miercuri, 1 mai 2013

Mi-e dor să fiu fericit!


 scrie  undeva, în Jurnalul său, Mihail Sebastian

Invitația  a sunat clar, fără loc de întoarcere:
-Dragă, lasă  treburilor un bob zăbavă și vino în centru.
M-am trezit în sala mare a teatrului Alexandru Davila, printre profesori și   mulți liceeni prea liniștiți pentru începutul unei vacanțe însorite.
Auzisem de ceva timp că  domnul Eugen Boia, de când  și-a încheiat activitatea de profesor de fizică,  adună în jurul său  adulți și elevi , într-o echipă de amatori îndrăgostiți de teatru..//
 Ajunși  din motive diferite în pensiunea Weber, loc sălbatic situat  undeva,  în creierii munților, în zona  orășelului Gheorghieni, de voie de nevoie, șase bucureșteni- vârste și profesii  diferite- domnul Bogoiu, Corina, madam Vintilă, maiorul,  Jeff, fiecare  dependent  de câte o mică  nebunie- costum la patru ace, cravată impecabilă,    radio, telefon, poștă,  presă, corigență la matematică,   intră într-un fel de program de fericire,  impus  de Ștefan Valeriu, care vrea să -i învețe  să trăiască  una dintre cele douăsprezece luni ale anului  altfel. 
 Rupți total de tentaculele lipicioase ale modernității. .
În lenevie.
 Într-o libertate totală.
Dacă ai şti ce mare lucru este să nu aştepţi nimic… Unsprezece luni pe an sunt şi eu un om grăbit, un om crispat, care discută, care rezistă, dar după unsprezece luni mă duc undeva departe de oraş, să iau lecţii de lene, de la piatra asta, de la copacul ăla. Uită-te la el. Nu ţi se pare că e ceva împărătesc în indiferenţa lui? Totdeauna lângă un pom m-am simţit mai puţin umilit.
Cel mai vârstnic dintre  ei, grijuliul  domn  Bogoiu,  fost marinar, notează  în fiecare dimineață,  pe o tabliță,  coordonatele   vieții,  ținându-i astfel pe toți în  legătură cu   succesiunea   monotonă a  zilelor, spre disperarea lui Ștefan,  aflat în opoziție  cu ceilalți vacanțiști.
 Tehnica lui este un joc- jocul de-a vacanța/ de-a uitarea/ de-a  fericirea.//
Îmi este drag Mihail Sebastian- i-am citit  romanele , piesele, jurnalul, m-am plimbat prin orașul lui cu salcâmi.

 Dacă te gândești că  piesa Jocul de-a vacanța a fost scrisă în 1932, iar  oamenii,  plecați în   vacanță, se rupeau greu de  confortul  vieții moderne-  constați că  în 2013, din punctul ăsta de vedere, omul a rămas cam  la fel, dacă nu, chiar mai  strâns în chingile descoperirilor  tehnicii.//
Tocmai a început  o   vacanță promițătoare ce căutăm noi, de fapt, când plecăm de acasă? ce și cât găsim  din ce  ne dorim?
Se zice  că  unul ești  când pleci, altul te afli , la întoarcere.
 Așa o fi?
Dacă ai vreme,  (re)citește aici-








11 comentarii:

  1. Cui sa nu-i fie dor sa fie fericit!?
    Cred ca orice calatorie aduce cu sine ceva bun.Eu ma simt mai bine in urma ei,fie si o plimbare mai lunga.
    Insa fericit ma simt mai cu seama cand simt ca rezonez cu cineva in ganduri,idei,sentimente.Ori cand simt spiritul comunicarii indiferent de opinii.
    Si desigur cand imi propun ceva si imi iese multumitor.Daca nu,nu e de bine....

