
      Din ficat).

      Unde s-o fi tipărind
      Viaţa asta a mea,
      Că e plină de greşeli
      Inadmisibile.

      Ștergere
  5. Da, da, fain Marin Sorescu, printre preferatii mei. Realitatea, o cafea neagra? Ce bine ca nu beau! :p

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crenguța,
      ce zici de

      Actorii

      Cei mai dezinvolti - actorii!
      Cu manecile suflecate
      Cum stiu ei sa ne traiasca!
      N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
      Ca al actorilor in actul trei,
      Cind incep sentimentele sa se clarifice

      Moartea lor pe scena e atat de naturala,
      Incat, pe langa perfectiunea ei,
      Cei de prin cimitire,
      Mortii adevarati,
      Morti tragic, odata pentru totdeauna,
      Parca misca!

      Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!
      Nici macar pe-asta n-o stim trai.
      Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
      Penibil si inestetic
      Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

      Inapoi

      Ștergere
    2. Ce sa zic, ultima strofa spune tot! Inca mai avem de invatat! Sper doar sa nu pricepem prea tarziu!

      Ștergere
    3. Cred că , dacă ne considerăm actori , pe carea scenă a vieții, trebuie să ne comportăm ca și cum am debuta în fiecare zi!

      Ștergere
  6. Eu am o interpretare mai... chmmm...
    Din mana femeilor nu va iesi niciodata o cafea dulce!

    RăspundețiȘtergere
  7. Copiii au fost dintotdeauna copii si copii vor ramane pe veci!
    Au dreptate "mai marii nostri"..."astia mari" trebuie sa se schimbe sau sa fie schimbati!
    Zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine și ce îi va schimba în bine pe oamenii mari, Angi?
      Îmi vine în minte o vorbă a lui Nicolae Iorga, de fapt, o voi uita niciodată „Schimbați școala, veți schimba sufletele!„
      Cine va schimba școala?

      Ștergere
    2. Nu scoala trebuie schimbata ci mentalitatea celor care spun in gura mare ca merg la scoala,ca au scoala sau scoli multe.
      Lucrurile bune pornesc cu cei 7 ani de-acasa.Daca pe ei nu-i avem,scoala nu ni-i va da niciodata!

      Ștergere
    3. Angi,
      Omul cinstit recunoaște când și de ce se schimbă, celălalt tăgăduiește.

      Ștergere
  8. @Modart,
    Asta înseamnă că o cafea neagră nu schimbă nimic în existența noastră cea de toate zilele?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Țï-am găsit poemul-
      De două ori, de Marin Sorescu

      Ma uit la toate lucrurile
      De doua ori.
      O data ca sa fiu vesel,
      Si o data ca sa fiu trist.


      Copacii au un hohot de ras
      In coroana de frunze
      Si o lacrima mare
      In radacina.
      Soarele e tanar
      In varful razelor,
      Dar razele lui
      Sunt infipte in noapte.

      Lumea se inchide perfect
      Intre aceste doua coperti
      Unde am ingramadit toate lucrurile
      Pe care le-am iubit de doua ori.

      Ștergere
    2. Să știi că am recitit de câteva ori! Mai ales , acolo, la tine în fereastră, este și mai profund- alb, negru și un firicel de roșu!
      Poemul este extraordinar!

      Ștergere
  9. Excepțional...E unul din acei oameni pe care mi-ar fi plăcut să-i întâlnesc, să fi stat la un pahar de vorbă, fie doar din priviri...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vera,
      Fizic, acest Om, despre care vorbim, s-a stins în 1996. Avea 60 de ani! Câți de 6!!!născut în 1936, mort în 1966, la 6o de ani.
      Scrisese 24 de volume de poezie, o trilogie, alte piese, două romane( am citit „Trei dinți din față- superb roman!)
      În 1996, avea 15 volume în manuscris.
      Uluitor!

      „Îmi vine pe limbă să spun că Iona sunt eu... Cel care trăieşte în Ţara de Foc e tot Iona, omenirea întreagă este Iona, dacă-mi permite. Iona este omul în condiţia lui umană, în faţa vieţii şi în faţa morţii.„

      Ștergere
  10. Nimic nu se compara cu o cafea amara, servita atunci cand ai nevoie de ea! Amarul... e un dulce distilat! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gabi,
      Deunăzi, o cunoștință, întoarsă dintr-o excursie, mi-a adus o cafea. Marca nu-mi este deloc străină.
      Astăzi am simțit (cel mai) extraordinar gust!
      O fi , cumva, fiorul poeziei de noiembrie?

      Ștergere
    2. Da, poate nevoia de culcus sigur, cald si curat, stiind ca afara, frunzele mor iremediabil! :)

      Ștergere
    3. „culcuș sigur„, ce fain sună!

      Ștergere
  11. Cred ca a venit momentul sa il redescoperim pe Marin Sorescu. Multumesc pentru acest post.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina,
      De ieri, tot citesc, recitesc, răscitesc!
      Îmi este minunat!

      Ștergere