vineri, 22 februarie 2013

mi-a strâns mâna două minute.



 M-a emoţionat foarte tare. 
  Wong Kar Wai Netzer(președintele juriului) mi-a spus că filmul 'Poziţia copilului' este o capodoperă şi că este sincer când îmi spune asta.
Călin Peter Netzer, regizorul filmului.

Indiferent de circumstanțe,  atunci când aud una dintre sintagmele- un român, un grup de români, România..tresar.
 O spun cu toată sinceritatea.
  La sfârșitul săptămânii trecute, când în capitata Regatului Unit  se  vorbea în termeni  deloc măgulitori despre confuzia  etichetelor aplicate pe carnea expediată de la noi, discuțiile  au pierdut  din aciditate când toată Europa a  aflat  că  berlinezul premiu Ursul de aur  a  primit  cetățenie carpatină.
N-am prea avut atunci vreme să citesc presa, nici să urmăresc  primirea entuziastă a echipei de cineaști, creatori ai filmului Poziția copilului, regie Călin Peter Netzer,  scenariu Răzvan Rădulescu, producătoare Ada Solomon , actorii Luminiţa Gheorghiu şi Bogdan Dumitrache în  rolurile principale, de mamă şi fiu, cărora li s-au alăturat alte nume selecte- Nataşa Raab, Florin Zamfirescu, Ilinca Goia, Adrian Titieni, Cerasela Iosifescu, Mimi Brănescu şi Vlad Ivanov.
Aseară, destul de târziu, am urmărit o emisiune a unei televiziuni de știri, care anunțase  pe toată durata zilei că va prezenta întâlnirea cu  actrițele Luminița Gheorghiu și Ilinca Goia-care n-a mai venit- în locul ei  aflându-se  decanul facultății de cinematografie, Adrian Titieni,partener  opozant de scenă al protagonistei.
Ceva mi s-a părut  nedrept-prioritare au fost, cu prelungiri, alte două emisiuni, semn că ea, cultura, cenușăreasa, de fiecare dată, poate să( mai) aștepte.
Luminița Gheorghiu- prezență deschisă, strălucitoare prin sinceritatea confesiunii, a modestiei pe care toți ar trebui s-o învățăm în fiecare clipă.

Ce am simțit când am primit Ursul de aur? mândria că sunt româncă, premiul este al  României, este al echipei- regizor, scenarist, știi cât de bine a fost scris textul? am simțit că mă pliez pe el, este al tuturor  colegilor  de platou, știi cât contează să simți căldura celor care te înconjoară? 
 Îl întrebam pe șoferul care mă ducea zilnic la filmări- Costel, ce faci tu când eu sunt pe platou?
 mă închin să iasă bine și să câștigăm!
 
Adrian Titieni
- în film sunt  adversarul Luminiței, aici  sunt  cu tot sufletul alături de ea.
Ce am simțit,  ce spun ?
Ce frumos! 
  pentru excelenta muncă în echipă, premiul este al cinematografiei românești, banii pe care îi primești sunnesemnificativi.
Cinematografia este  ambasadorul itinerant al României, este un val frumos  de oameni capabili care, dintr-o revoltă, au realizat în ultimii ani câteva filme extraordinare!
Ce mai spun?
Ce păcat! 
cinematografia nu este respectată pe cât ar trebui să fie, drumul poate fi la fel de frumos precum ținta.
Ursul de aur este carpatin, asta contează!
Există o idee, a fost preluată de Ministerul Educației- să se introducă în școli ore de  film și de teatru, ca în Occident.
  Învățăm prea multe  lucruri, prea puține despre noi înșine..
Vizibil emoționat, moderatorul intervine cu o alegorie extinsă-știți cum  simt eu  succesul  echipei dumneavoastră?
ca și cum, într-o sală de operație, mare cât România,  se lucrează cu multe  aparate depășite de  tehnica  universală, și ea, România  operatorie,  ia premiu pentru cel mai bun chirurg!
Asta ați făcut pentru noi!//
Poziția copilului, un mare succes!
  O fi contat metonimia, o fi fost interesantă sinecdoca- România o țară de asistați, care strigă după mami și după tati, cum spunea cineva sau   o fi impresionat mitul oedipian cu universala lui poveste despre mama-victimă, rămasă singură, pentru că  își sufocă fiul cu o iubire fără limite?
 Legătura dintre mame și fii ține lumea, excesele mamelor fac parte din viață.
 Filmul  este și el un fel de pact  în interiorul omenescului.
Bucureștenii îl vor vedea de mărțișor.
România este țara europeană cu  cele mai puține ecrane-0,89 la suta de mii de locuitori ,în timp ce în  Bulgaria, raportul este 1,85,  iar în Slovacia de  4,57.
Filmul românesc de lung metraj- un copil nedorit, silit să muncească la negru, pentru a supraviețui, atrage  din nou admirația lumii!
Locul I între 18 filme.
Se vor umple de acum sălile de spectacole  cu  lume dornică să vadă filmele  cinematografiei noastre?

