joi, 8 noiembrie 2012

școala cea mai bună


Poate că , înainte de a -mi așterne aici incertitudinile, ar fi trebuit să citesc  maldărul de  idei/teorii/legi/ ordonanțe și-nu-mai-știu -ce-alte-înscrisuri  se tot adună , de la o vreme încoace, când vine vorba despre  învățământul nostru cel de astăzi. Și de mâine.
  Nici măcar  teoria lui Maiorescu despre școala prostă n-am găsit-o, oricât am scotocit în bibliotecă.
 Așa   că am ales câteva cugetări ale cărturarului care,  în 1876  devine ministru la Culte și Instrucțiune publică, în cabinetul Lascăr Catargiu.
Scopul educației  este nimicirea marginii egoiste a individului și supunerea lui la rațiunea lucrurilor.
Judecata mulțimii conține totdeauna un adevăr, chiar dacă este denaturat prin răutate.

În fiecare om sunt, cel puțin doi oameni: omul ideilor și omul simțurilor.

Eu scriu cum simt.//
Să fie  doar goana după subiecte de senzație? 

Să fie dorința de a pune umărul la clintirea căruței poticnite în nămolul cleios al vremurilor?
Sau , pur și simplu, asta este realitatea?
Sunt doar câteva  întrebări, dintr-un noian, care-mi vin în minte, ascultând/văzând campania  de a pune pe tapet, de vreo câteva luni, școala.
Să ne înțelegem: nu pornesc , din start,  cu  ideea că este  rău. Dar nici că este bine.
Că există profesori care au luat și probabil vor mai fi luând mită este o certitudine.
Că o doamnă învățătoare se poartă ca un jandarm, brutalizându-i pe  micuți, în vreme ce  mulți părinți  au concurat ca odraslele lor să fie înscrise la clasa dumneaei, pentru că îi pune la punct, este o realitate.
Că un domn profesor-diriginte n-a învățat că pe diploma oricărui educator  nu scrie că va lucra cu  genii, dar nici cu  ființe bătute de soartă, cărora nu ai dreptul să le lipești etichete  jignitoare pe suflet, pentru toată viața, iarăși este o realitate.
Că o educatoare de la o grădiniță, din nu știu ce sat, unde copiii vin să  primească dragoste și lumină, îi sedează ca să stea lipiți de scăunele , și asta este o realitate. Monstruoasă.
Șirul faptelor/întâmplărilor/exemplelor Așa nu se mai poate ar  continua..din nefericire.
DAR
părerea mea este  că nu aceste fapte/fenomene/întâmplări  reprezintă școala noastră.
Am slujit catedra, școala, învățătura  cu toată dragostea , implicându-mă cât am putut. Cât poate o ființă.
Am fost percepută ca o profesoară exigentă. 
Dar și  de-a noastră.
Sigur că au fost destui care  m-au înjurat. Parcă n-aș crede că  o fac și acum, mai ales că sunt  părinți.
Nu poți fi profesor perfect, oricât ți-ai dori. Greșeli poți face zilnic-copiii sunt diferiți, situațiile sunt, de fiecare dată, altele. Tu ești, în fiecare clipă, altul. Pentru că lucrezi cu ființe aflate în creștere, în evoluție, ele însele influențate de N factori.
Ca dirigintă, într-o carieră de mai bine de treizeci și cinci de ani, m-am lovit de  nu mai știu câte probleme.
 De toate felurile. 
Am citit,  am făcut nopți albe, am plâns,  am căutat, am greșit, am corectat,  iar am căutat . 
Și am mers mai departe.
 Știi ce a făcut odată o mămică tânără,  cuminte, după ce am discutat cu ea vreo jumătate de oră? Și-a  smuls nasturii de la bluza de pânză topită- un sân îi fusese extirpat..a mai trăit  câteva luni.
Acum,  urmărind lucrurile din afară, le pot judeca mult mai limpede, mai pe îndelete, doar că asta nu folosește nimănui. 
Nici chiar familiei mele- am trei nepoți, care învață în tot atâtea tipuri de școli. 
Opiniile părinților lor nu prea se potrivesc cu opiniile mele. Din nefericire.
Nu pot să-mi pierd  încrederea în școala de stat. 
Nici în profesori.
Nu poți  arunca tot timpul cu pietre, așteptând să crească flori, așteptând  ca lumea și viața să progreseze.//

N-am făcut, brusc, o pasiune pentru Titu Maiorescu, dar  ce spune el  mi se pare  potrivit A înțelege  pe altul înseamnă a avea sau a fi avut în sine o parte identică sau analoagă cu gândirea lui;  cine  nu a avut aceasta îi rămâne străin.//

tu ce părere ai?

8 comentarii:

  1. Buna seara, doamna Gina!
    Nici eu nu-mi pierd increderea in scolile de stat! Exista profesori extraordinar de bine pregatiti! Elevii trebuie doar sa fie mai constiinciosi si mai motivati.
    Din scolile de stat au iesit, foarte multi oameni de valoare, pentru ca au invatat, pentru ei, cartea a fost primordiala!
    Cred ca ar trebui revizuita putin, disciplina in scoli, democratia aici, ca peste tot de altfel, s-a inteles gresit! Nu spun ca scoala ar trebui militarizata, insa, trebuie impusa o disciplina mult mai severa decat cea existenta in prezent si cu siguranta, roadele se vor cunoaste la sfarsit de an scolar sau la examene!
    Parerea mea este, cu-i nu-i place cartea, nu invata nici in scolile private! La fel de nepregatiti pot fi si acolo copiii.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,
      Ca de obicei, tu spui lucrurilor pe nume, deși nu ești părinte, ești cred, nu prea departe de anii de școală.
      Despre disciplină, aș zice că avem păreri, cumva, diferite- ea începe de la adult.
      Dacă el este mult prea tolerant, dacă nu știe meserie, dacă nu este dinamic, copilul devine un mic ”speculant„. Așa crește.
      Așa acționează.
      Era , în școala mea, un tânăr profesor, care preda engleză- de la clasele a III-a, la a VII-a.
      Într-o zi, îl certa directorul-„ Măi x, te-aș înțelege , dacă ai avea probleme cu niște elevi dintr-a VIII-a, dar, să ți se urce pe catedră copiii de 9/10 ani este prea de râsul lumii..
      Respectivul profesor „predă ”astăzi în cel mai bun colegiu din oraș.
      Nu și-a schimbat nicicum „stilul„,iar vremea trece..

