joi, 28 februarie 2013

nu pot să scriu decât despre tine,


Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra
Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă,
Ca un perete pe care schiază
Gândurile noastre de iarnă. Gânduri din camera de alături



19 februarie 1936, Bulzești, Dolj/8 decembrie 1996, București.
Când  ne amintim de Marin Sorescu?

 
 În unduios  dans de  gânduri,   a venit o noapte albastră, despletită, ursitoarele  i-au cântat cu munții și cu apele  de of și de aoleu, cu luna și cu soarele a privit  în fântâna sufletului, rătăcind între  obtuz și isoscel, în  glasuri  topite sub vâltoarea vremii, cu păreri de rău amirosind a miriște, în  zvon de năvoade și valuri, culegând   mărgean în rostogoliri  de vorbe există  oare vreo legătură între construcțiile edilitare și numerele lor?
A râs  soarele.

Cu Trei dinți din față,  se foiau lanurile, cerul  era plin de cozi de păun,  ațipise clipa  cu capul  pe arcul Carpaților, se răzvrăteau  arcuindu-se păduri și  zăvoaie,   risipind amintiri, mereu revenite în Matca.
Poate că trebuie să ne reamintim, fie măcar o dată la patru ani cine a  fost el.
Poet, dramaturg, prozator, eseist, traducător, pictor și grafician.
 Cunoscut în toată lumea- șaizeci de cărți i-au fost traduse în douăzeci și trei de țări.
Douăzeci și patru de volume de poezii, debutul fiind la 28 de ani cu Singur printre poeți, Poeme (1965) Moartea ceasului (1966)Tinerețea lui Don Quijote (1968),Unghi (1970)Tușiți (1970)O aripă și-un picior (1970)Suflete, bun la toate (1972) La lilieci, volumul I (1973)Astfel (1973)Norii (1975)Descântece (1976)Ceramică (1976)La lilieci, volumul II (1977)Sărbători itinerante (1978)La lilieci, volumul III (1980)Fântâni în mare (1982)Apă vie, apă moartă (1987)La lilieci, volumul IV (1988)Poezii alese de cenzură (1991)
cinci piese de teatru: capodopera  Iona,  Matca, A treia țeapă, Există nervi, Paracliserul,  jucate în unsprezece țări.
A scris și două romane-Trei dinți din față.și Viziunea viziunii.
A fost Membru al Academiei Române și al altor trei  prestigioase Academii din Franța și din Italia.
Creația lui a fost  răsplătită cu multe premii-Herder, Medalia de Aur pentru poezie, Ospeti Napoli, Fernando Riello Madrid, Felix Romuliana , Belgrad.

Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. 

Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri şi praf.
 Totul curge aşa de repede, şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat. 
Trebuie să-i dăm drum vieţii, aşa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. 
De când spun cuvinte fără şir, simt că-mi recuperez anii frumoşi din viaţă.
Cu toate că se afla în rai,
Adam se plimba pe alei preocupat şi trist
Pentru că nu ştia ce-i mai lipseşte.
 
Atunci Dumnezeu a confecţionat-o pe Eva
Dintr-o coastă a lui Adam.
Şi primului om atât de mult i-a plăcut această minune,
Încât chiar în clipa aceea
Şi-a pipăit coasta imediat următoare,
Simţindu-şi degetele frumos fulgerate 
De nişte sâni tari şi coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O nouă Evă răsărise în faţa lui.
Mi se pare mie sau e târziu? Cum a trecut timpul! Începe să fie târziu în mine. 
Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. 
Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse, papucii de lângă pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede în jur, până dincolo de stele, n-are niciun rost s-o iau, va arde în continuare.
 Şi-am lăsat vorbă în amintirea mea, măcar la soroace mai mari, universul întreg să fie dat lumii de pomană.
 
         Ar trebui să ni-l amintim   de câte ori răsare soarele.
 Muzeul satului
Din viața acestor oameni
Lipsesc mai multe secții,
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea și norocul
În istorie,
Sunt slab reprezentate.

Nu întâlnești aici nicio monedă,
Pentru că, neavând aur și argint,
Țăranii și-au gravat anual chipul
Pe boabe de mei, de grâu, de porumb
Care nu ni s-au păstrat.

Păsări împăiate
Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule,
Dar le-a fost milă să ucidă
Privighetoarea, ciocârlia, mierla și cucul,
Care le cântau fără bani toată viața,
Și toată moartea.