24 de comentarii:

  1. Imi place sa intru la tine si sa citesc. Apoi meditez si mai citesc odata si simt ca orice comentariul de-al meu e inutil pentru ca ei exprimat minunat ceea ce ai avut de spus.
    Ma bucur ca Romania incepe sa iasa in fata prin adevaratele valori. Sa fim cine suntem prin noi insine nu construindu-ne false valori despre cine suntem ori am fi vrut sa fim intr-o lume ideala. Cinematografia ne-a adus n nou motiv de mandrie. Zilele acestea am facut o descoperire interesanta. Probabil ca altii au facut-o mai demult dar nu se discuta despre asta. Despre cum ne mint istoricii de generatii doar ca sa creeze un fals simbol, al romanului invincibil in timp ce lumea intreaga cunoaste adevarul. Eu vreau Romania asa cum e, ''vreau poporul roman, opere complete''. Dar despre asta voi scrie in curand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Se întâmplă lucruri bune și foarte bune de ceva timp în cinematografia noastră. Nu înțeleg de ce , după asemenea succese, nu se intră în normal.
      Eu n-am văzut niciunul dintre filmele noastre nominalizate. Sigur că este greșeala mea că nu m-am interesat, dar nici nu cred că li se face ” reclamă”.
      În vreme ce apariția nu știu căror pițipoance sau a nu știu cărui meci de fotbal( n-am nimic cu felul oamenilor de a se distra) se trâmbițează peste tot, un film ca acesta, de exemplu este dat uitării mult prea repede.

      Cine suntem cu adevărat? mă îndoiesc să vom afla vreodată..nici măcar ce suntem acum nu prea știm.

      Ștergere
  2. Buna seara, doamna Gina!

    Il felicit din toata inima mea pe Călin Peter Netzer si pe toata echipa cu care a castigat "Ursul de aur". Credeti-ma, doamna Gina, m-a emotionat atat de tare cand am auzit vestea cea mare si m-a incercat acel sentiment puternic de mandrie ca sunt romanca, cu toate ca meritul le apartine in exclusivitate numai lor, nu stiu daca au primit vreun sprijin din partea statului roman.
    Tare mult imi doresc sa vad si eu acest film. Sper sa am aceasta sansa.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef,
      Este minunat să ne adunăm vibrațiile în asemenea momente! Sunt rare, sunt adevărate1
      Vorba este ce urmează?
      Cinematografia trăiește totuși cu bani. Toate se învârt în jurul lor.
      Vezi, televiziunile se împânzesc cu emisiuni de doi lei, plouă cu filme în care viața nu valorează nimic, copiii cresc văzând sânge, asasinate, pumni, moarte.
      Filmul despre care vorbim are, din câte mi-am dat seama , mai multe mesaje. Când le vor descifra copiii?
      Unde este acel „ mâine„ luminos?