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, toți căutăm ceva, știi ,cred că fericirea este multe, foarte multe feluri, fiecare o găsește în altceva.
    Sau n-o găsește, oricât de atent ar căuta-o.
    Și știi ce mai cred ? că ea vine atunci când nu o cauți.
    Mie îmi plac călătoriile, dar mă doare fiecare final, indiferent cât de frumos poate fi drumul de întoarcere.( condiția fiind , să nu mă fi obosit degeaba, că se întâmplă..)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Complicat!Si poate adevarat.Oricum fericirea este ptr mine un concept departe de tangibilitate.Dintr-un simplu rationament si pronuntat sentiment:.Nu pot fi fericit atat timp cat istoria omenirii este plina de atatea drame si tragedii.Ar insemna sa fiu un NESIMTIT!
      Ptr mine e clar ,nu fericirea este de calculat ci altceva!
      Fericirea poate fi hrana zeilor,nu a muritorilor!
      Sincer,nu ma intereseaza.Nu vreai sa fiu fericit,vreau un dram de certitudine despre iubire.Eu constar multa ipocrizie, egocentrism,iluzoriu.Nu inteleg lumea,nu ma inteleg adeseori pe mine insumi,nu inteleg nimic!
      Legile fizicii sunt mai puternice decat sentimentele umane.Chiar si acestea urnmeaza traiectorii prea arbitrarii ,prea variate de la un subiect la altul ca sa mai inteleg ceva.
      De ce nu ne nastem egali?

      Ștergere
    2. Vezi,caut ca si tine un gram de ceritudine.Nu inteleg lumea.Adeseori ma simt un extraterestru...asta inca de mic copil.Ce-oi fi cautand eu oare pe aici?

      Ștergere
    3. Acum am văzut- am mâncat un „ de„, fericirea este de multe feluri..
      Când am citit prima oară spusele lui Rousseau- sper să fi reținut corect„ de la Dumnezeu( poate că scria de la natură, vezi toate sunt incertitudini) suntem egali„ mi-am tot bătut mintea să pricep. Cum adică suntem egali, când atâtea suflete au trupuri bolnave chiar din clipa în care vin pe lume?
      Să însemne, oare, asta faptul că toți , așa cum suntem, avem dreptul la viață? și abia de aici încolo începe drumul fiecăruia?

      Da, este atâta nefericire alături, că nu-ți poate tihni, adesea, nimic din ce ți s-a dat.
      Poți trăi în locul altcuiva?

      Ștergere
  3. Doamne,cand ai postat Sinatra cu "My way?" Era cumva si nu am observat.
    Ieri am dorit sa postez acest cantec,l-am si ascultat dar in interpretarea lui MM, versiune germana si in franceza.Era cat pe ce sa fac cu ambele o postare.Am lasat-o pe altadata.
    Si acum vaz celebrul cantec aici,intr-o redutabila interpretare apartinand inegalabilului Sinatra.
    Cate coincidente!

    RăspundețiȘtergere
  4. După ce am văzut „Jocul de-a vacanța„, am recitit , cât am putut, din Mihail Sebastian.
    Aici
    http://adevarul.ro/cultura/teatru/cum-iubit-mihail-sebastian-1_50ad50de7c42d5a66392d903/index.html

    am găsit ceva special. Și m-am gândit cam ce fond sonor i s-ar potrivi felului lui de a simți iubirea.
    Așa am ajuns la „ Am drumul meu.„ așa s-ar traduce?
    Coincidențe, vezi? ele dau farmec clipei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar "Drumul meu"..."this is my way" in cantec,"acesta este drumul meu"
      Ce coincidente,e ceva telepatie ,nu crezi?
      Nu e zi sa nu nimeresc la minutul 33 cand ma uit pe bara de jos a ecranului!Uneori si de cate 3,4 ori!Poate nu ma crezi dar sincer asa se intampla.

      Ștergere
  5. anamariadeleanu2 mai 2013 la 15:12


    ... și tot el, cel care ne-a ademenit cu jocul de-a vacanța cu reguli greu de respectat, dar și mai greu de acceptat,
    scria că are nevoie de ”atît de puțin” pentru a fi fericit...
    -------------

    eu îți las aici un :)
    un gînd, același pe care tu îl știi
    și dorința de a te bucura cu adevărat de LUMINA

    RăspundețiȘtergere
  6. Ană, dragă Ană,

    Există, oare, undeva, reguli ușor de acceptat?
    Viața își are cursul ei..
    Să ne gândim cu smerenie la Steaua fără nume..

    Sărbători cu multe bucurii îți doresc!

    RăspundețiȘtergere