sâmbătă, 13 aprilie 2013

două voci într-una singură


Plouă în reprize scurte. 
Stropi mărunți  lovesc geamul.
Ca în fiecare dimineață, mâine/poimâine se fac douăzeci de ani,  Doamne, cum fuge vremea, gata  echipată, antrenoarea  își așteaptă copiii. Simte  cum gândurile  se aliniază  cuminți, în timp ce  soarbe cu înghițituri mici  licoarea  din  preferata ei ceșcuță albastră.  
  Alături  racheta,  nedespărțita prietenă de-o viață.  //
-Luanei  îi place mult tenisul, fiul meu  v-a descoperit, i-a povestit un coleg despre dumneavoastră, fata lui  s-a măritat, știați?
O mai fi jucând tenis, asta nu  știm, soțul ei a dus-o undeva departe, locuiesc pe o insulă, este un  domn foarte bogat, ce să-i faci, asta e viața, fiecare cu norocul   lui..
Copiii fac încălzirea,  câteva ture în jurul terenului, bunica pleacă mulțumită, doamna  D  aduce mingile, pune plasa, altă zi, multă atenție, fiecare copil  este un  alt mic univers, niciunuia nu-i place  să fie cicălit.
Pasiune, înțelegere, efort,  răbdare.
 Multă răbdare. //
Blugi  curați, scurte de piele, șepcuțe identice.
Unul într-altul, ca doi puișori zgribuliți. Pe băncuța de rezervă.
-Ce e cu voi, copii? Când ați venit?
-Sărumâna doamna, răspund, ca una, două voci  proaspete, ridicându-se imediat de pe băncuță,  plouă, Edy  joacă fotbal , noi   nu vrem să ne murdărim, vă supărați că am intrat? 
Nu vă deranjăm.
-Cum să mă supăr? Vreți niște mingiuțe? puteți intra în vestiar, vă jucați acolo,  să nu-i deranjați pe copii, da?
-Daa, mulțumim frumos, răspund  cele  două glasuri  într-unul, călcând atent să nu  atingă ceva.
Antrenoarea  se ia cu treburile ei,  după o vreme își amintește de  prichindeii gemeni, deschide ușa vestiarului, unul într-altul, pe două scaune alăturate, sforăie ușor. 
Doi îngerași, îi vine în gând  antrenoarei.
  Șterge lacrima  răzleață din colțul ochiului, acoperă  trupurile  firave  cu  câte o bluză de trening și se retrage pe vârfuri la  munca ei..
Ceva mai târziu, unul dintre gemeni  o atinge pe umăr:
-Doamna, v-ați supărat pe noi?
-Cum să mă supăr, copilași,  stați o clipă,  vreau să-mi spuneți ceva, părinții voștri  știu unde sunteți, aveți telefon?
-Nașul nostru..
-Nu, nu despre nașul vostru v-am întrebat.
-Nașul nostru lucrează pe șantier, pleacă devreme, astăzi ne-am trezit  și noi când a plecat el  la serviciu. 
Ne-a spus să plătim  întreținerea. 
-Părinții voștri, despre ei vorbeam..
Copiii  se uită unul la celălalt..
-Tata  nu știm unde este , a plecat de mult, nici frații noștri  nu  mai știu nimic de el , suntem patru, ei sunt mai mari- Edy învață la liceu, Marius la generală
Mama este menajeră, muncește în Creta,  Creta este foarte departe, te duci cu vaporul o noapte întreagă, când ne facem noi mari, o să mergem  toți acolo, se întrec ei în poveste.
- Stăm la nașii noștri, și nașa este menajeră, dar aici,  în Primăverii, dumneavoastră  ați auzit de Primăverii?
Doamna D zâmbește îngăduitor.//
-Sărumâna,  rostesc două voci într-una singură, depărtându-se  în liniște.
 Așa cum  au  apărut.
Doamna D, antrenoarea, este verișoara mea.



