marți, 18 iunie 2013

de obicei, diversitatea de opinie

 se asortează cu înjurătura de mamă..

Una dintre prietenele mele, mamă  de regizor,  este foarte revoltată, când , plimbându-ne prin Trivale,  vede tineri sărutându-se. Băiat și fată, bineînțeles, că dacă ar  fi să intuiască măcar  că două persoane de același gen încearcă vreun gest de tandrețe, sigur ar trebui  să sun la 112.
Eu mă abțin, nici măcar nu-mi atrag atenția astfel de  gesturi.
 Fiecare face cum îl taie capul. 
Pe mine altceva mă deranjează rău de tot.
Trec ei pe lângă noi  sau noi pe lângă ei, fete și băieți, râd, vorbesc, este absolut firesc, este plăcut să vezi fețe deschise, zâmbitoare,  să auzi râsete nestingherite!
Adolescența este minunată! 
Vise, aripi,promisiuni,  libertate!
Chestiunea  este că  mulți, cu aceeași naturalețe cu care  se opresc să mângâie un cățeluș, doi pași mai încolo, înjură. Fără pic de jenă. Mai ales  fetele.
Înjură de te cutremuri..
Am tot încercat să găsesc o justificare, o explicație, poate psihologică, să zicem. 
M-am dus și pe google.
Ce am găsit  nu m-a convins deloc.
Cercetătorii spun că  înjurăturile  își au originea  în acele expresii și cuvinte vechi, considerate a fi cuvinte magice.. Că , odată rostite, ele ar avea un impact puternic  asupra celor admonestați.
O fi  și așa, dacă spun  oamenii ăștia învățați. 
Nu pot să  nu mă întreb asupra cui să se năpustească efectul , când o fată frumoasă, de  16/17 ani, asociază imperativul  verbului a se duce cu un circumstanțial  ce exprimă  numele unui  organ intim masculin, asumat ca obiect  posedat?
 Să fie dorința respectivei persoane  de a-și refuza fragilitatea,  apartenența la sexul slab,  dorind astfel să-și exprime agresiv solidaritatea cu lumea bărbaților?
Zice că psihologii ar fi ajuns foarte departe  cu studiul acestei probleme, iar concluzia  ar fi că, în vreme ce  cuvintele  obișnuite se pot șterge relativ ușor din memorie, fiind mult prea multe și procesate de creier, cuvintele obscene,  păstrate sub formă de  foneme, mai ales,  ar fi stocate ca un întreg.
 Greu de priceput!
 Adică  să fie limbajul  vulgar cea mai  importantă componentă emoțională a creierului uman? fără nicio șansă de igienizare?
Tu ce zici?


26 de comentarii:

  1. Conform unor psihologi baietii provoaca fetele prin asemenea limbaj trivial,iat fetele prin vestimentatie.Asta citeam mai demult.Dar cum se face ma intreb ca pe vremuri nu era defel astfel?
    Ca o fata injura baieteste,ei, asta chiar ma depaseste,si nici nu voi a intelege,Fiecare pasare pe limba ei piere,nu?

    Insa cu aceeasi limba cu care injuri ,va trebui uneori sa te rogi ...cuvantul e sacru,e purtatorul fiintei tale!Mai degraba te prostituezi,vezi filme deochiate,dar cuvantul trebuie pazit cu toata puterea ta....asta simt si cred eu.

    RăspundețiȘtergere
  2. „Pe vremuri„ existau alei/castani/ poezii/luna sclipea provocator, așa că, și băieții, și fetele găseau ușor teme de discuție.
    Și se îndrăgosteau.
    Se și certau/plângeau/își cereau iertare.
    Existau și chitare, de fapt, ele există și astăzi..
    Chestiunea este că prea puțini tineri știu să se mai bucure astfel de farmecul vârstei lor.

    Să știi că nu am răspunsuri, adică eu nu înțeleg de ce înjură fetele..( băiețește)
    Nu înțeleg nici agresivitatea, indiferent ce natură ar avea ea.
    Un posibil răspuns există categoric- lipsa educație, nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exista probabil niste inhibitii care se refuleaza prin asemenea limbaj.Depinde de o anumita dinamica,chimie personala,exces hormonal,,,si totusi,si altadata existau dar nu se vorbea defel astfel.Da, cu siguranta e vorba si de educatie,fii sigura ca asta aud si in familie zilnic.
      Am multe rude, mai tinere ,mai in varsta...la noi nu se injura defel.Nu am auzit baremi odata asa ceva!IStiu, daca te plimbi prin oras ,sta ceasul in loc cat mai injura unii.Asemeni persoane sunt tot mai multe se pare.

