marți, 4 februarie 2014

a inotat prin noroi,

 precum un soldat, incercand din rasputeri sa-si creeze o viata mai buna..

Te rog, citeste!!
Experienta traita si descrisa in articolul de mai jos merita mult mai multa atentie decat cazul invatatoarei spagare.

Am citat din spusele persoanei care mi-a atras atentia asupra sfarsitului tragic al unui tanar coleg, profesor de Limba rromani si  Cultura civica..
Se intampla langa noi..

http://www.ziare.com/craiova/stiri-actualitate/o-viata-de-profesor-sfarsita-intr-o-rulota-4470503

12 comentarii:

  1. Și continuarea aici.... http://www.ziare.com/craiova/stiri-actualitate/familia-profesorului-mort-in-rulota-coplesita-de-durere-4478783

    RăspundețiȘtergere
  2. Da..Am citit.inghtindu-mi lacrimile.
    Vedeti dumneavoastra-traim , cumva, fiecare traieste in Romania lui..
    Colegii stiau ca lui ii este foarte greu, elevii- de asemenea..si cati altii..
    Ma gandesc la cat de bogati sunt unii- ce fac, oare cu atata banet, cu masini, case, avioane?? alaturi, un OM moare intoxicat.
    Incerc sa adun laolalta informatiile- ajung la BISERICA.
    De cate ori aflu ca ii este greu cuiva, ma intoc cu ochii sufletului la la Slavici si la POPA TANDA.
    Cred ca biseria ar trebui sa fie locul potrivit pentru ca oamenii sa redevina mai buni, sa se ajute, sa se inteleaga..

    Dupa ce moare OMUL ,se spun vorbe mari, unii sunt declarati eroi..
    Ma intreb care ar fi fost DRUMUL acestui tanar daca MINISTRUL SCOALELOR era SPIRU HARET..

    RăspundețiȘtergere
  3. Poate ca nu are nimic in comun cu subiectul ales de tine,un subiect dureros,dar intr-o zi ma gandeam ce-as face eu cu invatamantul asta romanesc de-as ajunge Ministrul Scoalelor!
    Pacat e ca desi cunosti un om de atata timp,ii cunosti evolutia,daruirea,calitatea,treci nepesator pe langa greutatile lui,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi, timpul nu este pierdut! Vorbesc serios!
      Imi voi reprosa totdeauna ca i-am lasat mereu pe unii sa se creada de neinlocuit.
      Multi ocupa locuri total nemeritate.Asta este grav,
      Omenia?? rara avis..

      Ștergere
  4. Asta e soarta tuturor profilor tineri.
    La 22 de ani începi cu spor munca pe 700 de lei, pe la 40 de ani ajungi la 1200, după 50 de ani ajungi la 2000 de lei. Pînă la 40 de ani trebe să te întrețină cineva -părinții, soțul, amantul, eventual dacă ești învățătoare taxezi părinții.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa ma scuzati ca nu am avut timp sa raspund imediat..

      Da! Este o realitate dura cea pe care o prezentati..
      Nici generatiei mele nu i-a fost prea usor, am inceput cu un salariu de 1380 de lei, naveta la 50 de km de oras, doua mijloace de transport- plecare dimineata la 6, indifierent de vreme, intoarcere la 16, 30..sau la 19.
      Atunci , daca unul dintre soti lucra in oras . putea sa se inscrie pe lista cererilor de locuinte( in rate).
      Douazeci de ani am plaitit ..si la fel s-a intamplat si cu masina, mobila etc.
      Nu sunt vreo nostalgica, Doamne, fereste!
      Spun doar ca voua va este mult mai greu.
      Si pe noi ne ajutau parintii..vedeti, asta este filozofia noastra- parintii sa-i ajute pe copii, cam toata viata..este mult de discutat.

      Daca aveti vreme, cititi aici-http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/12/cel-mai-neinteligibil-lucru.html

      Ștergere
  5. Mi-au dat lacrimile...sa te zabti astfel de unul singur,sa mai si urmezi studii superioare, e uimitor si cu atat mai dureros gasesc deznodamantul...se spune ca atragem ce gandim,ca meritam ce ni se intampla,ca nimic nu este intamplator ori ca exista ingeri pazitori,etc,etc

    Iata inca un exemplu care nu se probeaza,ca atatea altele.
    Prea nedreapta viata asta!,,,trebuie sa existe probabil o urmare dincolo de ea,caci altminteri lucid judecand cum stau lucrurile,poti lejer sa o abandonezi,sa urasti ca te-ai nascut...
    Da, unii sunt privilegiatii sortii,au de toate si niciodata nu sunt multumiti ,se mai plang ca nu stiu ce mai vor,le lipseste.

    Altii devaforizatii,,,iar plansul lor e de fapt pretul bucuriei altora!

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt olecuta mai optimista...

    As zice ca exista si oameni privilegiati/norocosi, dar trebuie sa-i mai si tragi de maneca pe cei care ocupa functii.
    Ma intreb ce va fi facut sindicatul din care tanarul profesor facea parte?
    Se aude tot mai rar despre sindicatul dascalilor..

    p.s. nu mi-a fost deloc simplu ca profesoara, dar `m-am luptat `si am izbutit.
    Nu m-am lasat exploatata.

    RăspundețiȘtergere
  7. E bine ca presa mai publica si astfel de situatii, altfel oamenii ar ura dascalii din tot sufletul, asta se si urmareste, de fapt... Carturarii nu mai sunt necesari "tarii"...

    RăspundețiȘtergere
  8. Da..dar vezi tu, acuarela draga, se comenteaza abia dupa ce omul se duce ..cata vreme traieste nimeni nu da doi bani pe suferinta lui..

    RăspundețiȘtergere