luni, 10 decembrie 2012

iubițí ce vreți,

 dar iubiți!
Peste câteva zile  va împlini  94 de ani, s-a născut la Galbeni, Bacău,   14 decembrie 1918.
Înainte de a împlini  90 de ani  își pregătea un rol nou.

O piesă de teatru cu un singur personaj. Actor în propria piesă, maestrul Radu Beligan a adus  în faţa spectatorilor o poveste fascinantă despre cariera sa de peste 70 de ani în teatru, fidel  lui însuși,  artei, crezului artistic, ferindu-se de  capcanele presei, dăruindu-se profesiei  cu noblețe, tratându-și colaboratorii la fel, indiferent că  era vorba despre actori, sufleuri,  cronicari, dramaturgi, tehnicieni, machiori Şi ei au fost profesorii mei, a spus artistul. 

Teatrul e plin de mistere. Un gest, o privire, o deplasare, o simplă schimbare de orientare a corpului actorului distrug echilibrul dintre personaje. Mistere, mistere… De ce o zecime de secundă de ezitare anulează cea mai explozivă replică? 
De ce tusea unui spectator poate distruge un moment de artă construit cu trudă?
 Ion Sava şi George Vraca au avut nişte reacţii violente în asemenea cazuri.
 Învăţăm mereu, învăţăm din orice, a continuat maestrul, amintindu-l pe Cezanne, care, în 1906, cu un an înaintea morţii, spunea: Cred că am făcut unele mici progrese, dar de ce atât de greu şi atât de târziu? 
Și continuă  Marea izbândă a îndelungatei mele vieţi este că mi-am păstrat până azi starea de elev. 
Această filosofie de viaţă ar fi benefică şi la scara vieţii sociale. Căci marea bătălie în societatea în care trăim nu se dă între bine şi rău, ci între inteligenţă şi prostie.
 Iar forţele prostiei sunt demenţiale şi se înghesuie zilnic în sticla televizoarelor
Tristan Bernard obişnuia să spună: ignoranţa face progrese.

  În ultima vreme, foarte multă lume îi pune deja obositoarea întrebare Care este secretul longevităţii dumneavoastră? 
 Cât încă mai am răbdare să răspund spun că, după mine, secretul biblic al longevităţii este iubirea.
 Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii.
 Şi, fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc şi pe dumneavoastră, spectatorii, care m-aţi făcut ceea ce sunt şi care sunteţi adevăraţii mei profesori .
Ştiţi ce spunea Socrate când era întrebat  De ce înveţi să cânţi la liră când tu te pregăteşti să mori? şi el răspundea  

Ca să ştiu să cânt la liră înainte de a muri..



27 de comentarii:

  1. Îmi amintesc că la începutul anilor 1990, multă lume i-a găsit vini imaginare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Admirat sau hulit, îmbrăcat în haine scumpe sau în zdrențé, talentul tot talent rămâne, asta cred eu.

      Ștergere
  2. Altfel spus ma duc cu gandul la ce spunea Sfantul Augustin care dupa ce a citit Biblia,a rezumat-o cat se poate de monumental zic eu intr-o propozitie cat se poate de simpla:"Iubeste si fa ce vrei!"
    Adica toate ca toate...dar IUBESTE!
    De doua mii de ani incoace de la Iisus ,parerea mea este ca biserica nu a inteles inca acest deziderat.Si omenirea de asemeni...suntem chiar foarte departe!
    In Biblie se scrie sa iubesti,dar nu se scrie ce anume exact inseamna iubirea.Aici este ceea ce nu inteleg unii,e marea taina ce trebuie tu insuti sa o descoperi,altminteri de ar fi scris,iti dai seama cata ipocrizie si fatarnicie ar fi planat in jurul ei?Spun asta pentru ca si eu candva nu intelegeam de ce este Dumnezeu un concept atat de abstract,si este si astazi din pacate pentru multi.
    Iubirea,nu se poate releva in scris,tine de misterul vietii,de cautarea prorpriei gandiri si simtiri,...nu sunt reguli,porunci de a cauta,indiciile le primest traind prin implicare in realitatea vietii de zi cu zi,nu stand doar cu nasul in scripturi....cat timp morala binelui si raului va fi in prim plan din perspectiva eternului pacat ,nu cred ca vom sti a iubi cu adevarat.Da-i omului prin educatie masura frumusetii in sine si vei avea parte de mai mult bine si adevar in spiritul iubirii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii cum este...vorba aceea a lui Marin Sorescu..."astfel atenti la toate si la tot/ am invatat sa fim vesnici"...cam asa ceva,nu?Profetic indemn a avut in acele versuri.Insa nu moralizeaza pe nimeni.
      Elevul care ne este atent,poate invata ceva?Nu.Cum sa vorbim apoi de Dumnezeu daca in prealabil nu am deschis portita inimii care fireste necesita atentie si de stare si de fapt.

