vineri, 28 decembrie 2012

toți


avem o mașină a timpului. Câteodată ne duce înapoi, atunci avem amintiri.
Câteodată ne  duce înainte, atunci avem vise.//

amintiri, vise? 
 sau visuri?
ce alegi?




30 de comentarii:

  1. Eu aleg sarmalele acelea de pe coltul mesei. :D

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.youtube.com/watch?v=8ikVLBZcJJ4&hd=1

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos! face bine oricui să- l revadă pe maestru!

      Ștergere
  3. Le vreau pe toate, cu orice forma de plural ar fi: si amintirile, ca sa stiu cine am fost, si visele, sa stiu cine vreau sa fiu. Cineva, la un moment dat cand mi-era tare, tare greu, mi-a spus o vorba care-a insemnat mult: uita ce nu mai esti, adu-ti aminte cine esti si lupta pentru ce vrei sa fii!

    Dup-amiaza linistita va doresc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minunat sfat, Crenguța! Minunat prieten!

      Dorința este, de fapt, o chemare, a visa frumos înseamnă să provoci realitatea.
      În vis( plural „vise„) dispar toate granițele,cerșetorul este prinț!Cred că este valabil și pentru visuri!
      Știi ce spunea cineva? cea mai bună cale de a-ți împlini visele este să te trezești!

      Așa să fie?

      Ștergere
  4. Nu aleg.

    În două dintre visele mele nocturne (mi le amintesc rar...) am visat locuri pe care ulterior, cînd le-am văzut, am avut sentimentul de deja-vu. La Melk am avut chiar un sentiment inexplicabil de nelinişte.

    Totuşi. Prefer să pendulez între amintirile plăcute şi visurile despre viitor. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Presupun că suntem un TOT format din trecutul propriu al fiecăruia dintre noi şi nu numai, + energiile care ne canalizează AZI (pe toţi) către viitor.
      Apoi. Pendulare în sensul de balans necesar între aceste două elemente relative: trecutul incert şi viitorul imprevizibil.
      Prezentul în mod strict, nici măcar nu există decît la nivel micro-temporal: cum trece clipa, cum am păşit din trecut în viitorul unui azi efemer care iar, trece instantaneu... :)
      Diferenţierea dintre trecut, prezent şi viitor, este cît se poate de relativă, mai ales la nivel individual.
      Pe ansamblu, istoricii, sociologii şi futurologii, sunt liberi să-şi expună teoriile.
      Iar noi, oamenii obişnuiţi, ne vedem de viaţa noastră, prefăcîndu-ne că trăim într-un prezent continuu, din punctul nostru de vedere, nu? :)

      Ștergere
    2. Pregătisem un răspuns detaliat- cum îmi încălzesc eu sufletul în amintiri,ce plăcut este să te visezi copil, cum nu poți trăi fără visuri..am renunțat, în schimbul unui poem-
      Marin Sorescu - Vis
      În fata casei în care convietuiesc cu mine însumi
      Era o agitatie nemaipomenita.
      Toata omenirea se adunase acolo
      Si vroia sa treaca prin versurile mele.

      Eu abia puteam stavili valurile de oameni,
      Alergam de colo-colo, asudat tot,
      Si împarteam bonuri de ordine.

      Erau acolo si paduri, munti si rasarituri de luna:
      Auzisera ca e vorba de poezii
      Si venisera din obisnuinta.
      Ca sa împac si oamenii, si natura,
      Eu îi alegeam pe cei mai voinici,
      Îi rugam sa ia în brate,
      Pe lânga bucuriile si necazurile lor,
      Un copac sau un munte,
      Si numai asa le faceam vânt
      În câte o strofa.

      Niste femei foarte frumoase
      Tineau de patru colturi desertul Gobi
      Si voiau sa mi-l deie cadou.
      Le-am multumit emotionat si l-am primit,
      Cu toate ca mai fusesem îndrăgostit.

      Ștergere
  5. As fi tentata sa raspund "prezentul", dar stiu ca nu-i mereu asa... visele mai putin, mai degraba amintirile. Uneori, nici alea ale mele, ci ale unei lumi demult apuse si fara nici o legatura (cel putin aparenta) cu cea in care imi traiesc zilele.

    Iti multumesc frumos pentru gandurile bune, Gina, si-ti doresc la randul meu sarbatori fericite in continuare si un An Nou cu sanatate si bucurie! Iar daca anul care vine ne-o aduce si-un strop din ce-ar putea sa insemne o Romanie buna si normala, poate-om trai mai mult (si mai multi) in prezent.
    Toate cele bune si o seara frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ruzi,
      Să fie oare pesimism în îndemnul latinesc de a-ți trăi intens clipa, ca și cum ar fi ultima?
      Să fii veșnic în alertă?
      De fapt, indiferent ce faci, nu-ți trăiești clipa?

