sâmbătă, 23 martie 2013

Să muncești

  pentru ca să trăiesti iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal.
Emil Cioran
Când eram eu școlăriță, auzeam  că munca l-a creat pe om.
Am reținut  sloganul, pe atunci nu știam  ce este acela un slogan, dar nici nu  prea înțelegem cum adică să-l fi creat munca pe om.Ce  vedeam eu era că  toți , în jur,  mari și mici munceau. Fără  împotrivire.
 Prin liceu, am aflat că Labor improbus  omnia vincit.
 Am crezut și cred în esența acestei maxime.
Ceva mai  târziu,  când deja, primeam salariu pentru  prestația mea socială, auzeam  pe la colțuri că ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim.
 Și a mai trecut o vreme.
 Lumea a evoluat,  a apărut alt slogan Noi muncim , nu gândim.
Și timpul fuge, în jur este cam multă blazare, crește numărul șomerilor,  dispar meserii, apar (mereu )milionari.

 
Un mail primit astăzi  amintește că  Emil Cioran,  gânditorul român, devenit celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le stigmatizase în tinerețe, din cauză  că în fiecare dimineață își punea problema ce va mânca în ziua aceea, avea o atitudine specială

Despre muncă
„Oamenii muncesc în  general prea mult pentru a mai putea fi ei  înșiși. Munca este un blestem.


Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.

Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează.

Ea deplasează centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.

De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizează…

Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Căci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi răul, când acesta este fatal si frecvent. Si in muncă omul a uitat de el insusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.

Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.

Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi..
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.

In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pentru respectiva distractie.
Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil.
Munca susținută si neincetată tâmpește, trivializează si impersonalizează.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.

De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza…

Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca.
Sa muncesti pentru ca sa traiesti  iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi.
Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea.

Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.
In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.

Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni.
Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi..
Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala.

In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pentru respectiva distractie„.//
Cum o fi??

30 de comentarii:

  1. De cate ori ma gandesc si eu la acest lucru!
    Punem banut langa banut sa putem face ba una,ba alta.De multe ori uitam sa ne mai deconectam de la atatea necesitati.
    Aveam un fel de unchi(prin alianta)pe care lumea il considera un ciudat.Mie mi se parea extraordinar. Nu avea nevoie de multe sa se simta fericit.
    A trait in in copilarie in Romania apoi s-a mutat cu mama lui in Australia.Cand venea la Remetea dormea in salciile de la marginea raului numai ca sa simta briza de seara,sa auda susurul apei,cantecul greierilor,linistea noptii...Apoi s-a casatorit cu o tailandeza batrana si bogata.Ea a murit in scurt timp.El a calatorit in toata lumea,apoi cu banii ramasi a creeat in Tailanda un orfelinat pentru baieti.Modul lui de a concepe acest orfelinat era tare sanatos.
    Nu tinea cu forta pe nimeni,insa cei care ramaneau acolo aveau responsabilitati.El platea scolarizarea,ei se gospodareau,munceau pamantul,faceu mancare,aveau grija unii de altii,Cei mari puteau ramana cat doreau acolo.Unii erau deja angajati,dar tot la orfelinat traiau.Cei buni la invatatura au fost sprijiniti sa faca o facultate,altii sa invete o meserie.
    Uite asa au devenit o mare familie!
    El a murit si pentru ca nu mai avea pe nimeni,dorinta lui a fost sa fie inmoremantat tot in Romania.
    Orfelinatul a ramas in grija unuia dintre tineri,care si-a si intemeiat o familie cu o nepoata de-a lui Mirciu,o baimareanca blonda.:)

    Nici nu stiu pana unde merge acel rationament...Munca l-a creat pe om...Poate ca oamenii incearca sa agoniseasca mult prea mult intr-o viata prea scurta.
    Stii ce-m constatat in scurta mea viata?
    E foarte adevarata zicala populara:Ban la ban trage!:(

    Singura bucurie,pe langa salar:),e ca fac ceea ce-mi place.
    Nici nu stiu ce-as pute face mai bine,asa ca ma simt rasplatita de doua ori pentru munca prestata...satisfactii sufletesti si banisorii primiti.
    Seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  2. Extraordinară filozofia unchiului tău!Ai crede că asemenea „personaje „sunt ireale.
    Vezi, „drumul „lui este un fel de simbol al ideii că toate pe lumea asta ajung într-un echilibru.

    Nu știu să mi se fi explicat vreodată, copil fiind , că trebuie să muncesc.Toți munceau, mi se părea că este firesc.
    Dar acolo, în satul meu, sâmbăta era zi de curățenie, iar duminica toată lumea se odihnea, petrecea, se reconstruia pentru o altă săptămână.Lumea știa sș se bucure de roadele muncii.
    Și viața avea un farmec anume.

