miercuri, 30 octombrie 2013

ne închipuim



 că există un anume înțeles în întâmplări, dar apoi  vedem că am greșit..de fapt nu există. 
Te trezești din cauza  unei dureri și-ți spui  că e din dragoste..dar lucrurile nu se leagă..//

  Încă puțin și octombrie
pleacă...
Arbori de toate vârstele, unii golași, alții cu smocuri de frunze în  moț, își spun în gând poveste niciodată  terminată.

Învăluită într-o dulce melancolie, pădurea răspândește arome dulcege: verde și galben, castană răscoaptă, roșu-aramă în vălătuci  de cărări.

Raze târzii cochetează cu umbra fugară a zilei ce pleacă..//

 

Nu trebuie neapărat  să fii 
stăpânul unui loc, dacă-l iubești cu adevărat, e destul să știi că e în siguranță, că nu e amenințat de schimbări sau  că e vorba doar de schimbările firești aduse de  timp și de împrejurări„.

Minunată cartea asta!   citește-o!
  Al zecelea om, despre ea vorbesc.._

4 comentarii:

  1. Nu stiu cum,dar tu faci parte exact din acel peisaj.Esti ca o frunza pe o alee...,dar una zambitoare.:)
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  2. Angi, așa?


    „Aripi, aripi, aripi, zboruri de clăbuc...
    Clipe călătoare către zări se duc„

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumoase ganduri. Toamna ne predispune la meditatie.
    Frumoasa toamna pe la dumneavoastra.
    Numai bine si o zi frumoasa! :-)

    RăspundețiȘtergere