      Ștergere
    2. În poemul despre care vorbești, eu găsesc că „veșnicia„ este o metaforă a continuității noastre ca neam, deprins să învețe de la tot ce înseamnă natură- arcul Carpaților, câmpiile mănoase.
      Cel mai mult îmi place o altă metaforă- holdele „cu spicul greu atârnând sus”.

      Ștergere
    3. Stiu...dar eu asta am simtit dincolo de intentia scriitorului.Arta contine semnale dincolo de intentia autorului,asta o stiu din proprie experienta.Am pictat odata un tablou incercand sa exprim ceva,peste ani m-am cutremurat analizandu-l,ca si cand nu l-am pictat eu.Aflam multe lucruri prin semantica mijloacelor si simbolurilor alese si compuse mai elaborat,sau mai intuitiv .Mai mult, aflam contemplandu-l ceva straniu,profetic despre mine insumi...tabloul ma cunostea mai bine decat eu insumi,greu de spus acum mai mult.

      ps:Nu ti s-au intamplat asemenea lucruri, sa recitesti ce ai scris si sa afli mai mult decat ai intentionat in cuvinte?

      Ștergere
    4. Ce bine spus „tabloul ma cunostea mai bine decat eu însumi„.
      Da! am texte, pagini de jurnal, însemnări în care descopăr mult mai mult decât ceea ce voiam să comunic. Se întâmplă și când primești întrebări, nu știi despre ce vei fi întrebat,și răspunzi mult, nu mai vorbești doar cu mintea, vorbești cu sufletul.
      Nu se întâmplă asta totdeauna.
      Sunt persoane în fața cărora, pur și simplu, sufletul refuză să se deschidă.

      Tabloul este, cred, mult mai mult, este cartea fără cuvinte, poate că în timp ce pictezi, te arăți din interior către ceilalți.

      Ștergere
    5. Nu știu unde am citit, mi-a plăcut și chiar cred în asta- este cam așa: sufletele au un anume fel de a se înțelege, se tutuiesc, în timp ce în realitate, devenim precauți, nu ne găsim cuvintele, ne simțim încorsetați în regulile sociale..

      Ștergere
  3. Şi mai ales, iubiţi necondiţionat, îndrăznesc să adaug.
    La mulţi ani maestrului Beligan.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu și eu ce să zic?
      Eu îmi iubesc necondiționat copiii!Sunt suflet din sufletul meu!
      Pe ei îi iubesc mai presus de oricine și orice!
      Dacă te referi la iubirea față de Dumnezeu, este ceva atât de personal, de intim, că nu-mi permit să discut .

      Ștergere
  4. Un articol foarte frumos,in care muzica si textul se imbina feeric.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce nume extraordinar ai! Bine-ai venit!
    Mulțumesc frumos pentru gândul bun și te mai aștept!

    RăspundețiȘtergere
  6. Stiai ca Socrate nu a scris,sunt invataturi consemnate de discipolii sai precum sfintii apostoli cu invatatura lui Iisus?!
    Asta si ca un apropos celor ce scriu romane cu sutele si au pretentii mari de iluminare spirituala.
    Dupa Iisus unii il considera pe Socrate a doua mare personalitate a istoriei omenirii!

    RăspundețiȘtergere
  7. "Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic".

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Afirmatia de mai sus este corecta, Gina.
      Puteai sa spui asta mai des;)

      Ștergere
    2. A spus-o Socrate de suficiente ori, pentru toată lumea.

      Ștergere
  8. Buna seara doamna Gina!
    Foarte frumos articolul dumneavoastra, ca-'ntotdeauna, iar indemnul din titlu e pur si simplu inaltator! Iubind, daruim mai mult, daruind mai mult, castigam mai mult!
    Multi ani fericiti ii doresc, din tot sufletul meu, maestrului Radu Beligan!
    Mi-a incantat sufletul, Andre Rieu si va multumesc din suflet pentru aceasta!
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Iubirea? poate c[ niciun alt sentiment nu ne schimbă așa cum de înalță ea! Cu iubire măsurăm totul!
    A.Rieu? l-aș asculta la nesfârșit!

    Seară frumoasă, Ștef!

    RăspundețiȘtergere
  10. Ah, Gina,
    mi-ai uns inima. :)
    si comentariile de aici!

    RăspundețiȘtergere
  11. Cineva spunea ca omul fara dusmani nu are valoare. Cred ca e asa. De ce sa dusmanim pe cineva care nu face nimic?

    RăspundețiȘtergere
  12. Și ne rămâne vreme de iubit! Berechet!

    RăspundețiȘtergere