marți, 6 august 2013

relativitatea

se aplică la fizică, nu la etică. Albert Einstein

 Ne potolește, oare, realitatea setea de cunoaștere sau este nevoie de o permanentă raportare la trecut?

16 comentarii:

  1. Nu am inteles,stapanul este orb la volan si-l ghideaza cainele!?haha

    RăspundețiȘtergere
  2. hi! hi!
    Nu are timp să-și plimbe câinele, este mereu contra/cronometru,și atunci,”îl scoate în lume„, în drum spre serviciu..eu asta am dedus.
    p.s.și animalul trebuie să se adapteze la „mersul „vremurilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Atunci....acum.... Mereu ne situăm între acești doi poli ai existenței noastre.

    Foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  4. Oare, să fim tocmai noi axa de simetrie în acest”haos„`relativ?

    RăspundețiȘtergere
  5. E o întrebare filozofică. Mă uitam la fotografiile expuse. Eu cred că ambele situații au existat în trecut și vor exista în continuare. Fac parte din natura umană. Mereu vor fi unii care vor urma calea tradițională și alții care o vor scurta. Acum 2000 si ceva de ani Confucius a spus:” Cine deține informația, deține puterea”. Nu s-a schimbat nimic de atunci. Și cred cu tărie că peste 2000 de ani va fi la fel.
    Realitatea va fi bazată mereu pe cunoaștere. Poate că doar modul în care se face dobândește ea e diferit. Viitorul și trecutul nu există de aceea trebuie să fm ancorați în realitate. Asta e părerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  6. Dragă Gabriela,
    Afirmația ta mă onorează- eu nu filozofez..am primit mai multe fotografii, m-am uitat la ele și m-am întrebat...
    Știi care m-a distrat? ultima!
    Pe vremuri, domnii în vârstă își protejau neajunsurile vieții servindu-se de baston.Erau eleganți, distinși și aveau personalitate.
    Astăzi( mai ales cei cu mulți bani) au ajuns la concluzia că doar fetișcanele îi ( mai) țin în ..viață.( ca să ne exprimăm eufemistic!!)

    RăspundețiȘtergere
  7. Fetișcanele acelea au doar gânduri nobile. Îi ajută pe acei domni aerisindu-le conturile, pentru ca banii lor să nu mucegăiască. Dar până la urmă e un schimb cinstit. Fiecare primește ceea ce nu îi lipsește:bani sau tinerețe.

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred că un asemenea„èchilibru”`este ..relativ! hi! hi!

    RăspundețiȘtergere
  9. Voiam să spun că: ” fiecare primește ceea ce îi lipsește”. Da. E adevărat însă de la o vreme unii simt mai acut nevoia ”sa traiască clipa” și atunci chiar și pentru un termen scurt, merită să facă o investiție.

    RăspundețiȘtergere
  10. Da,ea primește „recompensa„; în ce-l privește pe cel care ar fi trebuit să-și facă aliat ..bastonul, cred că rămâne doar iluzia!

    RăspundețiȘtergere
  11. Seara buna, Doamna Profesoara,

    Fotografiile primite si postate de dvs. coroborate cu intrebarea premergatoare imaginilor sunt extrem de inteligent imbinate, dar creaza o noua intrebare,precum si multe opinii sau pareri, in functie de cumulul de cunostinte, gradul de perceptie la nivel de individ, dar si de istoria fiecarui OM - ( adica de matricea sa ).Fiindca sunt o persoana matura spre batrana (am puterea autoironiei si imi mai spun baba batrana ! ) am fugit cat am putut de sintagma pacatoasa si intepenita a tafnei incorsetate in idei fixiste de genul " pe vremea mea...". De ce ? Pentru ca orice incorsetare a mintii chinuie si lacasul lui "agape" si renunti la ceea ce Creatorul ti-a daruit :libertatea si drumul cunoasterii!
    Si atunci si acum toate cele ce au fost si sunt sau va sa fie sunt croite dupa trupul sufletului fiecarui om.
    Ce inteleg de aici?
    Ceea ce trebuie să fac este să accept că lumea este în schimbare. Despre consumerismul invadator as intreba precum un reporter neinspirat ( ca sa nu spun "stupid") pe primul nobil cu gatul pus in ghilotina de catre revolutionarii, burghezi in devenire, purtatori de "Fraternite, egalite..." : " Nu va suparati, ce simtiti acum, cand lumea e in schimbare? " :P
    Cu pretuire,
    Brindusa Frunza

    RăspundețiȘtergere
  12. Probabil că ați mai văzut fotografiile, este drept că am primit cam vreo douăzeci de perechi, din care am ales patru, care mi s-au părut a reprezenta ipostaze semnificative ale vieții- de ieri și de astăzi.
    Mă întrebați ce simt acum, când lumea toată este în schimbare.. cred că așa a fost mereu-astăzi nimic nu seamănă cu ceea ce era ieri, nu?
    V-aș răspunde cam așa: nici nu alerg în disperare după nou, nici nu renunț total la vechi.
    Pur și simplu, mă adaptez.
    Și merg,
    în ritmul meu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu intrebam decat geneeric un nobil imaginar sopus schimbarilor.
      Dar dvs. ati un raspuns elegant si complet " Nu renunt....nu alerg" E cea mai inteleapta stare sau cel putin asa vad si eu! Adaptare!
      Cu pretuire,
      Brindusa Frunza

      Ștergere
  13. Răspunsuri
    1. E si DORUL pur si simplu o eterna adaptare , stare si mers, IN VERS! :)
      Cu drag,
      Brindusa Frunza

      Ștergere