      Ștergere
  3. Cert este ca asemenea performante recunoscute si rasplatite prin asemeni concursuri internationale sunt prezentate foarte pe scurt,ca un buletin info mai mult...eventual se mai fac cateva emisiuni care sunt fr putin audiate,si peste putin timp se asterne UITAREA!
    Regia este semnata de?...

    Nu cred ca filmul va avea priza la publicul larg din Romania.Filme premiate la asemeni festivaluri solicita un alt tip de gandire,perceptie si simt artistic decat ce se consuma la greu astazi.Apoi,orice arta cere studiu,nu?!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da,ai dreptate, timpul care le este alocat este aproape infim , dacă este să comparăm cu „discuțíile specialiștilor„ despre concursurile de „muzică ușoară” în care trupuri mai mult descoperite decât îmbrăcate dansează.. sau cu prezentarea halucinantă a unor chestii de tot râsul.
      Regia este semnată de Călin Peter Netzer, am spus, recunosc, nu=mi este cunoscut, mă întreb dacă asta contează prea mult pentru spectator.
      El trebuie să vadă filmul, să-i descopere mesajul, să învețe ..
      Din câte îmi dau seama, este vorba despre un film „ realist”, inspirat din viața noastră cea de toate zilele. Că, pe lângă problemele curente, există și alte teme universale, asta este altceva, suntem diferiți, primim mesaje potrivit culturii noastre, imaginației, experiențelor de viață etc.
      Cred că ar trebui prezentat în școli, la toate nivelurile.
      p.s. aseară l-am văzut pe Tudor Gheorghe la ”Vorbe grele”.
      Printre altele, știi ce spunea? nu mai sunt cămine culturale în țară( asta am văzut și eu deunăzi, în satul meu), au apărut în locul lor ”discotecile, unde niște slăbănoage se învârt la bară, spre deliciul celor amețiți de consumul excesiv de alcool și care apoi se urcă la volan sfidând orice regulă.
      Ce să mai spunem?
      Unde a dispărut” veșnicia„ născută la sat?

      ``Aici se vindecă setea de mântuire
      şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
      te aşezi pe un podmol de lut.

      Uite, e seară.
      Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
      ca un miros sfios de iarbă tăiată,
      ca o cădere de fum din streşini de paie,
      ca un joc de iezi pe morminte înalte.„

      Ștergere
  4. Dupa Cannes si Berlin, un post de radio intreba ascultatorii: Ce ar trebui unui film romanesc pentru a lua si Oscarul?
    Parerea mea este ca ar fi mai bine sa lasam tinerii sa-si faca meseria. Oscarul e marketing.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că dacă n-ar fi fost Berlinala, nu aveam nicio șansă să auzim despre talentele românești.

      p.s.actrița din rolul principal povestea cu multă durere, fără să se revolte, însă, despre niște confrați care, după acordarea premiului au spus„ poziția copilului„? brrr! ce film..
      Vedeți, ăștia suntem..

      Ștergere
  5. Răspunsuri
    1. Vorbeam despre percepția succesului,și, indirect, despre cum se comportă membrii aceluiași grup, aici, în țară la noi.
      Vrem să ne respecte străinii, dar dăm cu bolovani în ceea ce iese mai bine decât ar vrea unii..invidia roade adânc.

      Ștergere
  6. Felicitări pentru acest text remarcabil, în care ați introdus și tema culturii cinematografice românești. De fapt, în subliminar, întrebați nu dacă vor merge românii la cinematograf să vadă filmul românesc premiat, ci dacă filmul, cinematografia fac sau nu parte din cultura națională, respectiv dacă le recunoaștem produsele ca valori?

    Dacă este să ne luăm după producții, cu siguranță că nu. La noi se face doar cinematografie experimentală sau de atelier. Este drept că peste tot se face și asemenea cinematografie, dar, prin alte părți, se mai fac și filme ce aduc milioane din vizionări, pentru că nicăieri filmul experimental sau de artă nu atinge audiențe de masă. Iar premiile nu țin de foame, doar audiența da.