    Astăzi, am senzația că scopul vieții celor mai mulți este munca. Cu orice preț.Lipsește bucuria. În locul ei, crește dorința de a avea tot mai mult.
    Ideea finală a eseului lui Emil Cioran mi se pare foarte dureroasă, deși reflectă realitatea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Omul munceste exploatat fiind sa munceasca!..nu este neaparat alegerea sa.Ne minunam de nu stiu ce cladiri impunatoare,sompuoase,dar putini se gandesc cat efort si munca sustinuta au presupus.
    Sunt de acord cu Cioran,mereu am spus ca si munca poate rezenta un atasament lumesc care ne limiteaza si sepra cumva de acel ego spiritual al fiintei ....suntem blestemati sa trudim muncind, o spune chiar Vechiul Testament,paradoxal insa Iisus spune sa nu ai grija zilei de maine....

    ps:Chiar si cand vine vorba de a produce arta,de ce sa stai sa sculptezi lemnul cu atat efort si migala ,cand poti contempla copacul?Arta ar trebui sa ne invete sa pretuim natura,insa nu se intampla chiar asa.Artistul insusi este egoist.

    RăspundețiȘtergere
  4. M-ai trimis cu gândul la mitul jertfei pentru creație.
    Și la egoism.
    Nu doar Negru-Vodă este egoist, dorindu-și „ monastire naltă/cum n-a mai fost altă„..mult mai egoist este artistul de geniu, Manole. Nu doar pentru că își sacrifică soția și copilul nenăscut,ci pentru că se sacrifică pe sine, orgoliul lui depășește viața.
    Întâmplător sau nu, în zona Argeșului, nu foarte departe de Mănăstire, există o mare hidrocentrală.
    De câte ori o revăd, mă gândesc câte vieți se vor fi pierdut, pentru ca ea să existe..

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu sunt oripilat cand ma uit la vanzatoarele din supermarketuri,,,inumana munca,sa stai 10 ore continuu sa scanezi preturi pe banda rulanta.Inadmisibil,te robotizezi!Si ne mira de ce este lumea prost croita si insensibila.....

    RăspundețiȘtergere
  6. Cum s-ar putea trăi altfel?
    Lumea vrea loc de muncă !
    Cine să facă treaba respectivă?

    Am o carte superbă„Ghidul leneșului„, de Tom Hodgkinson.
    Fii atent, pg. 47„În esență, ni se dă tot timpul de lucru, în niciun caz nu ești lăsat să-ți analizezi gândurile în liniște.
    Freud considera că introspecția este morbidă-nesănătoasă, introvertită, antisocială, probabil nevrotică, potențial patologică„..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-a dat gata nenea Freud...ei as,comunist as spune!

      Pai atunci hai sa le inlocuim cu tonomate!Ceea ce nu este exclus pe viitor!
      Poti face variatiuni ,spre exemplu ore,zile de a decora rafturile,vitrinele...e doar o problema de imaginatie,se poate si altfef,cu siguranta !!!!
      Ai putea sta o zi intreaga vanzand pe banda rulanta? Dar o luna,un an,etc...

      Ștergere
  7. Da, de cele mai multe ori mă gândesc la femeia din piață, care vinde „la tarabă„, fie iarnă, vară, frig, căldură insuportabilă. Are doi copii, soț și soacră.
    Tot timpul stă în picioare, o găsești acolo de dimineață până seara târziu.
    Unde este femeia din sufletul ei?

    RăspundețiȘtergere
  8. O temă de mare actualitate! S-au schimbat atât de multe în mentalitatea românilor în ultimii 20 de ani. Stilul de viaţă occidental i-a acaparat şi pe români, iar obsesia pentru câştigul banilor i-a cuprins pe mulţi.
    "Muncim ca să trăim, nu trăim ca să muncim!" - un adevăr pe care mulţi îl uită şi trudesc pănă cad în brânci şi dau în primire, fără să mai apuce să se bucure de viaţă, de frumuseţea ei, de cei dragi... Şi atunci rămâne întrebarea: pentru ce?
    Trebuie un echilibru în toate!
    O zi frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  9. Total de acord cu tine.
    Generațía mea a muncit într-un anume fel,dar modul de viață permitea să-ți faci timp pentru TINE. Nu am avut niciodată bani mulți, dar am găsit , cumva, prin muncă, ce este drept, loc pentru toate: vacanțe, spectacole, cărți. Sfârșitul de săptămână împreună cu prietenii-zile de naștere, de nume- muzică bună adusă de afară de câte„un întreprinzător„,dans până în zori, casete cu filme, ce filme! discuții frumoase!
    Mulți dintre prieteni s-au dus,care pe unde, rămân amintirile.