      Să ai un AN NOU cu multe bucurii!

      Ștergere
    2. Eu cred ca dictonul latinesc indeamna la a trai alert in sensul lui "a fi lucid" si mai putin in al lui "a fi concentrat" intr-o directie anume. Cel putin asa il inteleg eu, de aceea nici nu-l percep ca avand un continut pesimist. Dureros poate, de multe ori, dar nu pesimist.

      O noapte buna!

      Ștergere
    3. Sau să învățăm să ne bucurăm de lucrurile simple, înnobilându-ne sufletele!

      Noapte bună!

      Ștergere
  6. Ma uit la mine cand eram copil si ma mangai pe crestet cand vad cum ma duc la gimnastica , cum fac navomodele , cum ma indragostesc de prima prietena. Si imi trag una peste ceafa cand trag primul chiul, imi ard una zdravana peste ochi cand strengareste imi aprind prima tigara. Si ma vad cum cresc si gandesc, oare e bine? Oare poate mai mult? Si ma mangai din nou pe crestet si imi spun ,, lasa , poate data viitoare...,,. Fara amintiri mai pot eu oare sa vorbesc cu mine ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu aș fi mai indulgentă, de ce să-ți tragi una peste ceafă doar pentru că ai chiulit?
      Auzi, știi ceva? m-am gândit chiar acum- eu n-am chiulit niciodată, dar niciodată. Nu-mi dau seama de ce..sau cred că nimănui dintre colegii mei nu le trecuse chestia asta prin minte.

      Fără amintiri?Cred că viața ar fi nu incompletă, cred că i-ar lipsi partea cea mai frumoasă, cam pesimist gândul meu,așa-i?

      Ștergere
    2. Inseamna ca tu nu ai fost la scoala....Hai. macar una , mica , mititica...o ora mica , mica....

      Ștergere
  7. Mulţumiri, doamnei Gina, pentru “Marin Sorescu ». Mulţumiri şi pentru castanii înfloriţi din imagine, care mi-au trezit...mici reverii...

    “Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristeţea
    Când părăsită sta de vorbă cu sine însăşi tinereţea,..”
    (Demostene Botez-castanii), sau/şi :

    “Lasă-mi,toamnă,pomii verzi
    Uite,ochii mei ti-i dau
    Ieri spre seară-n vântul galben
    Arborii-n genunchi plângeau”
    ( Ana Blandiana)

    p.s.”Arbori” Aşa am învăţat la fac. Termen folosit mai ales de specialisti. Văd că-l foloseşte şi Ana Blandiana,deşi începe cu “pomii verzi”. Eu socot că arborele-i o înnobilare a copacului. Iată că am stricat tot farmecul poeziei. Bine că rămâne vocea inconfundabilă a Margaretei Pâslaru, cu această frumoasă poezie.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cum să fi stricat farmecul poeziei? Ați „sporit misterul„ serii!
    Îmi transmiteți un fel de emoție duioasă, poezia se așterne frumos peste gânduri.

    Castanii sunt printre arborii mei preferați, vedeți spun „arbore„, am dat fuguța la dicționar, știam că „arbor/is„ este latinesc,trei silabe egale,sună frumos, cumva îl vezi cu ochii minții, înalt, drept, vibrant( doi ”r„) „copac ”este albanez, mai înăbușit..în anii de liceu,duminica, drumul către cămin trecea pe sub castani!Nu mai sunt, doar pasarela amintește de trecerea peste timp, o văd de la fereastra trenului, de câte ori merg la București.
    Vă mulțumesc frumos,dați discuțiilor o notă de parfum romantic, amintiri și visuri intuite printre rânduri!


    RăspundețiȘtergere
  9. Prima si prima data eu vreau sa-ti spun ca din tot sufletul meu iti doresc caldura ,lumina,bucurie,bunastare,sanatate si noroc alatur de cei dragi!
    Sarbatori fericite!

    Amintirile imi sunt foarte dragi,cu bune si rele,iar cand ma gandesc la visurile ce urmeaza sa le realizez...Doamne ajuta!Baietii cresc.Noi doi mai punem cate un an langa cei multi:).Seviciul meu cere sa fiu mereu alaturi de "viitor",proiectele vin peste mine avalansa,cel putin asa simt:),probleme marunte sau mari stau la panda...
    Incerc sa le iau pe toate asa cum vin,sa trec si sa spun...Si maine e o zi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unde mi-ai fugit tu, dragă Angi, atâta amar de vreme?
      sigur ai mai pregătit niște dansatori!!
      Știu că proiectele nu țin seama de nimic, de-ar fi „productive„, totdeauna am avut așa, un fel de disconfort sufletesc lucrând proiecte. Trebuie să se vadă atingerea țintei! Asta contează, în rest, prea multă maculatură.

