joi, 7 martie 2013

perspective..

motto: Există vise simbolice, vise care simbolizează realitatea.
Sau există realități simbolice, realități care simbolizează vise. Haruki Murakami
 
Dincolo de fereastră,  ziua își cerne povestea îngânându-se cu un  neobosit guguștiuc.
Îmi place șepcuța  cochetă a studentei din blocul vecin, îmi place  mersul ei, nici legănat, nici  apăsat, mai degrabă se lasă purtată, asta văd eu.//
Suntem vreo zece foste colege de facultate în oraș. Ne întâlnim rar,  cu niște ani în urmă era un pic mai altfel.

Deunăzi,  căutam un anume  magazin, dimineața era  cețoasă, lume  multă, grăbită, care încotro.
 Încărcată  cu  multe pachete, mai mult alerga..ultima oară, stai să calculez,  au trecut vreo zece ani, eram într-o comisie de examen,  am terminat înaintea ei, eram foarte fericită, nici nu știi cât de relaxată poți fi  după ce închei o treabă ca asta- să controlezi și să pui note corect, deh! tu așa speri, o sută și vreo douăzeci de teze,  fiecare teză este doar un număr, numărul ascunde un copil cu toată știința lui, cu vise, dorințe,  idei,  în sfârșit, am ajutat-o atunci  pe Mina, așa se numește fosta mea colegă, să termine de controlat, obosise, era nervoasă.
Îmi fac repede  un calcul- cât ar putea să  piardă din timpul ei, dacă o rețin, îi tai calea- o, ce bucurie! vorbim, de una , de alta, mai ales despre copii,  despre colegi, Mina  nu este prea dornică să afle ce mai face X, unde s-o fi stabilit Y,  la teatru nu merge, nu-i place internetul,  vrea să  se ducă oriunde, doar profesoară să fie.
-Draga mea, îndrăznesc  eu, dar  să pleci dimineața devreme, cu autobuzul, asta era o chestie pe care, de voie, de nevoie, am făcut-o  în urmă cu  douăzeci și ceva de ani, de ce nu alegi  altceva de făcut, călătoriile îți plac?
N-am găsit nimic din  viața nostră de studente căministe, ea a plecat într-o direcție, eu într-alta.
Ieri , tot dimineața, în parcarea unui mall.(să știi că fac efort să scriu așa) 
Din direcție  opusă, rotind  pe deget cheile mașinii, se apropia  agale, cu privirea absentă, Dineasca . 

A fost foarte bolnavă, o vreme, am tot sunat-o, apoi și-a schimbat numărul.
Îi ies în cale, pupici,  schimb de amabilități, știi tu- coafură, eșarfă..
-Dragă Gina, zice Dineasca, totdeauna i-am spus așa, ca-n studenție, mă înțeapă ea în ochi și-n minte,  ție nu-ți este teamă?
-De cine, fetițo?
-De timp..eu mor de frica lui..//

te vezi cu  foștii colegi?



 

13 comentarii:

  1. Timpul are prostul obicei de a fi ireversibil..., "este cel mai bun vindecator, dar e si cea mai proasta cosmeticiana". (Woody Allen) Mi-ar fi placut sa ma vad cu fostii colegi, dar distanta, cred, a fost impotriva. Cu unii comunic pe internet, pe altii i-am vazut o sigura data dupa absolvire, la intalnirea de..X ani. Ne-am promis atunci sa tinem legatura, dar, din pacate, nici macar cea mai buna prietena de atunci, nu are timp sa vorbim...Timpul si uitarea se astern si peste lucrurile frumoase...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aș zice- cel mai dureros „obicei„, da, vindecă, schimbă, cârpește, modifică, șterge, alin(t)ă, strivește, duce, răstoarnă, culege, minte, mângâie, Doamne, câte nu face timpul!
      Este bum internetul, doar că duce așa, la un fel de lenevie sentimentală, mie îmi lipsesc vorbele adevărate.
      Și privirile.Mă întâlnesc aici, rar, cu doi colegi de liceu- o doamnă și un domn..colegele de facultate, filologele nu vor să audă de chestia asta, am avut un foarte bun prieten și coleg de grupă, nu-l găsesc, chiar îmi pare rău.
      Nu știu cum este la tine, colegelor mele de facultate nu le place să se vadă, am încercat într-un timp, a fost așa, o licărire, apoi, când unele au aflat „ cu cine s-a măritat X,unde locuiește Y,au abandonat..
      Greu de înțeles suntem noi..

      Ștergere
  2. Sincer? Nu. Cand se intampla... dar atat de rar... Sau, poate ca ii intalnesc, dar nu ne recunoastem. Cateodata, ma vad cu cineva, mi se pare cunoscut, ne intrebam de foste locuri (scoala, munca), dar, de cele mai multe ori, o simpla asemanare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Credeam că foar fetele sunt greu de adunat, mă gândeam la „fițe„.. de ce refuză să se revadă bărbații-cândva adolescenți dinn aceeași gașcă?

    RăspundețiȘtergere
  4. Acum dvs. ati pus degetul pe rana...

    RăspundețiȘtergere
  5. Câte răni, Crenguța, unele adânci, altele pansate cu dor.
    Contează medicul. Și medicamentul, desigur.

    RăspundețiȘtergere
  6. Gina,
    Amintirile dor, indiferent de starea produsa de ele. A trai printre ele inseamna a-ti picura venin in suflet.
    De la o vreme tind sa cred ca trebuie sa ne traim clipa la intensitate maxima de parca (ne-)ar fi ultima.
    Desigur, cu ceva ponderare si cu bun simt; sunt necesare ... pentru cei care ne judeca;)
    Asa ca, lasa-i pe "fostii" cu durerile lor.
    Ori, poate ca cei mai multi dintre "fosti" nu vor sa-si aminteasca vremurile de demult...
    Cu alte cuvinte, pastrand ideea si referindu-ne la ce spune mai sus Crengu ... De ce sa punem "degetul pe rana"?

    RăspundețiȘtergere
  7. Lume nouă!
    Să nu crezi că trăiesc într-o nesfârșită jelanie, cu gândul la „ foști„,care, de fapt, sunt „foste„.
    Nu pot să nu recunosc, însă, că am nostalgii.
    Promit să mă lecuiesc, bine?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand vrei sa stii ce crede/simte cineca nu-ti trebuie decat sa citesti ultima fraza; ea spune tot;)

      Asta vroiam sa aud:))


      La Multi Ani de Ziua Mamei, Gina!
      Sa fii sanatoasa si sa te bucuri de fiecare clipa a vietii!!

      Ștergere
    2. De astăzi, gata! mă schimb!
      Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!

      Ștergere
  8. "O timpule opreste-ti zborul" Lamartine frumos citatul si sentimentul...Doar cand sunt in necaz am vrea sa treaca mai repede...
    http://ancinetwisdom.blogspot.ro/

    RăspundețiȘtergere
  9. Astăzi și timpul trebuie să fie mai înțelegător!

    RăspundețiȘtergere
  10. Adică să meargă și el mai la pas, că este ziua femeii, nu?

    RăspundețiȘtergere