    Dacă ne luăm după impactul de mase al altor arte, la fel, putem spune că arta cinematografică nu este recunoscută ca valoare la noi, în România. Așa cum nu este recunoscută ca valoare nici literatura și nici teatrul. Iar când vorbesc de recunoaștere, mă refer la cea de masă, la numerele mari, la milioane. Recunoașterea unei valori de către elite este adevărată doar atunci când elitele reușesc să imprime un caracter de masă acelei recunoașteri. Ceea ce la noi este aproape imposibil, având în vedere că elitele, dacă există, sunt autodistructive, fie prin perpetua și încăpățânata impunere a falselor valori, adică a propagandei, fie prin fariseism.

    Aceste observații nu neagă însă valoarea artistică, elitistă, a premiațior cu Ursul de Aur, care merită sincere și mândre felicitări.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă emoțíonez când mi se împărtășesc trăirile/neliniștile/incertitudinile exprimate aici.și nu sunt deloc puține.

      Cultura noastră?
      Mă gândeam așa, la etimologia cuvântului „ cultură”, ca derivat de la verbul„ colere„- „a cultiva„, dar și „a onora„..câte, care dintre guvernele care s-au succedat în fruntea țării în ultimele zeci de ani chiar s-au implicat în a „onora„ cinematografia/teatrul/literatura, omul, pentru că acesta este țelul oricărei societăți, nu?Binele și armonia ființei umane.

      Ștergere
  7. Domnule Hari,de ce sa vina muntele la Mahomed?...valorile raman valori indiferent de ce cred,spun,voteaza masele!O capodopera in arta nu are nevoie de recunoasterea nu stiu cui.Este problema fiecaruia de a face efortul sa o perceapa,ea isi traieste oricum nemurirea prin expresia ei artistica indiferent ca nu este apreciata,sau mai trist ,uneori chiar ignorata cu desavarsire.Marile spirite in arta urmeaza autonomia personalitatii si harului lor artistic... a te racorda dorintei ,gustului,perceptiei maselor doar de dragul audientei,raitingului ar insemna sa il asezi pe mamona (banul) inaintea lui Dumnezeu.Sa te vinzi pentru niscai arginti precum Iuda.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aveți dreptate că valorile nu se votează cu majoritatea membrilor societății. Doar că, pentru fi valori, în sens axiologic, trebuie recunoscute și însușite de toți la un loc și de fiecare membru al societății în parte. Altfel, nu sunt valori (din nou, numai în sens axiologic), sunt alceva.

      De aceea artistul nu crează valori, ci crează artă, care, doar pe măsură ce este receptată, recunoscută și însușită de toți, devine valoare. Și tot de aceea, amatorul de manele trebuie să fie de acord că un obiect de artă cultă are valoare, chiar dacă nu este în măsură să îi aprecieze sau să îi determine el însuși acea valoare. Pentru că, dacă nu se întâmplă așa, atunci amatorul de manele va folosi o pânză pictată de Grigorescu pentru a-și astupa o gaură în șură sau o sculptură de Brâncuși pentru a presa claia de fân, să nu o ia vântul. Deci, amatorul de manele trebuie să aibă încredere în cineva, care îi spune că pânza aia pictată este o valoare, la fel ca și bucata aia de piatră șlefuită. Iar eu la acel cineva mă refeream când ziceam de elite.

      Idealul este ca tot mai mulți membri ai societății să aibă cunoștințele și deprinderile necesare (era să le zic competențe) pentru a judeca singuri valoarea unui obiect sau unui fapt, fie el artistic sau de natură etică. De aceea se pune atât de mult preț pe educație, în societățile dezvoltate, fie ele occidentale, fie orientale. Și tot de aceea, dacă vrei să subjugi sau să subordonezi o nație, trebuie să îi scazi capacitatea de a-și cunoaște și recunoaște propriile valori.