20 de comentarii:

  1. In arta se releva frumusetea umana...in frumusetea umana exista o dimensiune artistica.
    Frumusetea umana este trecatoare,cea artistica ramane.
    Arta intotdeauna ne fascineaza,oamenii de multe ori ne dezamagesc.
    Istrati credea intr-o lume mai buna prin arta.La inceput credea in frumusetea umana,in idealuri comuniste.Cand si-a dat seama ce dihonie teribila este comunismul,a ramas profund indurerat.Asa a scris mai apoi "Spovedanie pentru invinsi"Singura cale care a intrevazut-o pentru o lume mai buna se numea Arta!Patria artelor.

    Dar nici ea constat nu este suficienta...se pare ca omul prin sine nu poate,esueaza.De aici ideologia crestina ,putem doar printr-un mijlocito, adica prin Omul Iisus Hristos,deci prin credinta.


    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, cum să te contrazic?
      Aș zice doar că putem aborda problema din mai multe unghiuri.

      Am primit o invitație la teatru.
      Titlul piesei are legătură cu unul dintre romanele lui Pascal Bruckner.N-am citit cartea, nici timp nu am să merg s-o caut, așa că am vrut să aflu câte ceva din istoricul ei.
      Am ajuns la două interviuri acordate de către distinsul scriitor chiar aici, la noi în țară.
      Am fost surprinsă, foarte surprinsă aflând cum de și-a ales un asemenea titlu pentru roman .Nu-l spun deocamdată, vreau să văd piesa mai întâi.
      Știi cum și de ce? privind într-o seară niște tinere, cărora ar fi vrut să le sechestreze frumusețea.
      Uite vezi câte coincidențe? ca în filmul „Parfume„, așa-i? Sau ca în mitul nostru „tinerețe fără bătrânețe„.

      Tocmai îmi povestise verișoara mea întâlnirea cu gemenii apăruți în viața ei, ca niște îngerași..
      Fără să-i văd, i-am „privit„ cu ochii sufletului- puri, curați, căutând și dăruind mângâiere.

      Tu mă trimiți, așa cum înțeleg eu, în partea contemplativă a „frumosului„.
      Dilema este: care frumos este mai frumos? cel viu sau imitația lui?
      Am dat fuga la o carte despre Aristotel(capitolul ”Artele„), o carte scrisă de Jonathan Barnes și am găsit la pagina 129 așa„arta este este o chestiune de reprezentare. Ea imită sau reprezintă viața omului, și în particular, faptele sale„.
      Se analizează mai apoi câteva specii literare- comedia și tragedia, care ni-i înfățișează pe oameni în mod exagerat- una îi face mai răi decât sunt, cealaltă îi „vede „ mai buni, mai simpatici..

      Dacă arta imită omul și faptele lui, care diferă după caracter, eu m-am gândit cum arată în vis drumul către Creta al celor doi micuți.Ș
      i viața lor când vor fi mari. Probabil,asemenea titanilor Greciei!
      Și apoi, cum arătau în realitate fetele a căror frumusețe Bruckner ar fi vrut să o țină captivă pentru eternitate.
      Sau cum ar fi fost „sechestrat„ total parfumul uman , ca în filmul amintit.
      Artistul- scriitor, pictor, sculptor re- creează personaje, este subiectiv, ele sunt, categoric, altele decât prototipul real, nu?

      Panai Istrati?
      Superb! I-am citit câteva cărți, păstrez parfumul celei mai frumoase „Neranțula„.
      Și imaginea câmpului din spatele casei memoriale din Brăila, cu „Ciulinii Bărăganului„ ținându-i parcă vie memoria, reconstruită în interior de bogăția obiectelor personale ale ”călătorului”..

