joi, 13 iunie 2013

la Paștele cailor..



Nu se poate să nu fi auzit expresia  a cărei semnificație  nu prea bucură pe nimeni, însemnând că  o rezolvare  a unei datorii  nu se va găsi nicicând.. .
La Paștele cailor este, totuși, numele unei sărbători.
În Transilvania, această sărbătoare există.
  Chiar astăzi, adică de Ziua Înălțării Domnului, în ziua de Ispas. 
 Într-a șasea săptămână de după Paști.
 Este o sărbătoare veche, originea ei negăsindu-se  la alte popoare.

Legenda spune că , adăpostită în staulul cailor, așteptând  clipa Nașterii, Maica Domnului a fost foarte mâhnită din cauza  tropăitului asurzitor al  flămândelor animale. 
Caii se manifestau așa, pentru că terminaseră  de mâncat  fânul. 
 Maica  ar fi spus  atunci, că așa cum pruncul ei  nu avea liniște din pricina nechezatului lor, nici caii  să nu-și afle odihna decât o singură dată pe an.
 De ziua lui Ispas. 
Adică astăzi. 
Astăzi este Paștele cailor
Cerul a dăruit pământul  cu ploaie,  iarba a crescut din belșug, iar  caii, sătui,  pentru un ceas, ca și cum  ar  s-ar liniști, dau din cap a mulțumire..//
  Maica Domnului s-a retras în  staulul liniștiților  boi, care  au primit-o cu căldura  răsuflării lor, ajutând astfel venirea pe lume a Mântuitorului.
Pentru  blândețea lor, au fost  binecuvântați.//

Astăzi, caii  nu sunt puși la căruță..în unele zone , oamenii fac târguri, negociază, în altele, se oficiază slujbe  pentru sănătatea cailor.
Și dacă se întâmplă ca Paștele ortodox să pice în aceeași  zi cu cel  catolic, țăranii   celor două credințe  fac schimb de cai între ei, semn al unei  bune înțelegeri..

parcă n-ar fi rău  să mai rătăcim printre legende.



6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Ei, ce să zic..și doar dacă le-am retrăi frumos, tot ar fi ceva!
      Ador lumea „paralelă „ nouă, lumea celor mai puțin spuse!

      Ștergere
  2. Frumoasa este legenda asta. O stiam, de fapt o descoperisem cu ceva vreme in urma. Mi-a placut si recomandarea muzicala. Nu am ascultat piesa aceasta de foarte multa vreme. "...caii liberi, fara sei, Si de roua-nrourati, trec usor, ca niste zei..." Nu stiu cine a scris versurile. Probabil ca Paunescu. Piesa a fost compusa si cantata in Cenaclul Flacara.
    Sa ai o zi frumoasa, plina de soare si de bucurie, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, versurile sunt ale lui Adrian Păunescu, muzica este de la Flacăra.

    Uite o poezie dureros de frumoasă despre acest superb animal- calul-

    CALUL DE LA BIRJA DE NOAPTE, Magda Isanos

    Parcã s-ar fi-nchegat din ceatã: sade
    bãtrâna birjã-n garã si se-aud
    locomotive triste-n aer ud -
    în care-asteaptã ploaia si nu cade;
    si se gândeste calul fãrã vlagã
    la biciul ce-l pândeste si la drum,
    la umezeala grajdului si cum
    e hamul greu si nu i-l mai dezleagã.
    Iar buza lui bãtrânã se-nfioarã
    de-o suferintã fãrã rãzvrãtire,
    simtind aroma fragedelor fire
    de iarbã, ce rãsar pe câmp afarã;
    si, pirotind, urechea-si atinteste,
    s-audã glasul aspru care-i cere
    mereu sã-si miste trupu-ntr-o durere,
    ce, ca si drumul, nu se mai sfârseste.
    O vreme-avu pe-alãturea tovarãs,
    si boturile când li s-atingeau,
    povara mult mai lesne-o dovedeau,
    dar a cãzut prietenul - si iarãsi
    stã calul si nu poate sã priceapã
    întunecoasa lege care-l mânã
    prin nopti mucegãite si prin apã.
    Si-n sinea lui se roagã sã rãmânã,
    cum a rãmas si celãlalt, pe paie,
    nesimtitor la bici si-njurãturã.

    Fierbinte fulger gândurile-i taie,
    si-adânc simtind încã-o înjurãturã,
    porneste, -n spate rotile s-aud,
    ca ieri, ca-ntotdeauna, si departe
    locomotive-n aerul cel cald
    ca strigăte de dincolo de moarte.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu va recomand cu drag tuturor,asta si pentru faptul ca sunt un mare iubitor de animale,filmul "Black Beauty"Il gasiti online sa-l vizionati,nu dau adrese de linkuri ca unii nu prea accepta din cate am inteles .Dar daca scrieti "filme online" si numele mentionat,il aflati usor!

    PS: Dar de "El Zorab' ce parere ai?...ador poezia asta a lui Cosbuc.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, superb poem!
    Să recitim un fragment--

    Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac
    Dar fără cal eu ce să fac;
    Da-mi calul înapoi!"

    Se'ncrunta pasa!: "Esti nebun?
    Voiesti pe ianiceri să-i pun
    Să te dea câinilor? Asa!
    E calul meu, si n'astepta
    De doua ori să-ti spun!"

    - "Al tau? Acel care-l crescu
    Iubindu-l, cine-i; eu ori tu?
    De dreapta cui asculta el,
    Din leu turbat facându-l miel?
    Al tau? O pasa, nu!

    Al meu e! Pentru calul meu
    Mă prind de piept cu Dumnezeu -
    Ai inima! Tu poti să ai
    Mai vrednici si mai mândri cai,
    Dar eu, stapâne, eu?

    Intreaga mila ta o cer!
    Alah e drept si-Alah din cer
    Va judeca ce-i între noi,
    Ca mă rapesti si mă despoi,
    M'arunci pe drum să pier.

    Si lumea te va blestema,
    Ca-i blastem faptuirea ta!
    Voi merge, pasa, să cersesc,
    Dar mila voastra n'o primesc -
    Ce bine-mi poti tu da?"...

    Finalul este mult prea dureros de revăzut, într-o sfântă zi de Înălțare..

    RăspundețiȘtergere