      Deci, vorbim aici de consens național (dacă vorbim de valori naționale) sau universal (dacă vorbim de valori universale) și nu de majorități. Pentru că, dacă ar fi să ne luăm după majorități, de la Aristotel încoace este dovedit că acestea sunt formate din indivizi cu discernământ mai sărac și vor reflecta întotdeauna ceea ce le spun alții, mai influenți, dar nu neapărat binevoitori sau favorabili respectivilor sau nației din care fac ei parte.

      Ștergere
    2. Cu voia dumneavoastră, a amândurora, aș aduce discuția despre artă și valoare în artă, la filmul despre care vorbim.
      El se adresează unei diversificate mase de oameni.( nu l-am văzut, dar am citit câte ceva, abia de mărțișor va fi văzut în București).
      Filmul atinge și probleme din actualitatea românească ( multe), dar are și un mesaj universal, acela al legăturii oedipiene- mamă/fiu, urmările nefaste ale înăbușirii personalității fiului, de aici, alienarea.

      Vorbim despre valoarea unui film, pe care un juriu l-a numit capodoperă.
      Mă întreb- oare alte jurii, în alte circumstanțe, l-ar fi apreciat la fel?Asta ne interesează , neapărat? Eu zic că în acest moment , el este o operă cu valoare .
      Ar trebui să fie pus în circulație, nu doar în București și în alte câteva orașe, ar trebui să fie văzut de multă lume.
      Atunci i se va vedea „ adevărata valoare„, nu?
      Vine lumea să-l vadă? este interesant/pune și rezolvă întrebări/place?
      ce fel de public îl preferă?
      care este calitatea acelui public?
      Dacă va rămâne doar un film premiat, valoarea va fi doar a echipei care l-a realizat, el rămânând doar un experiment, așa cum spuneți dumneavoastră, domnule Hari
      Părerea mea.

      Ștergere
    3. Cred că folosim același cuvânt, valoare, cu înțelesuri total diferite. Eu sunt de vină, pentru că l-am introdus în comentariul meu, fără să fiu destul de precis la ce mă refer. Când vorbiți despre valoarea în sine (Modart) sau despre adevărata valoare (doamna profesoară) vorbiți cu miez despre altceva decât am vrut eu să zic prin valoare. În mintea mea și în sens cultural, valoarea este o însușire obiectivată a unui fapt, prin care ajunge acel fapt să facă parte din cultura omenirii sau națiunii. Obiectivarea înseamnă că însușirea respectivă este recunoscută și acceptată de fiecare, fără să mai fie necesar un proces de asimilare din partea fiecăruia. Este ca atunci când toată lumea știe de Eminescu și fiecare îi recunoaște calitatea de poet național, chiar dacă nu a citit nici măcar o poezie de-a sa, ca să nu mai vorbim de învățarea vreuneia pe de rost.

      Pe baza acestui înțeles, un film ca cel în discuție aici, poate fi o capodoperă fără să fie identificat ca valoare națională, nu pentru că nu este vizionat de fiecare român, ci pentru că nu are cine să le spună românilor, în mod convingător, că au de-a face cu ceva căreia eu îi zic valoare, în sens axiologic. Deci, eu spun că atributul de valoare nu este dat nici de numărul de vizionări, nici de cantitatea de public, ci de recunoașterea și acceptarea de fiecare membru al societății că filmul respectiv și, prin extensie, școala cinematorgrafică românească sunt valori naționale. Numai că, în mecanismul sau procesul de recunoaștere și acceptare intervin elitele sau, măcar, formatorii de opinie, care, la noi, nu prea sunt. Cum nu prea sunt nici mulți cei care pot recunoaște o valoare cu mintea lor, fără intermediar, datorită proastei calități a educației naționale.

      De aceea zic eu că sunt șanse slabe de a pune eticheta de valoare națională pe filmul respectiv, altfel, neîndoielnic, foarte bun, ca operă de artă.