      Ștergere
  2. Din pacate, drumul de la idei la realitate e pavat cu... obstacole. Obstacole din elevi, obstacole din profesori, obstacole din "constiinta publica". Auzim prea des: "Nu, nu! Asa se face! Toata lumea stie asta!" "Lumea" este alcatuita din unii care nu stiu nimic, dar se cred "buricul pamantului". De aici pana la dezastru...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adică, fiecare se pricepe foarte bine la altceva.
      În afară de propria-i meserie.
      Sau n-am înțeles corect?

      Ștergere
  3. Parerea mea,Gina,draga,cred ca o simti de la distanta,dincolo de varsta dintre noi,dincolo de mediul in care lucrez,dincolo de acest ecran.
    Iubesc scoala,iubesc copiii!
    Nici nu stiu daca as putea profesa in alt domeniu cu aceeasi daruire.Ma intristez ori de cate ori cate un subiect negru se abate asupra noastra...asemenea "caricaturi"n-au ce cauta in scoala.Nu au nicio scuza!
    Unde sunt acele subiecte prin care dascalul e scos in lumina care-l caracterizeaza?Chiar nu mai sunt oameni care ar putea observa si binele din jur?
    Azi,vorbind cu tanara domnisoara diriginta(are un an vechime) a micutului meu Mark,in calitate de parinte,cu respectul cuvenit,mi-am dat seama cat de mult conteaza in cariera noastra sa dam de oameni care iubesc scoala..Ea ma priveste ca pe un exemplu,eu o privesc ca pe o"gura de aer proaspat".Avem de invatat una de la alta,iar copiii vor avea de castigat.
    Scoala de stat are multe lucruri bune de spus,chiar daca unii cred contrariul.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai de asta, dragă Angi, spun că eu am încredere în școală.
      Dureros, extrem de dureros, este că nu funcționează corect selecția dascălilor.
      Să fii profesor de nota 5??
      Și mai spun că examenul psihologic , de la începutul anului școlar este, în cele mai multe școli, formal.
      Cum să-ți încredințezi spre educare copilul unui alcoolic?
      Unui bătăuș?
      Unui jandarm?
      Unui corupt?

      Ștergere
  4. Făuritorii de nație română ar trebui nu numai citiți, dar studiați. Adică, ar trebui să vedem de ce au gândit și au lucrat așa cum au gândit și au lucrat, ce viitor și-au propus ei pentru România și cum au atins ori au ratat acele idealuri.

    Ar mai trebui să îi luăm ca exemple de intenție strategică de a făuri o Țară și de a da formă unui popor european, chiar dacă rezultatele de astăzi nu îi reprezintă și nu le fac urmașilor lor cinste.

    Iar Titu Maiorescu este un asemenea făuritor, care merită adus în discuția despre școală și nu numai.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unde să se studieze Maiorescu, domnule profesor? Cine să studieze?(pentru ce ? vor spune unii..)
      Eu întreb cu toată seriozitatea!Cine îl mai citește pe Titu Maiorescu?
      Școala, oricum , este mult prea grea pentru elevi, asta aflăm de peste tot.Cei mai mulți vor note mari, pentru că se obosesc să reziste, în bănci, câteva ore pe zi.
      Profesorii ( nu toți) trag de timp..oricum, salariile sunt prea mici.
      La facultate , se intră fără examen..
      Știți, îmi vine, așa , un gând, oamenii politici or fi având și ei niște seminare?
      Discută și ei chestiuni cum ar fi-Publicistica (politică) a lui Eminescu, Însemnările lui Maiorescu/Kogălniceanu,/Iorga..
      De ieri, am revenit asupra Însemnărilor zilnice ale lui Titu Maiorescu-am doar partea a II-(1881-1886). Captivantă carte, ce viață intensă, în ciuda bolii, care se făcea tot mai simțită.
      Am ales o zi( în anii noștri ar fi fost binemeritata vacanță parlamentară)joi, 23 decembrie, 1882”, câți ani au trecut?130..
      „Eri , mercuri, în Cameră prima lectură a propunerii de revizuirea Constituției, ședință permanentă până spre 12 ore noaptea.101 votează la sfârșit pentru, 20 contra, cu apel nominal.Gane votează pentru ( cam rușinat), J.Negruzzi și eu contra.Asemenea contra-Cozadini și Moscu; Nicu Catargi se abține.Lahovari,Vernescu, Kogălniceanu,Blaremberg etc. contra.Numai Blaremberg a vorbit.Aluziile sale de atac asupra mea. A votat pentru și D. Brătianu, Cernătescu,Vizanti,Moruzi,Callimachi,Sireteanu..
      vineri..„La Cameră„ desbateri asupra revizuirei Constituției. Eu, în situuație neplăcută, trebue să vorbesc din nou.
      Pe la 3 s-a ridicat un viscol puternic..
      Sâmbătă-Comunicația cu calea ferată spre Vârciorova întreruptă, fiindcă la Pitești este zăpadă de 3 metri..„

      Ștergere