sâmbătă, 8 decembrie 2012

nu vă pierdeți optimismul,

 oameni, nici de-ați crăpa.
  Marin Sorescu 

Perpetuum  mobile
 Între idealurile oamenilor
Și realizarea lor
Întotdeauna va exista
O diferență de nivel
Mai mare
Decât cea mai înaltă cascadă.


Se poate folosi rațional
Această cădere
De speranțe,
Construindu-se pe ea ceva
Ca o hidrocentrală.


De la energia astfel câștigată,
Chiar dacă n-o să reușim
Să ne aprindem decât țigările,
Tot e ceva,
Pentru că, fumând, ne putem gândi serios
La niște idealuri și mai grozave.//

ești optimist(ă)?

un dar pentru  noi toțí, dacă  n-am fost la concert-
E jocul unui nebun,
Doar jocul unui nebun,
Care stă în ploaia rece
Şi se simte ca un bufon..„



 

15 comentarii:

  1. sunt.
    dacă nu aş fi, ce-aş câştiga?!

    o seară optimistă îţi doresc, dragă Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stimulator gând, Otty!, mă trimiți cu gândul la bancul cu omul care, speriat de frica leului, se urcă în cel mai înalt copac, bucuros că de acolo se va bucura de frumusețea priveliștii!

      Noaptea este sfetnic bun!

      Ștergere
  2. “Ce este optimismul ? –Vai,este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău »
    « Qu ‘est-ce qu’optimisme ? Helas ! c‘est la rage de soutenir que tout est bien quand on est mal »
    (Th. Simenschy-Voltaire,Cand.19)
    Dar eu aş zice că e cam sarcastic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Știți, eu cred în optimismul moderat, poate de asta îmi place să-l citez pe Octav Bibere, care găsește în optimism un fel primăvară în miezul iernii, când, vorba lui Alecsandri, „în păduri trosnesc stejarii, e un ger amar, cumplit..„

    RăspundețiȘtergere
  4. Depinde cum vezi lucrurile. Situatia este ingrozitor de blocata sau pueril de simpla, la nivelul de optiune.
    Optimista am fost de cand am aparut pe lume, e un "defect" al meu, in scoala unii profesori ma acuzau pe nedrept de sfidare fiindca mereu eram doar cu zambetul pe buze, senina, fericita in universul meu interior. Si asa am ramas si ca adult... ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună dimineațá, acuarela -de-iarnă- cristalină!
      Știi cum o e vorbă-„Qui se ressemble s,assemble„- dacă nu zâmbesc, sunt întrebată cine m-a supărat și „ de ce„..
      Nu la nivelul ăsta voiam să știu , ci în legătură cu ziua de astăzi.

      Ștergere
    2. p.s. era cât pe ce să fac și o glumă, citându-i pe mulți politicieni, de toate culorile, care își încheie cuvântările, în care oricâte vorbe grele ar fi turnat , cu „Așa să ne ajute Dumnezeu„!

      Ștergere
  5. Buna dimineata, doamna Gina!
    Eu in general sunt o persoana realist-optimista, daca se poate spune asa. Prefer realismul decat optimismul si fac tot ce-mi sta in putinta sa infrunt orice situatie.
    Sper ca ziua de astazi sa ne aduca echilibru, dupa care, cred eu ca tanjim cu totii... eu asta sper!
    O duminica binecuvatata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La noi plouă tare, tare de tot, cu toate astea, tocmai mă îmbrăcam să ne ducem la vot- am votat, de fiecare dată, pozitiv -( cum înțeleg eu pozitivul), nu cum spun unii- aleg răul cel mai puțin rău..
      Ei bine, ce crezi că se întâmplă?
      Au OPRIT APA, nu pot spune „s-a oprit apa„, pentru că nu se oprește așa, pur și simplu.
      Au oprit-o oamenii.
      Care oameni?
      Aceia care, ca și tine, ca și mine,spun că vor echilibrul.
      Întrebarea este- echilibru în ce???

      Ștergere
  6. Da,speranta asta este ceva atat de important...de cativa ani de zile incoace am ajuns sa inteleg din experienta mai dura cat de mult inseamna.Inainte, erau doar asa niste cuvinte...

    "Speranta este cel mai mare dar care il poti face cuiva"...uite ca nu-mi amintesc numele scriitorului parca.Asa este!Uneori gesturi marunte sunt adevarate raze de speranta.De ce o fi lumea asa rea?Insensibila,ignoranta.

    PS:Imi place mult Bonnie Tyler!Am vrut sa o postez si eu candva ,exact cu acelasi cantec.Sa crezi sau nu,dar are un duet cu Adamo cantand acest minunat cantec!

    RăspundețiȘtergere
  7. Mi-am amintit ceva simpatic- până m-am dus la facultate, de două ori pe an- în apropiere de Paște și de Crăciun, primeam haine noi.
    Absolut tot.
    Cumpărătorul era tata, el mergea la București, cu toate măsurile- ale mele, ale fratelui meu și ale mamei. Se pricepea la cumpărături, ce mai! era expert.
    Pentru mine, nu știu dacă ar fi contat foarte tare obiectele în sine..conta faptul că eu credeam în promisiunile lui.
    Care nu m-au înșelat niciodată.
    Bonnie Tayler a fost la București!
    După melodia asta am dansat de zeci de ori, este extraordinară!
    Îmi place de mor, trebuie s-o caut, dacă zici că are și un duet cu Adamo!

    p.s. am copiat site-ul filmului, chiar am văzut o parte, după -amiază îl văd tot!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ea se autoironiza spunand ca are o voce de tinichea...vocea ei groasa si grava a fost rezultatul unei operatii pe corzile vocale,canta ceva mai delicat inainte.Ei dar ce bine rasuna vocea asta a ei"de tinichea|",dramatic si romantic laolata!

      ps;un film rusesc de zile mari am postat astazi.Deliciu...

      Ștergere
    2. Mie tocmai de aceea îmi place vocea ei, pentru că este inconfundabilă, și pentru că are acel ceva special- chiar cum spui- dramatic și romantic, și tandru, laolaltă!
      Fug la vot, că a mai stat ploaia!
      Vreau să fiu optimistă! Și încrezătoare, ca în copilărie!

      Apoi văd filmul! ( nu am floricele de porumb..)

      Ștergere
  8. Am fost la vot ! Cu optimismul insuflat de domnia-voastră.
    În colţul nostru din sud-vest, nu plouă, dar omătu-i mare.

    P.S. În copilărie se-ntâmpla să primesc şi eu un costum nou, dar numai de Paşti, că erau vremuri grele. Odată, m-a prins o ploaie, în costumul nou, şi am fost tare necăjit. Pe atunci nu ştiam că lucrurile noi trbuie “udate”
    “Să auzim de bine”!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mă laud, dar să știți că port noroc, așa că să așteptăm „de bine„, în privința votului!


      De sărbători, mergeam la bunicii materni, într-un sat vecin cu Potlogi, unde există un frumos palat brâncovenesc, la o aruncătură de băț de Pitaru al lui Grigorescu.
      Era frumos dimineața, dar cam rece.
      Pe la prânz, a început să ningă, eu purtam pantofi roșii noi,aduși de tata de la București, traversam câmpul, era o potecă pe care n-o voi uita niciodată.
      Talpa unui pantof a rămas în zăpadă.
      Norocul meu a fost că următorul sat era aproape și avea mama acolo o soră, care mi-a împrumutat o pereche de ghete.
      Astăzi plouă cu amintiri!
      Ce frumos!

      Ștergere