      Ștergere
    4. Dumneavoastra vb de inscrierea valorilor artistice intr-un patrimoniu national si implicit fireste international.Pai faptul ca asemenea film a fost premiat de un juriu select,profesionist, la un mare festival de film european,il inscrie deja in cartea de aur a cinematografiei romanesti si implicit istoria filmului.Indiferent asadar de aderenta lui X,Y sau a unei majoritati neavizate care judeca samavolnic orice.
      Acceptarea o fac cei alesi cu anumite calitati intr-un domeniu,elitele uneori...nu se asteapta aderenta unanima a fiecarui cetatean(de-ar fi cat mai multi baremi)..asadar este Valoare nationala!!!Care fireste asteapta sa fie descoperita,gustata,apreciata.Ca si frumusetea naturii uitate in aceasta era ultratehnologizata.
      Zau complicati lucrurile...

      Ștergere
    5. Nu, eu nu vorbesc defel de „înscrierea valorilor artistice” nicăieri și, după mintea mea, nici nu complic lucrurile. Nu este însă aici locul să ne lămurim despre ce vorbesc eu. Mi-am cerut deja scuze că am abordat subiectul.

      Ștergere
    6. Nu aveti de ce sa va cereti scuze,sau sa va suparati...era doar spirit de comunicare,cu pareri,opinii diferite.Din dialog se invata,fiecare in felul sau.

      Ștergere
    7. Nu este vorba de nicio supărare. A fost doar o precizare despre ceea ce am zis și nu am zis. Să aveți o seară bună și un weekend frumos.

      Ștergere
  8. Nu stiu ce intelegeti dv prin axiologic(masura o da glasul constiintei interioare in momentul actului de creatie,nu se certifica de aderenta cuiva neaparat,cu atat mai putin a maselor)...insa ar trebui oare sa-i pese artistului de parerile celor multi care gusta doar suprafete ieftine si nu vor un efort de a plonja dincolo de aparente,Toata istoria artelor e plina de exemple de artisti mari,de geniu chiar care nu au fost gustati de mase,(nici baremi de anumiti esteticieni ,istorici de arta)si nici astazi baremi.Brancusi insusi este un exemplu!!!Credeti ca este recunoscut de romani ca mare sculptor,artist.As de unde!!!..nu e cazul sa intru in polemici aici.... insa ca idee,arta in sine,adevarata arta reprezinta un limbaj in sine bine articulat si complex care cere fireste studiu.Cinematografic,unde se face o asemenea educatie?.
    Ca ar fi bine sa fie receptate,gustata,admirata,insusita ca valoare de cati mai multi oameni,e altceva...dar nicicum se pune problema de a fi "recunoscute și însușite de toți la un loc și de fiecare membru al societății în parte."Este utopic idealist.Imposibil.IConfirmat istoric.Intr-o alta dimensiune a spiritului. poate....

    Ce spui tu Gina,te referi la mediatizarea peliculei respective,la raspandirea ei pe diverse cai,Asta e una,insa chiar si asa,poti vedea si nu pricepe o iota,se intmpla de fr multe ori..fie chiar si cu ceva educatie la activAsa se intampla spre exemplu cu cei care au spart tipare pentru afirmarea unei ideologii artistice noi...insa valoarea, indiferent cum o dai ramane.O stie si o contabilizeaza cel mai bine Dumnezeu.Nu creatura .

    RăspundețiȘtergere
  9. În ce mă privește, sunt de acord cu dumneavoastră că școala cinematografică, teatrul, literatura și celelalte arte sunt valori naționale .De aici până la receptarea lor de către „mase„ este cale lungă și întortocheată.

    Mă bucur să aud că în noile programe școlare se vor introduce „teatrul „și „filmul„, ca obiecte de studiu.
    Nu pot să nu-mi pun întrebări- cine vor fi profesorii?
    Ar fi dureros dacă ele se vor face „după ureche„, adică niște ore, pentru care se scriu subiecte în condică, se încasează salariu, iar elevii mai primesc câte un 10 pentru mărirea mediei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Toate au un inceput anevoios,dar sa speram ca va fi totusi o initiativa care cu timpul va da roade.Mai rau nu poate fi.E un plus cred eu.Bineinteles,daca se va aplica!

    RăspundețiȘtergere