      Mă bucur că ești într-o formă frumoasă!
      Din tot sufletul doresc- ție și familiei tale un AN NOu bogat, liniștit, cu multe bucurii!

      Ștergere
    2. Multumesc de urari!Chiar am nevoie de multa putere de munca.
      :))
      De fugit,n-am fugit,dar am avut mult,mult de lucru,iar cand zic proiecte ma refer la munca directa cu copilul.:)In rest sunt deficitare,nu prea fac fata hartogariei,asa ca las pe altii...aici am eu bulina neagra,dar nu-mi pasa.:)
      Pupici,Gina draga!

      Ștergere
    3. Ești o luptătoare, am încredere în forța ta, Angi!

      Să fii iubită!

      Ștergere
  10. Uite ce tema frumoasa de gandire ne-ai dat, Gina.

    A fost o vreme cand visam cu ochii deschisi si imi construiam amintirile. Am facut un pas, am urcat o treapta. Am inceput sa traiesc hranindu-ma din vise complicate noaptea iar ziua traind din amintiri. Am mai urcat o treapta si am inteles. Trecutul are sensul lui. Un prieten mi-a spus:''Fa ce vrei!'' Ce vreau? ''Tu stii!'' ''Stiu?'' ''Stiu!'' Acum imi traiesc visurile pentru ca viata e mult prea scurta ca sa fie irosita in trecut.

    RăspundețiȘtergere
  11. Fascinantă , romantică, pragmatică filozofie de viață ai tu, Gabriela!
    Este ca și cum ți-ai fi făcut o „radiografie „sentimentală. Se simte , cum să-i zic, n-aș vrea să greșesc- se simte sufletul ivit în spațiul blagian al dorului, adus într-o matcă nemțească.
    Nu știu dacă am conectat corect simbolurile.

    Ducem trecutul ca pe o avere pe care o poți „depozita„ unde ai spațiu sau unde vrei, la urma urmei, ca și lada de zestre de la mama, de la bunica, mai scoți o ie, mai pui o agrafă, tu cu tine..și viața merge mai departe.
    Da, toată admirația , dacă ai găsit cea mai potrivită cheie pentru toate sertărașele!

    RăspundețiȘtergere
  12. Gina draga, multumesc. La asta m-am gandit pe moment. :) Cineva mi-a povestit recent despre viata noastra. Si eu am spus.'' Nu mai vreau sa-mi traiesc amintirile. Vreau sa-mi traiesc viitorul.'' Noi, romanii, avem tendinta de a ne intoarce in permanenta in trecut. Nu zic ca nu e bine. Amintirile sunt importante, numai ca sa zabovi prea mult in ele te impiedica sa mergi inainte. Sa ai o zi frumoasa, Gina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, este ceva ce puțini reușesc, cred eu , să facă, poate că depinde de temperament, de educație, de circumstanțe, de..multe.

      Mie mi se tot spune că sunt o femeie puternică. Nu mă încântă deloc chestia asta, pentru că nu „puterea” simt eu că este ceea ce mă caracterizează. Nu dezvolt ideea, pentru că nu are rost.
      Intervine ceva din adâncuri, ceva care iese la iveală, nu pentru că asta vreau eu, asta este.Și nu se întâmplă „toată ziua, bună ziua„..
      Sărbătorile de iarnă mă răscolesc.
      Eu am cultul familiei. N u așa cum mi se spune, poate , în glumă, cum că vreau să controlez, ce să controlez, cum să-mi controlez copiii, bărbați în toată firea, dar pentru mine, tot copii?
      Familia, așa cum o am eu în suflet. pierde, cu fiecare zi, „teren„, devenim niște obiecte mișcătoare într-un spațiu care se tot modifică.
      Vezi? amintirile se întrepătrund cu visele și cu visurile.
      O mereu repetabilă și frumoasă poveste!

      Ștergere
  13. Eu, doamna Gina, prefer sa retraiesc amintirile frumoase, traite deja si simtite in adancul sufletului, pe acordurile viorii lui, A. Rieu. Imi plac lucrurile reale. Visurile si visele sunt iluzii, care te pot dezamagi.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ești o pragmatică, înzestrată cu un suflet frumos, Ștef!
      Felicitări!

      Ștergere