Era primitivă,
Antică, mcdievală
Apar ca una singură,
Fiindcă, neștiind carte, țăranii
N-au băgat de seamă că între aceste epoci
Exista deosebiri
Fundamentale.

Aici exponatele cele mai numeroase
Sunt bordeiele.
De la munca pământului
Țăranii intrau direct în pământ,
Să se odihnească.
Din loc în loc între bordeie

Sunt intercalate răscoalele:
A lui Doja, a lui Horia, Cloșca
și Crișan, a lui Tudor,
Construite de data asta la suprafață
Cu un uimitor simț al simetriei
Arhitectonice.

Vizitatori,
Nu atingeți sărăcia și tristețea
Aflate-n muzeu.
Sunt exponate originale,
Ieșite din mana, din sufletul și din rărunchii acestui popor
într-o clipă de încordare și spontaneitate
Care a durat
2000 de ani
.//
Unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel, adorat, respectat,citit, recitit, răscitit, hulit, de aceea trebuie să mă feresc de cei care par.
Dau cu parul, cu părerea.. 
Marin Sorescu

21 de comentarii:

  1. Imi place mult Marin Sorescu !


    Bine v-am regasit, draga doamna Gina!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bine ai revenit, draga mea Alm!
    Mă bucur să ne reîntâlnim în ritmuri de metafore profunde.
    Adesea, ironia „înțeleaptă„ liniștește,cred,tumultul din adâncuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mulţumesc pentru reamintire. Prins cu alte flecuşteţe, am uitat să mă mai documentez. Uriaş Sorescu şi unic în felul său, ca nimeni altul. Frumoasă selecţie de versuri ne-ai oferit. Mă duc la bibliotecă să mai caut cîte ceva ... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă ai vreme, citește „Trei dinți din față„- un roman construit pe observație, analiză psihologică, o lume complexă, comportamente umane diverse.
    Am citit romanul la data apariției-1978, ieri l-am frunzărit, mi-au revenit în minte scene și mesaje semnificative.
    O să-ți placă, sunt sigură!

    RăspundețiȘtergere
  5. Îmi place fooooaarte mult paragraful ales din "Iona".
    Și îmi place postarea!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulțumesc mult,doamna profesoară!

    Câte vieți ne-ar trebui să-i înțelegem poetului/dramaturg/eseist/..toate mesajele?

    RăspundețiȘtergere
  7. Norii au coborât deasupra ierburilor.
    Uneori poezia ne indulceşte singurătatea
    şi atunci vorbim cu norii, cu vântul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că ne-am întâlnit în această fereastră mereu deschisă.
      te citesc cu mare drag, Kristin!
      „..pământul se încinsese ca o arie
      Și părea că arde.
      Pădurea își suna o mie de coarde,
      Soarele turna din ulcioarele-i pline de cer..
      „Marele cântec despre mine„, Marin Sorescu pg.77,Singur printre poeți

      Ștergere
  8. Mi-a facut placere sa citesc postarea. Imi place Marin Sorescu, care desi pare superficial uneori, are profunzimi greu de atins! Va multumesc ca imi dati ocazia sa va citesc insemnarile! (am revazut setarile blogului meu si am remediat!)O primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Kristin,
      Mie nu mi se pare niciodată superficială poezia lui Marin Sorescu, la el, amănuntul, orice amănunt, contează. A renunțat la marile teme ale poeziei- cosmogonie, filozofie, comuniunea omului cu natura, legătura omului cu Dumnezeu, teme abordate de Eminescu, Blaga, Arghezi și a creat poeme cu tâlc, poeme care există în mintea, în sufletul țăranului.
      Mie îmi este cunoscută, chiar familiară această lume. Țăranul problematizează, fără a lăsa impresia că asta face.
      Eu îl văd pe Marin Sorescu un altfel de Creangă, un altfel de Marin Preda.
      Cuvântul sorescian construiește o lume fragilă, cum este , de altfel lumea, o lume, în interiorul căreia omul este un neputincios.
      El vorbește, spune despre toate..sfătos, ironic, profund, fără să arate că așa este.

      Are cineva soluții pentru marile probleme ale existenței?