    Voi munciți mult mai mult, stresul vă cotropește viețile, munca rămâne principalul mod de viață.
    Mă doare să văd cât muncesc copiii mei..ce mai pot spune?
    Echilibru, da, fiecare cum și-l poate „fura”..

    O zi frumoasă, Alex!( ai numele mezinului meu)

    RăspundețiȘtergere
  10. Ferderick Engels este cel cu munca l-a creat pe om, dar, scrie el, în „Rolul pe care munca l-a jucat în tranziția de la primate la oameni”, doar „într-un sens”. Deci, în alte sensuri, nu munca l-a creat pe om. Oricum, ideea engelsiană este că munca e „condiția primară de bază a întregii existențe umane”. Să nu uităm însă că Engels este un filosof politic, adică are idei generate nu de gândire, ci de nevoia de argumentație pentru susținerea unei opțiuni politice.

    Ce vrea Cioran să zică este că munca este muncă doar dacă o faci cu plăcere, în rest este corvoadă.

    De fapt, munca este muncă doar atunci când crează ceva, când schimbă starea lucrurilor din bine în mai bine, de la măturat ori șters praful și până la lansarea unei nave cosmice. Ceea ce, categoric, este menit să producă o satisfacție muncitorului. Iar creația este unul dintre elementele de dumnezeire a omului. Deci, într-un sens, Engels s-ar putea să aibă dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  11. Munca făcută din plăcere ar trebui să fie cheia, da?

    Chestiunea este, cred,că ești plătit pentru muncă, adică cineva decide cât valorezi tu, tu, cel care te ”înglobezi” în muncă..

    RăspundețiȘtergere
  12. Cei mai nefericiti cred ca sunt cei care fac o mesrie care nu le place. Si mai ales cei care devin sclavii banului sau ai patronului. Si sunt multi astazi. Undeva langa mine , traieste o familie de oameni sarmani , care locuiesc intr-o casuta langa cimitir. Au pierdut apartamentul la Caritasul din Cluj. E mama, tata, baiatul si doua fete din care una mai are doi copii mici. In total sapte suflete intr-o camera. Rad tot timpul...!
    M-a impresionat unchiul lui ,,angi,, din primul comentariu. Singurul lucru pe care trebuie sa-l iubim este ...pamantul. El ne da tot ce este frumos in viata noastra. Si e si ultima plapuma....
    Nu am vazut nici un miliardar care sa spuna ,, Sunt fericit,,. Ei nu mai au dorinte . Au numai extravagante. Pacat de ei!

    RăspundețiȘtergere
  13. Despre fericire în muncă parcă n-aș ști să vorbesc sau nu știu dacă poți fi fericit muncind..Da, să faci meseria aleasă este o satisfacție!
    Din punctul ăsta de vedere, eu aș putea să mă laud!

    Tu îi înțelegi pe cei șapte? Iartă-mă, eu nu-i înțeleg, mai ales că au ajuns așa mizând- cred că râd,nu pentru că le este bine, poate că apropierea de cimitir le creează un anume fel de filozofie..

    RăspundețiȘtergere
  14. Munca e un dar al societatii. Ca orice dar... "Fereste-te de societate chiar si cand face daruri!"

    RăspundețiȘtergere
  15. Din pacate, doamna Gina, noi oamenii suntem sclavii dorintelor noastre si apoi mai exista si mandria asta de-a demonstra cuiva " uite ce am realizat eu!", nu ne limitam si nu ne multumim cu strictul necesar. Robotim sa agonsim, chiar daca multe nu ne sunt utile si suntem constienti de asta si totusi continuam sa muncim ca robii sa ni le insusim, de dimineata pana seara cand de cele mai multe ori cadem franti si nici macar nu ne bucuram de ceea ce am realizat pe timpul zilei.
    Desi avem dovada vie de la semenii nostrii inaintasi, ca nimic nu ducem cu noi , totusi continuam sa agonisim pe pamant, nu in suflet.
    Vedem ca gresim si totusi continuam... din pacate.
    O noapte linistita va doresc doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Înțelepciunea vine cu vremea, Ștef!Treptat, înveți să dai lucrurilor alte valori.
    Latura materială a vieții nu este cea mai importantă, păcat este că „trezirea„ vine târziu.
    Dar, știi cum este- decât niciodată, mai bine , mai târziu!
    Să ai o săptămână bună!