      E vorba si de bunul simt.Si asta cred eu ca este ceva ancestralDac nu e,e jale mare!
      Unii se trag zau din maimute!Vorba vine...




      Ștergere
    2. O să-ți spun și ție ceea ce-i voi scrie Gabrielei- mulți cunoscuți, chiar și o fostă colegă de facultate( domnișoară ..) m-au certat când am spus că mi-a displăcut aproape total filmul „poziția copilului„.
      Și o mai spun.
      Nu mi-a plăcut , pentru că , printre altele, a ridicat două înjurături mizerabile ale fiului către MAMĂ( toate înjurăturile sunt așa..) la rang de expresii artistice.
      Nu se poate!!
      Lucrurile urâte așa vor fi totdeauna.
      URÂTE.

      Ștergere
    3. Exista si asemeni realitati,iar filmul probabil a vrut sa o prezinte cat mai realistic si nitel probabil expresionist pentru a accentua o stare de fapt.Asta e viata,asta e ideologia artei realiste.Problema este daca se critica aceasta realitate, sau doar se prezinta ca o relatare mai mult fara a ancora un mesaj uman ca rezultanta artistica.

      Paul Valery avea o vorba teribila de tot;"Sentimentalitatea e sora buna cu pornografia"..ei ce zici,extrema dulceaga a kitschului caci la asta face referire ma gandesc,si forma abrupta verbal in extrema agresivitatii prin injuratura...aceeasi marfa poate ,doar ambalajele difera.partea vulgara a fiintei exista mai mult sau mai putin mascata,cam asta cred.

      Ștergere
    4. Unii injura din proasta obisnuinta,unii ptr ca sunt cu nervii in pioneze,altii din placere chiar!

      Ștergere
    5. Mare este grădina lui Dumnezeu..

      Ștergere
    6. Ee, asta este- că nu mi s-a părut deloc critică,ci doar o marfă livrată fără să fi trecut prin CTC.

      Ștergere
    7. Poate este de vina si alimentatia de astazi...prea multi conservanti,care creeaza dereglaje hormonale,cine stie....
      Se canta astazi uneori ,de parca ar fi niste pisici in calduri,zau...eu ziceam candva mai in gluma mai in serios... eeeeeeeeeeeeeeee-urile sunt de vina!

      Ștergere
    8. Bine bine,dar colega ta din facultate de ce te-a certat,Ce argumente aducea ea in favoarea filmului?Banuiesc ca a si motivat de ce.

      Ștergere
    9. Află că am rămas”tablou„.. zice ea: nu te mai mira atât, știu eu că sunt multe familii de intelectuali, în care așa vorbesc tinerii cu mamele lor..
      Colega nu a fost căsătorită niciodată, a locuit cu mama ei,până anul trecut, când s-a stins..

      Ștergere
    10. Eu din cate cazuri cunosc,nici vorba!
      Evident ,ea insasi a avut marcaje puternice in relatia cu mama sa.

      Ștergere
  3. eu spun că limbajul frust ascunde de multe ori teribilism şi la fel de multe ori timiditate.
    eu nici să scriu astfel de cuvinte nu pot, darămite să le rostesc, nu este falsă pudoare ci pur şi simplu sfioşenie, modestie... şi încă ceva: cuvintele au energie. cuvintele frumoase au energie pozitivă, benefică. celelalte nu. de aceea nu le folosesc. este ca şi cu sentimentele... cred.

    RăspundețiȘtergere
  4. Total de acord cu tine, psi!
    Cuvintele au energie, asta simt și eu.
    Ai văzut cum se „deschide„ fața unui copil când îl lauzi? Cât de mult se bucură orice femeie atunci când i se face un compliment?

    Înjurăturile te cutremură,te marchează, ucid ceva acolo în suflet.
    Teribilism? o fi, nu zic , nu, dar hotărâtoare este educația!