      Ștergere
    2. "Artistul- scriitor, pictor, sculptor re- creează personaje, este subiectiv, ele sunt, categoric, altele decât prototipul real, nu?"
      Da,sunt de acord,perceptia este subiectiva,insa exagerarea de care pomeneai este totusi un procedeu artistic menit sa reliefeze un aspect,o idee,o trasatura.
      Arta imitatie?...eu gasesc trei functii:imitatie,interpretare si imaginatie!Imiti un chip,portret realist,interpretezi,portret expresionist spre exemplu,si imaginezi un portret in acord cu pura imaginatie si inspiratie ,stare de moment,idee obsesiva.
      Care este mai frumos,mai important,,pai cred ca exista o legartura organica intre,nu pot fi separate,dar daca ar fi sa alegi,ei aici e problema?...
      Daca ar fi sa-ti dai viata spre a se pastra o capodopera muzicala(hai sa zicem simfonia a 9-ua de Beethoven) ce risca sa se piarda fara sacrificiul tau,ai face-o?Ai risca viata cuiva?
      Mi-am adus aminte de o intrebare dintr-o emisiune ...In cazul unui incendiu, ce-ai salva, pisica sau un Rembrandt?...desigur animalele alta poveste....
      Grele intrebari ,nu?Instinctual primeaza viata,insa oare ce alegere ar fi mai importanta?


      Vezi,e de discutat.Vis a vis de ce reprezinta arta....


      ps:Credeam ca Bruckner se refera la frumusetea umana in sine.

      Ștergere
    3. Am citit "hotii de frumusete" Ideea cartii este, asa am inteles eu, aceea ca frumusetea fizica, feminina, este un pericol pentru societate. Sechestrarea avea scopul uratirii si nu al pastrarii frumusetii. Cand erau destul de uratite de modul de viata in acea captivitate, atunci le dadea drumul :( Trist. Nu stiu cum a relatat autorul recenzia cartii asteia cand a fost in Romania, dar eu asta am inteles.

      Ștergere
    4. Mi-ai făcut-o, Elise!! hi! hi! voiam să țin secret titlul piesei până când o văd.
      În cele două interviuri, el nu vorbește despre roman sau , mă rog, doar tangențial.
      A făcut referire la felul în care cartea lui este transpusă pentru a fi jucată pe scenă.
      Este o experiență foarte interesantă, pentru că dramaturgul, cu toate că păstrează datele esențiale ale romanului, adaptează personajele și momentele subiectului după propria-i viziune.
      Scriitorul era încântat de „curajul „colaboratoarei sale.

      Ștergere
  2. Frumusetea umana? Doar acolo unde este. E o poveste lunga. Cu tristeti, invidie si cate si mai cate.

    RăspundețiȘtergere
  3. Toți căutăm frumosul, nu-i așa?
    De ce fotografiați flori, frunze, case, alei?
    Ca să ne bucurăm toți, eu așa cred.
    Brâncuși zicea că „frumosul este echitatea absolută„, așa că bunii, cu bunii, iar răii, cu răii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu stiu ce sa zic. Cum ramane cu vorba "Extremele se atrag!"?

      Ștergere
    2. Păi cum ar mai rezista lumea , dacă n-ar fi acest echilibru între contrarii?

      Ștergere
  4. e foarte trist să ai părinţi doar de naştere!

    gânduri bune ţie şi tuturor copiilor cu şi fără părinţi - indiferent de motiv!

    RăspundețiȘtergere
  5. „Cine are părinţi încă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are încă trecut.„

    Și ție un buchet de gânduri bune, Otty!

    RăspundețiȘtergere
  6. Am crezut intotdeauna cu tarie si naivitate in frumusetea ascunsa in interiorul oamenilor, desi, de multe ori, am fost dezamagita. Dar, cu aceeasi tarie si naivitate ma incapatanez sa cred ca in orice om exista frumos, chiar daca nu va fi scos vreodata la iveala sau descoperit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Trista este si povestea copiilor cu parintii plecati in goana dupa o bruma de...avere/de trai mai bun pentru copiii lor (neglijand perioada copilariei :( ).
    Subiectele astea, m-au intristat, Gina draga :(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, în ele se adună atâta tristețe..niște copii lipsiți de dragoste părintească.
      Puștii despre care am povestit ar fi un caz nu tocmai grav- adulții care îi au în grijă îi cresc bine, se ocupă atât cât pot de ei..
      Lumea este complicată, cine are vreme să-i descurce ițele, dragă Elise?

      Ștergere
  8. Eu cred că trebuie să crezi în continuare, Kristin, în acel strop de frumusețe care se ascunde în fiecare, pentru că toți suntem un amestec de frumos și de „ întunecat„.
    Are Blaga un poem, nu-mi vine acum în minte titlul, ideea este că trebuie să pătrunzi cât mai profund în sufletul cuiva- acolo poți descoperi „nestematele„ pe care le cauți.