      Ștergere
  9. Marin Sorescu este un mare român şi artist şi sunt mândră că trăiesc şi respir pe meleagurile acestea olteneşti, care şi lui i-au fost leagăn de început. Eram prin liceu când l-am văzut (pentru prima şi ultima dată) cu ochii mei, foarte aproape, la un vernisaj în centrul Craiovei, pipăind cu mâna pânza unui tablou de Vasile Buz. Iar Tudor Gheorghe este inegalabil în felul in care îi recită versurile, şi el oltean get-beget, cu simţul limbii şi al inflexiunilor specifice locului. Un bărbat frumos a rămas şi azi, în pofida anilor care l-au nins şi pe el, cu statura dreaptă si demnă. Când îl mai întalnim uneori pe străzi, prin zona Teatrului Naţional sau pe Unirii, parcă timpul stă în loc şi rasare brusc soarele... Iar la concertele lui biletele se dau ca pâinea caldă!
    http://www.trilulilu.ro/video-evenimente/la-lilieci-cu-tudor-gheorghe

    RăspundețiȘtergere
  10. Cât mă bucur, dragă acuarelă să descopăr că ne unește acel fior care pornește din lirismul oltenesc. Nu sunt olteancă, dar am terminat facultatea la Craiova, pe care n-am văzut-o de mulți ani, îmi dor de primăverile ei inundate de parfumul lalelelor, mi-e dor de examenul meu de licență și de coordonatorul lucrării mele,excelentul profesor de estetică,Emil Dumitrașcu, îmi este dor de fiorul câtorva ani de frenezie craioveană.
    Am o mare mare admirație pentru tot ce înseamnă Marin Soresu și Tudor Gheorghe, pe care l-am văzut aici, la mine acasă, în concert,în câteva rânduri, de fiecare dată, cu aceeași mare bucurie.
    Știi cum se leagă lucrurile?
    Aseară , invitații filarmonicii noastre au fost membrii„Symphonic Jazz Project-Evergreen Band„, despre care , uite, chiar acum o să sciu, pentru că am primit mărțișorul lor sentimental, cu mare , mare drag!
    Să fii iubită!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu ma bucur tare citindu-ti cuvintele acestea, sunt fericita ca ai cunoscut farmecul Craiovei si ca esti legata sufleteste de acest oras!... Cand treci pe aici, sa-mi dai de stire, mi-ar placea sa bem o cafea impreuna!
      Pe d-l Emil Dumitrascu l-am cunoscut si eu, eram prin clasa a opta cand am fost pe la dansul sa-mi dea o culegere de texte cu analize gramaticale, pe vremea aceea nu era puzderia de carti si materiale de azi! Un om cu multa finete si se trage din locurile natale ale lui tata, de prin dulcele Banat!...
      Nici eu nu sunt olteanca, dupa parinti, doar m-am nascut aici. Craiova ne-a adoptat si suntem legati de ea. Iar destinul a facut sa nu plec niciodata prea departe, m-a atras mereu inapoi, ca un magnet. Cine a trait aici, stie despre ce vorbesc! ;)
      Te sarut, sa ai un week-end minunat!

      Ștergere
    2. Am tot amânat.. nu mai păstrez deloc legături cu fostele colege, nu știu cum de s-a întâmplat.
      Am absolvit, la zi, Institutul Pedagogic Pitești, apoi, mi-am continuat studiile la Universitatea Craiova, română/franceză.
      Nu mi-a fost deloc ușor, eram profesoară, mamă, soție, navetistă și de aici, tot felul de alte probleme.
      În prima vară, era prin 75, am „dat„ vreo opt examene, pentru că la catedra de științe sociale se completau greu orele profesorilor.
      Îmi amintesc un nume rostit des( cu înjurăturile de „rigoare) cel al profesorului Dragoste. Cu mine s-a purtat „ok„, erau două examene cu el- Etică și Economie, chiar mi-a plăcut( o lună am tocit..)
      Nu-l uit pe prof. Novac, la Istoria filozofiei am învățat o vară întreagă, am conspectat toate cursurile lui stufoase, știam tot.
      Pe coridor, colegii erau în jurul meu, ca la fântâna de leac.Toți, ajutați de mine , au luat, cel puțin nota 8.
      Când mi-a venit rândul, am tras biletul, eram foarte sigură pe mine, pe primul l-am dat gata rapid, am trecut la al doilea, vorbeam fără întrerupere.
      Profesorul s-a uitat la mine pe sub ochelari și mi-a spus că ar fi fost perfect, doar că am vorbit despre filozofia unor timpuri cu două secole în avans...așa că , pentru rochia mea roșie, îmi dă un CINCI.
      Auzi,tu, 5,după o vară..astăzi râd..

      Domnul Dumitrașcu? Am în minte o întâmplare nostimă de tot, o să ți-o spun într-o zi.
      Îmi este dor de Craiova, de anii mei petrecuți acolo, de zumzetul examenelor. Și de niște dimineți înflorite în roșul lalelelor!