    RăspundețiȘtergere
  5. Copiii reproduc de regula ce invata in familie. Limbajul vulgar este folosit de regula de cei fara educatie, care se simt inferiori fata de cineva ori de ceva si simt ca asta le da greutate, ca asa sunt luati in serios. Este asemanator cu gestul in care, adolescentii invata sa umeze ori sa bea. Probabi ca tot un soi de teribilism. Cel care injura pe cineva vrea sa atraga atentia aspura sa, asupra greutatii discutiei sale, asupra maniei sale, dispretului, urii, indiferentei. Romanii injura foarte mult si foarte urat. Nu am vazut asta nici la turci, nici la nemti, nici la englezi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dragă Gabriela,
    Nu mă uimește ce-mi spui- cred că alții înjură mai puțin sau deloc, pentru că, probabil sunt legi care sancționează lipsa de bun/simț, dacă altfel nu se poate ..
    Cu vreo două luni în urmă, am povestit de ce nu mi-a plăcut filmul „poziția copilului. Unii m-au certat, chiar și o fostă colegă de facultate( domnișoară.. mă rog, voiam să spun că nu este mamă).
    Mai spun încă o dată- filmul mi-a displăcut.
    Nu pot accepta ideea că niște înjurături mizerabile sunt `sarea ;i piperul unui film premiat.( toate înjurăturile sunt urâte, cele folosite în film sunt monstruoase, dar ele au fost ridicate la rang de METAFORE!! )
    Dacă într-un film,a-ți înjura propria-ți mamă în modul cel mai urât este ceva care justifică încrâncenarea, cum să mai speri că filmul este artă?
    că el educă?

    p.s. ori eu sunt o demodată..

    RăspundețiȘtergere
  7. Pentru prima parte, cea cu copiii ce ar trebui pârâți la 112, propun următoarele:

    Les enfants qui s'aiment s'embrassent debout
    Contre les portes de la nuit
    Et les passants qui passent les désignent du doigt
    Mais les enfants qui s'aiment
    Ne sont là pour personne
    Et c'est seulement leur ombre
    Qui tremble dans la nuit
    Excitant la rage des passants
    Leur rage, leur mépris, leurs rires et leur envie
    Les enfants qui s'aiment ne sont là pour personne
    Ils sont ailleurs bien plus loin que la nuit
    Bien plus haut que le jour
    Dans l'éblouissante clarté de leur premier amour
    (Jacques Prévert)

    Pentru partea a doua, cea cu înjurăturile, aș putea spune că există o cauză psihologică și una culturală, de educație, diferența dinte cele două fiind greu de făcut, chiar de un specialist.

    Dacă vorbim de un sindrom psihologic, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a constatat că o mică minoritate nu poate să se stăpânească să nu folosească cuvinte porcoase, deși subiecții știu că nu este bine. Cum fiecare dintre noi suferim de toate bolile psihologice descoperite până în prezent, doar că în forme homeopatice, nevoia de a înjura ne este sădită genetic. Doar că, fiind educați, reușim să ne abținem, deși ne-ar place să înjurăm, rămânând să se exprime murdar doar cei bolnavi acut și needucații.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred că nu m-am exprimat prea corect- pentru prietena mea ar trebui să sun la 112- ar face vreun atac, dacă ar simți că tandrețea se manifestă altfel decât o știe ea..

    Sugestia metaforică este excelentă-„ Et c'est seulement leur ombre Qui tremble dans la nuit„!

    Rețin mesajul pentru partea a doua a supărării mele, și, într-un fel, sunt de acord-să înjurăm (mai) blând.
    Și( doar) în gând.( fiind educați)

    RăspundețiȘtergere

  9. stiai ...Totul este in mintea omului spunea regele Solomon,totul este in inima omului spunea Iisus,totul este in sex spunea Freud,totul este relativ spunea Einstein.Toti 4 sunt evrei.

    RăspundețiȘtergere
  10. Răspunsuri
    1. Apoteoza incertitudinilor...pare sa fie cuprinsa in acest corolar,nu?

      Ștergere
  11. O să încep prin a spune că piesa muzicală aleasă este deosebită!
    Cât despre problema înjurăturilor la adolsecenții de azi, m-aș limita să spun că acest fenomen este expresia clară a educației precare pe care au primit-o acasă. Cei ”șapte ani de-acasă” lipsesc cu desăvârșire la mulți copii și tineri. Și, ceea ce este cel mai trist, se mai și mândresc cu proasta creștere, cu mitocănia și cu nesimțirea de care nu duc lipsă. Vrem să fim un popor civilizat și respectat, dar mulți nu se respectă nici pe ei înșiși.
    Ar fi foarte multe de zis. Este o problemă foarte gravă, care n-ar trebui lăsată nerezolvată în societatea în care trăim.
    Numai bine, doamna Gina! :-)

    RăspundețiȘtergere