    RăspundețiȘtergere
  17. Munca e o moneda de schimb, ne ofera un statut social si o siguranta in schimbul timpului si efortului nostru. Rareori se intampla sa muncim in domenii care ne plac ori in care suntem talentati. Suntem nevoiti sa acceptam altceva, pentru ca asa este reglata piata muncii. Nu odata, am vazut absolventi de facultate muncind ca simpli vanzatori la Mc Donald's de exemplu. Evreii au insa o zicala. Cine munceste nu are timp sa castige. Deci, cine munceste in mod obisuit nu se poate imbogati.

    RăspundețiȘtergere
  18. Foarte interesante puncte de abordare a muncii..recunosc, nu prea am meditat în tinerețe asupra subiectului, m-am trezit muncind. S-a întâmplat, am avut noroc să fac chiar ceea ce mi se potrivește și-mi place.
    Dacă ar trebui s-o iau de la capăt, sigur tot asta aș face!
    Dar mi-ar plăcea să am și un hotel, unul așa complet, frumos, ca în cărțile englezești.
    Sau să creez modele de haine! Într-o vreme, când la școală erau tot felul de presiuni( hârțoage, inspecții aiurea, asta îmi propusesem- să „Croiesc”!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) au fost vremuri cand am facut croitorie. Pe vremea lui Ceausescu nu se gasea imbracaminte iar fiul meu era mic. Am inceput cu imbracamintea pentru copii iar apoi, pentru ca piata era goala, am facut si pentru adulti. Imi amintesc ca odata facusem niste bermude si asortasem bine materialelele incat nimeni nu credea ca eu le-am facut ci ca le-am cumparat din afara. :)) E o chestiune la care ma mai gandesc cateodata dar parca nu m-as mai apuca desi am masina de cusut. Despre hotel, in domeniul acesta lucrez. M-a batut si pe mine odata gandul dar acum stiu cu certitudine ca nu-mi place. :) Prea static si rutinant pentru gusturile mele. AS vrea sa ma intorc la imobiliare ori sa-mi deschis o florarie sau o cafenea...turceasca. :)

      Ștergere
  19. Eu am o mătușă croitoreasă, în adolescență inventam modele, o suceam săraca , toată ziua.
    Când am devenit mămică, studentă fiind și cu puțini bani, am început să confecționez ce mă pricepeam. scufițe, vestuțe, foarte nostime!
    Ani de-a rândul , n-am renunțat la diverse rochițe, le-am transformat în bluze, am combinat și tot așa..
    Este ceva care chiar îmi place mult!

    Hi! hi!
    Te văd în cafeneaua ta turcească!
    Mult noroc,Gabriela!

    RăspundețiȘtergere
  20. :)) Sunt in pierdere?
    Pe bune?!
    Dar ce zici de cei care muncesc doar sa-si asigure traiul de maine, fara sa le mai ramana bani sa fada o piesa de teatru, sa-si cumpere o haina buna, o mancare buna, sa poata sa mearga in vacanta etc.
    Munca ar fi fost o buna consoarta daca sapiensii nu ar fi denaturat totul.
    Inainte vreme sclavii munceau pentru binele stapanilor; apoi oamenii munceau pentru cei care, prin foc si sabie, se imporpietarisera; acum oamenii muncesc (cei mai multi) pentru a-si asigura traiul de zi cu zi.
    Platim enorm de mult pentru niste fotbalisti, pentru niste actori, in timp ce medicii, profesorii abia de au venituri pentru a supravietui decent. Nu am auzit de vreun doctor care a salvat mii de vieti sa aiba atatea averi cat au niste sportivi...

    RăspundețiȘtergere
  21. Cred că oamenilor le-a fost bine,când fiecare făcea ce știa el mai bine, puneau totul laolaltă și apoi împărțeau în mod egal.
    Mi-ar fi plăcut să fi trăit în comuna primitivă.
    p.s. ce ai tu cu actorii? Muncesc mult, au har, cei care au, salariile sunt de mizerie.
    Știu foarte bine cum stau lucrurile în învățământ,știu câte ceva, din experiență,cum sunt unii dintre medici.
    Lumea este complicată.
    Cred că legile sunt strâmbe.
    Tot oamenii le-au făcut..

    RăspundețiȘtergere
  22. :) Nu am nimic cu actorii, dar sa traiasca din ce produc, ca toti actorii de prin toata lumea.
    Lumea nu este complicata, o complicam noi, exact cum ai spus si tu la sfarsaitul comentariului.

    RăspundețiȘtergere
  23. Răspunsuri
    1. :)) Erai nelinistita?
      Nu cred ca par a fi un pericol prea mare nici pentru gaze, dar pentru niste actori care stiu bine cum sa-si invarta talentul pentru a trai si acum, ca si pe vremea celui ce l-au impuscat, foarte bine!

      Ștergere
  24. Eu chiar te înțeleg, explicațiile le-am cerut pentru „musafiri„.

    RăspundețiȘtergere