      Ștergere
    3. Iata, de aceea am ales eu pana la urma realul si nu literele, chiar nu m-am impacat cu astfel de materii grele, vreodata! Cat despre veri sacrificate, stiu cat poate fi de frustrant... Profesorul ar fi putut sa nu te lase sa vorbesti daca a considerat ca nu fusesei pe subiect. Ciudatenii de "mari oameni"!
      Fostele tale colege de facultate sunt craiovence? Cred ca ti-ar placea sa le revezi dupa atatia ani! Mama mea a avut acum 3 ani intalnirea de cincizeci de ani de la terminarea liceului si de atunci e intr-o foarte stransa legatura cu multe doamne... Le admir nespus pentru faptul ca se suna, isi scriu si se felicita la zilele aniversare! Sunt, de altfel, persoane deosebite, spirite alese, cu toate. Ma gandesc adesea ca pe vremea aceea constiintele erau mai vii, caracterele mai puternice decat azi. Puteai investi mai usor incredere in oameni... Eu nu am nici pe departe atatea foste colege prietene si nici o reintalnire, de nici un fel, n-a avut loc vreodata.
      Sa ma anunti, te rog, cand te hotarasti sa revii pe meleagurile oltenesti! ;)

      Ștergere
    4. Într-un fel, sunt o excepție(hi! hi!), am terminat realul, cam forțată de tata( îndrumat de directorul liceului), dar a învins pasiunea, adică Filologia. Este o poveste lungă, m-am înscris la Universitatea București, s-a adunat media de la bacalaureat, nu aveam notă prea mare la matematică, doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga nu mi-a acordat o șansă, era vorba doar de câteva sutimi, în sfârșit, așa am ajuns la Pitești, iar apoi la Craiova.
      profesorul Novac? așa cred că își creștea„ faima„, fiind foarte„exigent„.. nu i-am păstrat pică, cum nici doamnei Bușulenga..deși ea mi-a schimbat viața.
      Știi cum este , cred eu, în viață? cum ziceam într-un titlu deunăzi, citindu-l pe Florin piersic- pierzi într-o parte , pentru a „ câștiga ” altundeva.
      dumnezeu mi-a dăruit doi copii sănătoși, deștepți, buni și frumoși.
      Mă rog pentru sănătatea și bunăstarea tuturor copiilor din lumea asta!
      Colegele erau din toate colțurile țării. Craioveancă era Violeta, nici nu-mi mai amintesc numele. Și un tip foarte simpatic- Pietricică.
      Mă văd cu colegii de liceu- ..se schimbă lumea, nu suntem la fel.nici n-ar fi bine.
      Dincolo de toate, mie mi se face dor adesea de anii de liceu- au fost minunați!
      Sigur că te voi anunța dacă o să vin, trebuie să găsesc o soluție!

      Ștergere
  11. p.s. mulțumesc frumos pentru dedicație, deocamdată nu reușesc „ s-o prind„,eu postez, în general, de pe youtube, promit să rezolv, oricum, am ascultat, cu mare drag!

    Un mărțișor virtual de gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  12. O postare minunata, asa cum sunt toate cele scrise de tine, Gina. Azi m-ai suprins cu Marin Sorescu, un poet drag, inimii mele.
    ''
    - Ce-ai dori să iei cu tine,
    Dacă s-ar pune problema
    Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
    Ca să ţii nişte cursuri?
    - O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
    - Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
    - Atunci taie-mi mai bine cursurile,
    Taie-mi iadul şi raiul,
    Ori totul, ori nimic.
    Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
    Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
    Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
    Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
    Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
    Cum să suport eu drumul şi diferenţele
    De temperatură, luminozitate şi presiune
    Dintre rai şi iad,
    Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?''
    (Daca nu cer prea mult)
    Si pentru ca azi serbam o zi, iti doresc sa iti rada primavara in ganduri si printre randurile frumoase pe care le asterni, sa ai parte de bucurii si frumuseti!

    RăspundețiȘtergere
  13. Mulțumesc pentru gândul tău frumos, Gabriela!
    M-am gândit că este atât de Uriaș acest poet despre care vorbim atât de puțin.
    În manualele școlare( de gimnaziu) sunt prezentate foarte puține texte .
    p.s. m-am uitat pe subiectele de bacalaureat- nici nu prea sunt poeme sugerate pentru analiză..
    Ce să spunem?

    RăspundețiȘtergere