    RăspundețiȘtergere
  9. 2Modart,
    A alege ..grea, chiar imposibilă misiune. Este unul dintre mesajele filmului ”Sophie /Nathan..

    De ce să fie soarta atât de crudă să ai de ales între o capodoperă și o ființă??

    Despre frumosul „real „ și frumosul în artă, sigur aă ai dreptate- arta educă, cultivă simțăminte.
    Mă întreb câtă lume s-ar fi îngrămădit să vadă, în realitate, animalele fioroase, pe care, altfel le admiră ca statui?
    Sau câți ar fi căutat, în realitate,să se afle în preajma mormântului lui Don Pedro și al lui Ineș- iubita lui, pe care a dezgropat-o la nu știu cât timp după ce a fost asasinată și pusă pe tron, pentru ca toți supușii să-i sărute mâna și să i se închine..
    Am văzut transpunerea acestei legende într-o operă de artă., Mii de turiști se perindă prin fața monumentului.
    Plăcerea o dă cunoașterea legendei și a mitului iubirii eterne, care sfidează timpul..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand am vazut prima oara filmul,am ramas aproape socat intre ce trebuia sa aleaga.
      Fireste,nu a aputut alege.Si nici nu a putut uita faptul,deoarece in final si-a pierdut amandoi copii.A marcat-o definitiv si din pacate in mod tragic.Nathan era si el bantuit ..de idealuri incapabil sa le realizeze datorita bolii...au gasit amandoi alinare doar in somnul etern,...desi nu era ziua judecatii,era doar o dimineata,o dimineata minunata.

      Ștergere
  10. M-a induiosat pana la lacrimi povestea micutilor, doamna Gina. Acum copilasii sunt naivi si cred tot ce li se spune, iar ei isi fac diferite planuri, dar mi-e teama, daca vor continua sa traiasca asa, la nasi, de ce se va intampla cand ei vor creste mai mari, mi-e teama sa nu traiasca o dezamagire puternica si sa nu mai aibe incredere in nimeni absolut. Sa deteste iubirea si sa nu creada in ea. Mi-as dori si le doresc din toata inima mea sa le fie bine, sa le dea Bunul Dumnezeu intelepciune sa fie cuminti si uniti.
    E atat de trist ca nu au cel putin un parinte langa ei, Mama, sa fie langa ei, acum in perioada formarii lor ca oameni.
    Nu stiu ce se intampla in lumea acesta... prea multi copii sunt condamnati sa traiasca singuri, rupti de dragostea parinteasca.
    E goana asta dupa bani, dar multi nu realizeaza, mai ales parintii care isi lasa copiii mici departe de ei si considera ca muncesc pentru a le crea lor un viitor, dar s-ar putea ca acest castig de moment sa fie de fapt o mare pierdere in viitor. De obicei apare raceala si neintelegerea dintre parinti si copii si atunci banii n-au nicio valoare, cand nu-i pace, armonie, intelegere.
    O seara minunata va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Grea viață au copilașii abandonați, căci despre asta vorbim.. copii lăsați pe uși străine.Sunt atâția. Am avut mulți elevi aflați în situații similare.
      O fetiță foarte deșteaptă,chiar prea deșteaptă, urma să se ducă la aeroport să-și întâmpine mama, care se întorcea din Spania.
      Am așteptat-o cu mare emoție.
      Am rămas șocată, când mi-a spus „ mai bine nu venea, poimâine pleacă”..
      Astea sunt adevărate drame.

      Toate cele bune îți doresc, dragă Ștef!

      Ștergere
  11. Da,filmul este foarte frumos, atât de dureroase întrebările pe care le conturează.
    Vezi,ne întoarcem la ceea ce spunea Aristotel despre tragedie și îi dăm dreptate„ ea este o imitație în acțiune, și nu povestită, și care stârnind mila și frica săvârșește curățirea acestor patimi„.

    RăspundețiȘtergere